Mi se pare corect comentariul la postul cu traducatorii care spune ca ar trebui sa dam si numele editurilor care trag tzepe. Si am sa incep cu Rao, daca tot a fost pomenita.
Invit la sondaj toti traducatorii care au predat lucrari la editura Rao in 2008. Sa vedem si noi cum sta treaba.
V-ati luat tzeapa si de la altii? Lasati un comentariu, sa-i cercetam si pe aceia.
10x.
BolaDeNieve 
cum am scris la postul originar al ideii, eu ma abtin. (nu, cu rao n-am avut pina acum treaba, dar nu de asta ma abtin, ci din principiu.) poate gresesc, dar eu personal consider ca daca eram pe, sa zicem, un forum de indivizi cu nume si prenume, cu identitate controlabila, mergea un poll de genul asta. mi-e ca aici, prin prisma anonimitatii (si stim deja ce abuzuri se fac pe net prin metoda asta), am putea ajunge sa aruncam diverse pete si meritate, si nemeritate. ma refer, evident, la faptul ca oricine poate sa intre anonim si cu orice intentii si sa voteze.
@v: cu nume si prenume real nu voteaza nimeni. ca nu vrea nimeni sa-si strice relatiile in bransa. d-aia nici nu comenteaza nimeni subiectul decat bombanind pe la colturi, cred. la intalnirea cu traducatorii toti erau revoltati si afuriseau editurile, dar nici unul n-a dat vreun nume de editura cu care a avut probleme. si uite asa se discuta teoretic despre niste dusmani semi-imaginari, si rezultatul era fix pix.
pai, se prea poate sa nu voteze nimeni cu nume si prenume real (nu sustin motivele alea, by the way, eu as vota, cu nume si cu prenume, fara nici o retinere), dar n-or fi cele de mai sus motivul pentru care de fapt nu se fac astfel de sondaje in medii anonime? ma gindesc si eu…
adica faptul ca anumite lasitati personale ii retin pe multi traducatori sa expuna in public niste probleme nu justifica genul astalalt de vot.
si-apoi, cind am zis de ‘nume si prenume’ m-am referit inclusiv la posibilitatea de a vota anonim, dar intr-un mediu controlat, in care nu intra orice ‘cireasa indoliata’ sau ‘fata de la sapte’. un pol ca acela, desi expus la rindu-i unor suspiciuni, are mult mai multe sanse sa fie corect si oricum nu va fi poluat de diverse genuri de troli.
perfect de acord cu neajunsurile mediului, dar nu m-a dus capul cum sa construiesc un “mediu controlat” – astept propuneri. (nici petitiile online n-au vreo mare relevanta, daca le aplicam acelasi criteriu)
postul asta e de fapt reactia mea exasperata la discutiile plangacioase dar sterile pe care le-am auzit pe tema data. in care toata lumea spune “ah, am avut multe probleme cu editura X, dar nu-i spun numele”. ba da, SPUNE-L! daca tu ai luat teapa, ajuta-i pe ceilalti s-o evite. sau alta atitudine demn-resemnat-mioritica gen “ah, nici mie nu mi-au dat banii de X luni, ce sa faci, asta e”. NU, nu ASTA E! abordat simplist, din exterior (pt ca eu slava domnului sunt in exterior), se poate spune ca fie taci si inghiti variile abuzuri, fie faci ceva ca sa schimbi situatia.
si nici politica cu “sa nu dam nume” nu mi se pare ok pentru ca demonizeaza la gramada editorii si editurile.
troli sunt si in real life, vezi votul din parlament:)
n-am avut, în 2008, vreo legătură cu rao. în 2007 am tradus o singură carte pentru ei şi nu mi-a cam plăcut feelingu’ colaborării. era sentimentul ăla c-aş fi un consumabil, de care spunea v. pe lângă asta era şi sistemul de plată, 25% într-o lună de la predarea traducerii şi restul de 75 în 2 luni de la apariţie. am încercat o negociere. n-a mers. drept pentru care am spus pas, mai sunt şi alţii.
în ce mă priveşte, nu m-am ferit niciodată să dau nume (d-aia semnez întotdeauna şi orice intervenţie personală pe bloguri) şi să prezint situaţia exact aşa cum este ea – spre disperarea unora, recunosc. n-am făcut-o însă decât după ce limitele răbdării mi-au fost puse greu la încercare. şi cred că unii încă-şi mai amintesc disputa pe care am avut-o cu tritonic acu’ vreo 2 ani, când se împlineau aproape 18 luni de întârziere la plata mai multor cărţi. şi, imediat după, lucrurile s-au rezolvat miraculos. 🙂 anul trecut, când am mai luat un roman de la ei, am ştiut cum să pun problema, au ştiut şi ei cum să se comporte şi totul a ieşit bine.
păcat este doar că fiecare traducător trebuie să treacă prin mai multe neplăceri înainte să ajungă la o situaţie cât de cât confortabil. o asociaţie a traducătorilor tocmai la asta ar putea păzi. şi, de ce nu, ar putea face o listă neagră a editurilor, pe baza voturilor de neîncredere date de un număr minim de membri.
cred ca voturile din categoria “eu nu vreau bani, eu traduc pentru glorie” sunt puse de cei care nu sunt traducatori, dar nu s-au putut abtine sa nu raspunde cumva la sodaj. 😀
dar nimeni nu pune o intrebare esentiala: cit de BUNE sint aceste traduceri?
eu, daca as fi editura, as plati traducerile nu in functie de cantitatea de munca, ci de calitate…
ok, hai să facem un calcul simplu. să luăm ca tarif mediu 2,5 euro/pagină. booon. să zicem că, în medie, o carte are 350 de pagini standard. la final, rezultă o sumă totală de 875
de euro, din care se scad 10%, impozitul statului. avem, deci, 787,5 de euro. ei, asta e undeva în jur de 3300 de roni. problema se pune acum cât timp îţi ajung banii ăştia. eu zic că o lună, o lună jumate. prin urmare, dacă nu vrei să intri la datorii, n-ai cum să pierzi mai mult de o lună, o lună jumate lucrând la respectiva traducere. just? dar ce te faci când alea 350 de pagini sunt scrise de, să zicem, palahniuk? sau saul bellow? ei, îţi mai permiţi luxul de-a întârzia fie şi numai cu o săptămână, două?
sigur, şi eu îmi doresc înainte de toate traduceri bune, dar cred că astea merg mână în mână cu remunerarea. am mai spus-o: în clipa în care o să mă pot descurca într-un an cu banii de pe două traduceri, jur că numai două traduceri voi face – da’ şi alea vor fi pritocite cum scrie la carte 🙂
@als: editura are optiunea sa-ti refuze traducerea daca i se pare proasta. dar ma indoiesc ca se poate stabili un sistem de plata gen toata suma la traducerea perfecta (ce inseamna perfecta?), X% din suma la o traducere bunutza (ce inseamna bunutza?) etc etc
@mircea: nu mai zic de cazul in care ti se da un sfert din bani la predarea lucrarii (daca nu esti amanat si cu astia 2 lei jumate), iar restul la sfantu’ asteapta (a se citi “la 2 luni dupa publicare”). si daca editura decide sa nu mai publice cartea respectiva, eu cu ce-am gresit?
hai k nu-i asa simplu & u know it
cind cineva da o traducere proasta & cartea tre sa intre in tipografie gen – si cunosc redactori de carte care se spetesc, atunci, sa dreaga ce se mai poate…
sint citiva traducatori f buni, multi so-so & restul pleava
iar o traducere bune e aia dspr care se scrie, ulterior, k e asa
tocmai asta zic, ca nu e simplu: cum il platesti pe traducator? in functie de nr. de greseli depistate de redactor? si ma indoiesc ca editurile stau la coada la traducatorii aia f buni cand pot sa scoata o carte rapid cu cineva din categoria pleava, la un cost redus..
nici eu nu sint de acord cu aruncatul gunoiului sub pres, ca de-aia s-a si perpetuat toata povestea asta traduceri bune/traduceri proaste, buni platnici/rau platnici, tepuiti/tepari… daca ai de tradus 800 de pagini in doua luni si dupa ce-ti faci treaba, atit cit se poate in timpul asta atit de scurt si cu frica in sin ca s-ar putea sa iei teapa, ca stii ca li s-au mai lungit si altora urechile tot asteptindu-si banii, editura urla apoi ca n-ai tradus bine, imi pare rau pt madam editura, trebuia sa fi zis ca esti traducator caca dupa 200 de pagini, nu dupa 800. ca asa e foarte convenabil sa zici despre cineva ca e prost dupa ce ti-a vazut sacii in caruta, dar nu iei in calcule si celelalte variabile ca de exemplu:
a) ti s-a dus vestea ca esti editor rau platnic
b) nu ai gasit alt fraier la ora aia care sa-ti traduca din limba potrivita in limba potrivita, deh… oare de ce?
c) voiai cartea in tipografie cit mai repede, ca-ti dadusei cuvintul prin strainataturi, si timpul trecea, si nici macar un traducator prost la orizont…
d) traiesti cu multumirea ca vei mai fenta pe cineva, dar ca asta din urma nu stie inca, ci doar banuieste…
o sa ma intorc aici sa dau si exemplu/exemple, ca sa nu se mai umfle altii atit in pene cu ce realizari de titluri au in ograda, dar imediat ce trimit saptamina asta niste acte avocatesti, ca sa fiu sigura ca e totul oficial si nu mai e cale de intoarcere.
altfel, mi-a placut sondajul tau, mai ales partea cu gloria :)))) as fi raspuns si eu, dar n-am tradus pentru rao.
[@bola: pai, comparatia cu petitiile online nu sta in picioare pentru ca eu nu despre relevanta vorbeam, ci despre posibile prejudicii pe temeiuri false. 🙂 ]
cind pui un poll cu tritonic? ca votez si eu 😀
hehe, mai-mai că te-aş întreba şi eu de-un poll curtea veche (am impresia că şi lui vero i-ar conveni 🙂 ), da’ încă mai am puţină răbdare. a fost prea bună colaborarea de până acum ca să sar în sus la, iată, imediat 2 luni de-ntârziere. (pe de altă parte, din motive de “forţă medie”, am cam întârziat şi eu cu traducerea, recunosc spăşit 😦 ).
@zully: succesuri cu actele avocatesti, noi asteptam cuminti exemplele:) si ce sa zic, vad ca traduce lumea pentru glorie… ca banii sunt ochiu’ dracului, mai bine sa ne ferim de ei:)
@v: pui, daca spui, da’ tot n-am gasit solutie pentru “mediu controlat”:(
@mircea: just curious, daca depasesti termenul de predare si le trimiti mail cu “multumesc pentru intelegere”, ei te inteleg? sau e valabil numai in sens invers?
acuma nu vreau să fiu nici cârcotaş. pe mine chiar m-au înţeles şi m-au păsuit anul trecut. aşa cum m-a înţeles şi nemira şi cum încă mă mai înţelege polirom. 😀 oricum, ce-a fost anul trecut a fost o chestie once in a lifetime, n-am avut ce să fac, am tradus pe apucate (sporadic şi fără spor) şi, ca urmare, am depăşit toate termenele posibile şi imposibile. tocma’ d-aia nu-mi dă mâna să fac gargară şi nici să-i pisez prea tare cu plata — deşi, cu mâna pe buzunar o spun, criza se iegzistă :(((
a, şi încă un lucru, observaţie pe piele personală: ca să poţi trăi cât de cât din tradus, tre’ să ai minim trei cărţi în lucru la edituri. cam trei-patru luni e timpul în care o carte trece prin toate fazele şi ajunge la public. pe când eşti plătit pentru prima carte, tu lucrezi deja la a patra. evident, orice întrerupere a acestui lanţ (iar eu am fost nevoit să-l întrerup în 2008) te trimite înapoi la start. monopoly curat 🙂
de-aia-i bine sa mai faci o paginare, sa mai redactezi ceva, sa mai speli un geam, sa mai plimbi un catel… 😀
ca traducerea de ‘bele’ in romania e asa… un hobby. cre’ ca d-aia nici nu se grabesc multi sa-l plateasca :))
Ne cerem scuze ca intervenim, de obicei nu prea participam la discutiile de pe bloguri, dar cum am vazut ca va plangeati ca nimeni nu-si asuma numele real si nu are curajul sa puna degetul pe rana, o facem noi, acum. Prin urmare, este cineva dispus sa dea in judecata, impreuna cu noi, editura Tritonic pentru neplata drepturilor de autor cuvenite pentru traducerea unei carti aparute sub sigla acestei sandramale SRL? La noi este vorba despre versiunea romaneasca a romanului “Vanatoarea de capete” de David Marusek, recent apreciata de cititori drept o traducere buna. La cate telefoane trantite in nas, e-mailuri neluate in seama si minciuni aruncate pe blogul Tritonic am avut parte pana acum, singura solutie este actiunea in justitie. Tare ne este insa ca – asa cum s-a spus mai sus pe acesta lista de discutie – fiecare se gandeste numai la el cand vine vorba de traduceri. Restul e numai vorbarie…
frumoasa ar fi trebusoara asta 🙂
sper sa raspunda cine mai e neplatit in momentul asta.
@cristina & stefan ghidoveanu si eu sper sa va ajute cineva. din partea mea nu am cum sa ma bag decat daca s-ar pune problema de rao. ce conditii trebuiesc indeplinite pentru a ne face o asociatie a traducatorilor tepuiti? ma gandesc ca ar fi foarte util sa existe un sigur avocat specializat pe astfel de probleme, platit din banii asociatiei si care sa ne sprijine in toate procesele.
@alex leo serban banii care ti se cuvin in urma unui contract semnat cu o editura si calitatea traducerii nu au ce cauta in aceeasi discutie. sunt doua lucruri total diferite. plus ca editurile au dreptul de a refuza traducerea cand nu o considera buna. din moment ce ea intra in tipar calitatea ei nu mai poate fi invocata ca motiv al neonorarii contractului. poate de aia la bordel plata se face inainte? sa nu poti sa zici ca nu ti-a placut blowjobul si sa pleci fara sa achiti. nu cred ca ar trebui folosita scuza traducerilor proaste ptr editurile nesimtite.
… si nici a editurilor nesimtite pt traducerile proaste, for that matter 😉
oricum, cum zicea cineva mai sus: editurile ‘nesimtite’ ar trebui nominalizate, altfel e k si cum le-ai pune in aceeasi oala pe toate si nu e corect: cum ar fi sa se spuna k ´toate editurile´sint ´nesimtite´si toti ´traducatorii, prosti´?
@alex leo serban de acord. RAO e nesimtita
Chiar daca as traduce pentru glorie, tot as fi nemultumita – din cauza romanului “Taltos” care trebuia sa apara din septembrie si n-a aparut nici pana acum (mi s-a spus ca “a vazut lumna tiparului”, dar e blocat la tipografie 😛 )
Cat despre Curtea Veche, si la mine intarzierea e, deocamdata, doar de 2 luni jumate (asta dupa ce initial mi s-a spus ca ma trec pe lista de “plati urgente”). Iar ultima amanare suna asa: “voi incerca sa-i primiti pana cel tarziu la data de 15 martie”. Acel “voi incerca” nu-mi place , e o “portita” care lasa loc pentru alte scuze, alte amanari, alte promisiuni in acelasi stil… Dar astept pana la 15 martie, cu speranta ca temerile mele se vor dovedi nefondate… Fiindca omul e dator sa spere, nu?
In privinta calitatii traducerilor, nu pretind ca mi-ar iesi fara cusur, dar zic eu ca nici de lepadat nu sunt. Oricum, reprezentantii editurilor pentru care traduc/am tradus mi-au spus ca sunt multumiti din acest punct de vedere.
@vero: mda, eu am primit un “sper ca”, iar ca data estimativa 15 feb. nu mai e mult pana atunci, asa ca vom vedea…
Buna,
Sunt mai noua, si pe acest site, si in breasla traducerilor.
De aceea, tare m-as bucura daca mi-ati da mai multe detalii: cu ce anume au gresit cei de la RAO, inafara de intarzierea platii? Acel procent de 25% din bani l-ati primit, sau?
De asemenea, ce anume ar trebui sa fac ca sa ma feresc de neplacerile cu editurile?
@Chelsea Dagger pai problemele cu Rao sunt urmatoarele. In contract scrie:
– primesti 35%in maximum 1 luna de la predarea cartii
si 65% in maximum 2 luni de la publicare.
– eu am predat cartea in august 2008. in cat suntem acum? februarie 2009. nu mi-am primit nici cei 35%. Nu mai zic nimic despre sistemul de plata care e aberant si iti poti lua cei 65% si dupa un an daca atunci a fost programata cartea sa iasa pe piata.
– daca tu intarzii predarea cartii cu 30 de zile contractul poate fi reziliat fara somatie si fara interventie juridica (aici s-ar putea sa fie si ei mai intelegatori si sa nu aplice aceasta cauza)
– in schimb nu e nici o precizare despre penalitatile pe care le-ar suferi editura daca nu plateste la timp.
– in cazul in care traducerea nu este buna ei o pot refuza si tu nu mai primesti nimic. normal ar fi sa primesti cei 35% pentru ca totusi ai depus un efort.
– prin contract esti obligat sa iti cedezi traducerea ptr forever si nu ptr o perioada de timp determinata cum ar fi normal. la o noua editie a cartii ar fi corect sa primesti si tu alti bani. dar nu se intampla asa ceva.
@mircea: se pare ca temerile mele au fost nejustificate, azi m-au instiintat ca au facut plata. Acuma, eu fiind un soi de Toma Necredinciosu’, astept pana maine, cand o sa verific daca banii mi-au intrat intr-adevar in cont, si dupa aia o sa ma bucur 🙂
@Chelsea Dagger: habar n-am cum te poti feri de neplacerile cu pricina (la uirma urmelor, traim in Romania si, colac peste pupaza, a mai aparut si criza asta economica), dar astept sa ma lumineze si pe mine cineva! 🙂
– eu am predat in septembrie o traducere pentru care inca n-am primit avansul. Oricum, in tara asta amanarea platilor pare sa fie la moda (deocamdata Nemira e singura editura careia n-am nimic sa-i reprosez), nu numai in lumea traducatorilor. Iar pe mine nu ma deranjeaza atat intarzierile cat obiceiul unora de a ma duce cu zaharelul (ceea ce nu pot spune despre RAO)
@alandalaportocala: eu am la activ 3 contracte facute direct cu RAO (initial am contractat traducerile printr-un intermediar); in 2 scrie ca cedez drepturile pe o perioada de 8 ani, iar in al treilea, pe 10 ani.
– RAO nu e sigura editura care plateste in 2 rate, a 2-a dupa aparitia cartii; din cate mi-am dat eu seama, asta se practica pe scara larga, iar majoritatea traducatorilor isi asuma riscul.
– In privinta decalarii termenelor de predare s-au dovedit intelegatori
– Mi se pare normal sa nu se plateasca nimic pentru o traducere sub orice critica; in caz contrar, cred ca s-ar gasi destui romanasi de-ai nostri care sa predea traduceri inutilizabile, stiind ca primesc oricum o suma de bani 😛
@vero: si daca eu predau traducerea, editura zice ca e proasta si nu mi-o plateste, apoi o da altcuiva care modifica 3 cuvinte ici-colo si o publica cu numele aluia?
Da. ai dreptate, exista si riscul asta, dar presupun ca nu se intampla prea des (chiar as fi curioasa daca i s-a intamplat cuiva). Mai presupun si ca editura poate fi data in judecata. Si ca traducatorul care pateste asa ceva ar trebui sa dea “sfara-n tara” pentru ca nimeni sa nu mai traduca pentru editura respectiva.
Oricum, dupa ce ai tradus deja 4 -5 carti pentru o editura, cred ca trebiue sa fie din cale afara de neamuri proaste ca sa-ti spuna ca a 6-a traducere e atat de mizerabila incat nu merita nici un ban
Dar ar fi interesant un sondaj pe tema asta, sa vedem cati au luat o asrfel de teapa.
@Vero “RAO nu e sigura editura care plateste in 2 rate, a 2-a dupa aparitia cartii; din cate mi-am dat eu seama, asta se practica pe scara larga, iar majoritatea traducatorilor isi asuma riscul” – ca se intampla pe scara larga nu inseamna ca e un lucru normal. ca majoritatea traducatorilor isi asuma riscul din nou nu e bine. mie mi se pare ca traducatorii in romania au foarte putine pretentii, accepta sa fie umiliti si ce e mai trist li se pare si normal sa fie asa.
@vero: mă bucur că s-au achitat. eu încă aştept 😦
@alandalaportocala: din câte se pare, nici dacă nu accepţi asta nu rezolvi mare lucru. contractul meu cu curtea veche e întocmit tocmai ca plata să fie făcută integral într-o lună de la predarea traducerii. or asta s-a-ntâmplat deja la finele lui octombrie. 😦 dar aşteptăm, ce-om face? sunt sigur că până la urmă se vor rezolva lucrurile… că oameni suntem şi toţi avem momente mai grele. — ghinionul meu că momentul meu s-a nimerit să fie şi momentul lor 😦
@mircea: poate in cazul tau e vorba de o suma mai mare, cartea mea a fost subtirica, iar conditiile din contract au fost mai dezavantajoase (plata dupa aparitia cartii)
@alandalaportocala: sincer vorbind, plata asta in doua rate nu m-a deranjat pana la “Taltos”, care intarzie sa apara. Toate celelalte carti (cca. 25, dintre care vreo 10 pentru RAO) au aparut cam la 2 luni dupa predarea traducerii
– traducatorii nu sunt singurii oameni din tara asta care accepta sa fie umiliti, etc. Eu m-am bucurat cand am descoperit ca pot trai din traduceri – desi traducatorii nu sunt platiti la adevarata valoare a muncii lor si contractele implica riscuri, castig mai bine decat ca inginera intr-o fabrica din provincie, cu patron roman :)) (Si nu mai am sefi care sa ma bata toata ziua la cap, ceea ce inseamna foarte mult)
(las’, ca nici cu presa nu-mi e rusine. o sa mor si n-o sa vad reporteri cerind si primind bani in plus pentru venitul la serviciu duminica de duminica si frecatul nervilor de doua ori mai multe ore decit norma din contract.)
Mie imi suna tot ce spuneti voi a resemnare. Baietii care se pricep cat de cat la IT cer sume fabuloase doar asa ca stiu cu calculatorul care e un instrument relativ nou. Dar vor veni generatii si generatii de specialisti in IT. Cum e probabil acum cu traducatorii sunt prea multi si unii dintre ei foarte slabi. Sunt insa convinsa ca niciodata un tip din IT nu va fi tratat ca un traducator si nu va fi platit la fel de prost. De ce? Pentru ca ei au stabilit norma. Au stiu sa ceara si stiu in continuare.
@vero: ce mă intrigă pe mine cel mai mult la situaţia asta e faptul că am tradus acea carte tocmai la insistenţele lor. numai că între timp unii au plecat de acolo (sanda, în special), iar noii veniţi probabil că nu sunt familiarizaţi cu istoricul colaborării noastre (pe partea de redactare, cel puţin, am făcut nopţi albe, eu şi traducătorul deopotrivă, înaintea summitului nato la bucureşti, când cartea despre bush trebuia să apară în timp record…). dar ne reintrăm noi pe făgaş… aşa resemnaţi cum om părea 🙂
“Cum e probabil acum cu traducatorii sunt prea multi si unii dintre ei foarte slabi.”
eu stiu cel putin o editura mare care plinge de sare chimesa de pe dinsa ca nu gaseste destui traducatori…
@mircea: Stiu ca a plecat Sanda (Ea m-a “racolat” ca traducator pt. Curtea Veche, trimitandu-mi un mesaj prin intermediul blogului meu vechi; si pe urma, din vorba-n vorba, ne-a cazut fisa ca am fost colege de grupa la facultate 😀 Poate de asta am si primit cu foarte mare promptitudine banii pt. primele 2 traduceri!)
@alandalaportocala: Cred ca traducatorii nu sunt uniti. (Se pare ca Mircea a muncit degeaba la http://traduceri-literare.ro/ )
Dar spui ca si tu traduci, deci ce alternativa propui pentru “resemnarea asta”? Cum crezi ca ne-am putea vinde mai scump “marfa”?
@v: pai spune-ne si noua care-i editura aia, poate iese vreo colaborare 😀
Vero, si daca e vreuna care nu gaseste din cauza stilului de plata, de genul “Da tu cartea acum, ca noi te platim la Sfantu’ Asteapta”?
Pai, dupa ce ne spune care e, facem sapaturi, ne interesam 😀
@vero: 🙂 sanda e un om de milioane. şi-am văzut că ai urmat-o şi la Meteor. 🙂 are de gând să înfiinţeze acolo şi o colecţie de beletristică. să vedem cum iese, care sunt termenii şi poate mă bag şi eu. 😀 — docamdată fac doar pe sfătuitorul de taină, îi mai propun una-alta, să vedem ce alege…
@vero: polirom, de pilda. dar si daca zic, si daca nu zic, tot ala e tariful, tot alea-s contractele. voiam doar sa subliniez (pentru alandalaportocala) ca nu din inflatie de traducatori stau lucrurile cum stau.
@v atunci? nu suntem uniti? acceptam putini bani ptr ca traducem pentru glorie asa cum arata sondajul? nu stim sa ne cerem drepturile? stiu ca actorii nu accepta sa filmeze ceva pe sume mici pentru ca le scadea valoarea de piata de exemplu. daca am refuza cu totii sa traducem pe mai putin de 4 euro pagina (care oricum e fffff putin) ce s-ar intampla?
si eu nu inteleg de ce marile edituri nu isi cauta traducatori pe ejobs si alte siteuri de profil. ca sa traduci trebuie intotdeauna sa cunosti pe cineva care are o verisoara de gradul doi care a avut o colega care acum lucreza la editura X. de ce nu se scot la concurs joburile astea?
@mircea: Poate o convingi pe Sanda sa infiinteze si o colectie SF 🙂
@v: Multzam, chiar eram curioasa:)
@alandalaportocala: Si cum te asiguri ca toti traducatorii (adica toate persoanele dispuse sa se apuce de tradus, ca doar editurile nu cer nici o diploma 🙂 ) din tara asta refuza sa traduca sub un anumit tarif? Hai sa fim realisti!
@alandalaportocala: pai, eu nu prea stiu sa-mi cer drepturile, recunosc. dar nici nu stiu cum, vorba lui vero, sa facem ca toti traducatorii sa ceara un anumit tarif minim…
cit despre saiturile de joburi… :)))
uite aici peste ce dai pe saiturile alea:
http://vidal2.wordpress.com/2007/06/11/insemnarea-79/
iti garantez ca n-are nici o editura om cu nervi tari si mult timp liber sa stea sa-i trieze pe haiosii aia. editurile au saituri, saiturile au ‘contact’, la contact e o adresa de mail si pe mail poate orice doritor de colaborare sa scrie si sa-ntrebe. ce posturi sa scoata la concurs, ca doar nu-s posturi cu carti de munca, se traduce la bucata.
*
“stiu ca actorii nu accepta sa filmeze ceva pe sume mici pentru ca le scadea valoarea de piata de exemplu.”
pai, actorii nu accepta sa filmeze pe mai putin decit media pietei, dar media pietei la ei e mai de doamne-ajuta. eu de pomana nu accept sa traduc pentru mai putin decit media pietei de traduceri beletristice, fiindca tot mor de foame. 😀
@v dar media pietei o putem stabili noi? daca am infiinta o asociatie activa, cu un avocat platit din cotizatii, care sa dea orice editura in judecata imediat ce asta ar depasi termenul de plata? am fost la carturesti la discutia cu cei doi traducatori din spania si ei spuneau ca s-au luptat ca sa ajunga sa traduca cu 12 euro pe pagina. nu au stat cu mainile in san. si la sondajul asta au votat 19 oameni. si restul care se plang unde sunt?
@v daca e aberant sistemul cu anuntul pe net ptr jobul de traducator cum iti explici ca niste oameni ca vero si mircea care sunt traducatori profi s-au aratat atat de interesati de informatia ta despre polirom. de ce nu s-au gandit pana acum sa scrie pe o adresa impersonala a editurii de genul info@polirom.ro sau care o mai fi si sa zica ca vor si ei? Eu in facultate aveam multi colegi care isi doreau sa traduca si se intrebau cum se face? Daca nu cunosti pe cineva e greu sa presupui ca trimiti tu un mail in care iti exprimi dorinta sincera si ti se va raspunde si ti se va da si o sansa.
eu am ajuns sa traduc la rao tot asa ptr ca stiam pe cineva care stia pe cineva. si cand ajungi sa traduci asa ai impresia ca ti se face o favoare. ca ai intrat intr un cerc select la care nu are acces toata lumea. si esti de acord cu orice conditii ptr ca ti-au dat voie sa traduci o carte pentru ei. ce poti sa iti doresti mai mult?
@alandalaportocala: Sunt sigura ca, daca as da o editura in judecata IMEDIAT ce a depasit termenul de plata, mi s-ar duce buhul si n-as sa mai primi nimic de tradus, chiar daca as fi cea mai buna traducatoare din Romania (am vazut cum s-au facut disponibilizari in fabrica in care am lucrat, adica nu s-a inceput prin a-i da afara pe cei mai slabi pregatiti, ci pe cei mai rai de gura). De altfel, vad ca si tu te protejezi, propunand solutii radicale la adapostul anonimatului 😛
E adevarat ca si eu am gasit pe acest blog ocazia de a-mi exprima nemultumirile, dar cred ca intotdeauna sunt mai multe sanse sa rezolvi lucrurile cu duhul blandetii. Oamenii din zona in care locuiesc au o vorba: trebuie sa lasi loc de buna ziua 🙂
In concluzie, eu ma opresc aici si ma intorc la traducerile mele, cu speranta ca, mai curand sau mai tarziu, voi intra in posesia banilor care mi se cuvin. Iar daca nu… O alta zicala spune: “Pierzi, castigi, negustor te numesti!” 😀
Am zis ca ma opresc aici, dar uite ca ma mananca limba (degetele):
“cand ajungi sa traduci asa ai impresia ca ti se face o favoare. ca ai intrat intr un cerc select la care nu are acces toata lumea. si esti de acord cu orice conditii ptr ca ti-au dat voie sa traduci o carte pentru ei. ce poti sa iti doresti mai mult?”
Cand m-am apucat sa traduc prima carte, habar n-aveam care sunt tarifele, dar m-am bucurat socotind ca o sa castig 30 de milioane, cu care, la data respectiva, imi puteam indeplini visul de a-mi cumpara un laptop. Si, pentru ca RAO cauta atunci traducatori din limba germana, m-am gandirt sa-l bag pe fir pe un coleg de-al meu – un pensionar care lucra la negru, ca translator din engleza, franceza si germana. Dar n-a fost interesat; vroia, in 2005, cel putin 100.000 net pe o pagina scrisa de el de mana (cam 2/3 dintr-o pagina standard). Si mi-a spus ca eu sunt o fraiera, ca am gasit niste escroci care or sa se-mbogatesca pe munca mea 🙂
@mircea
Pacat ca nivelul exprimarii nu se ridica la nivelul intentiilor tale. Ca tot zicea ALS de traducatori nechemati… sint curios daca avea in vedere Crash in traducerea ta (la Polirom).
“am tradus o singură carte pentru ei şi nu mi-a cam plăcut feelingu’ colaborării.” sau “păcat este doar că fiecare traducător trebuie să treacă prin mai multe neplăceri înainte să ajungă la o situaţie cât de cât confortabil.”
@gaudeamus: eu sunt mircea. cu cine am onoarea?
Cu gaudeamus. Repet: te exprimi funny. Traduci prost. Nu e nici o onoare.
ok. viaţă bună îţi doresc, gaudeamuse!
@gaudeamus: daca ai o problema cu mircea, te rog sa o rezolvi in particular, nu aici. multumesc.
@alandalaportocala: “si la sondajul asta au votat 19 oameni. si restul care se plang unde sunt?”
pai, scuza-ma, poate restul care se pling n-au tradus pentru rao si n-au ce spune in privinta ei – ai observat cu ce fraza incepe sondajul?
“daca e aberant sistemul cu anuntul pe net ptr jobul de traducator”
eu n-am spus ca e aberant sistemul, am spus ca ma indoiesc ca vreo editura are timp sa stea sa trieze miile de neaveniti care-si depun cv-urile pe acele saituri ca sa descopere printre ei si un ins sau doi care chiar au de-a face cu subiectul.
“Daca nu cunosti pe cineva e greu sa presupui ca trimiti tu un mail in care iti exprimi dorinta sincera si ti se va raspunde si ti se va da si o sansa.”
nu inteleg, nu te supara. deci daca esti incepator si vrei sa te apuci de treaba asta stai cuminte acasa asteptind sa te caute altii sau trimiti cv-ul si scrisoarea de intentie la diverse edituri cu care ti-ar placea, teoretic, sa colaborezi? chiar n-am inteles-o pe asta.
@v: si daca se puca toti incepatorii si trimit cv la edituri, nu devine aceeasi situatie in care trebe cineva sa stea sa trieze miile de neaveniti ?
besides stiu caz real de incepator plin de elan, si cu talent, care s-a dus cu niste kundera tradus din franceza la humanitas si aia s-au pisat pe el de sus. ma scuzati de limbaju’ frust 🙂
@bola: ao dreptate, mai. da’ la faza cu trimisul de cv-uri raspundeam la ideea ca “e greu sa presupui ca trimiti tu un mail…” in care asa si pe dincolo. nu stiu, o fi ca la marii scriitori de sertar care stau pe cururi acasa si se vaita ca nu le descopera nimeni operele.
nu inteleg cum e cu incepatorul cu kundera din franceza. s-a dus cu traducerea ca sa demonstreze ca e bun sau s-a dus cu ea sa le propuna s-o publice. ca in cazul intii e nasol, dar intr-al doilea, ma scuzati, orice editura s-ar fi pisat din aceeasi pozitie.
si nu zice nimeni ca nu exista si raspunsuri idioate de la edituri. eu nu renunt la intrebarea mea: daca vrei sa faci treaba asta trebuie sa vina altii la tine sa te roage s-o faci sau trebuie tu sa te apuci sa cauti un loc, doua, noua in care s-o faci?
(acuma, sper ca nu s-a inteles c-as avea ceva cu saiturile-baze de date pentru cei care cauta joburi. nici gind. ma irita doar cit de poluate au ajuns, si nu din vina lor.)
s-a dus cu o bucata de kundera in loc de scrisoare de intentie, in ideea ca o sa fie mai convingator asa. n-a fost:) nu face nimeni apologia siturilor XXXjobs, doar ca mi se pare un pic absurda situatia de care ziceai, editura sa n-aibe oameni dar sa nu apeleze (si) la modul asta de recrutare.
sunt convinsa ca ar aplica multi care sunt pe langa, dar altfel care e metoda? asa, din gura in gura? mi se pare cam ineficient.. tot asa cum n-am vazut anunturi pt traducatorii de subtitrari, si sunt convinsa ca si acolo e nevoie..
a, daca te uiti la subtitrarile posturilor din romania, o sa-ti dai seama ca ele, posturile nu considera c-ar avea nevoie. sint foarte fericite cu aia pe care-i au deja 😀
(nu stiu, bola, informatia cu tinarul si kundera e prea vaga, iti dai seama ca nu ma pot pronunta. poate humanitas are destui traducatori din franceza, poate au considerat ca traducerea nu e buna, poate au facut pur si simplu o prostie, de un’ sa stiu io si sa-mi dau cu parerea?)
@v Nu se pune problema ca astept sa ma caute editurile. Doar ca nu exista un mod oficial si normal de a face o selectie. Un buton pe site ul editurilor care sa spuna aplica aici dc vrei sa traduci sau ceva de genul asta. Si sincer eu sunt un om mai timid. Nu as fi indraznit sa scriu o scrisoare de intentie la Polirom.
@vero e adevarat m-am folosit de scutul anonimatului ca sa comentez rautacios. ma opresc si eu aici. deci e fiecare ptr el.
@bola: pai nu tu, dom’le! 😀
da’ stii ca mi-am dat seama de-o chestie? de fapt nu stiu daca in general editurile romanesti se uita sau nu pe saituri de-alea. mi-am amintit experienta mea cu ele si am extrapolat (plus una-doua informatii de pe la edituri, da’ asta nu inseamna sa generalizez)… na… imi cer iertare.
pffff… ce naiba, am obosit, am imbatrinit sau amindoua?
deci va rog din nou sa ma scuzati, bola si alandalaportocala, am citit gresit numele autorului de comentariu inainte de-a raspunde.
revenind…
@alabalaportocala: inteleg si cred ca ai dreptate. tocmai m-am uitat pe saitul humanitas. imi amintesc ca pe vremuri, nu cu foarte mult timp in urma, avea o pagina intreaga destinata celor care doreau sa devina colaboratori. pina si tariful era afisat acolo. acum nu mai e nimic. n-or mai avea nevoie… :))
iar polirom, ca tot vorbiram de ea, nici pe vremuri nu-mi aduc aminte sa fi avut. mda…
nu inseamna ce spun acum ca bola n-avea dreptate sa deschida subiectul.
eu insa nu stiu cum se poate rezolva. nu stiu sa fac asociatii – si nici n-as avea timp. am vaga impresie ca nici nu prea se gasesc printre traducatorii de la noi oameni cu timp de alergat si de judecat astfel de asociatii plus bani de dat pe consiliere juridica s.a.m.d.
si probabil pe asta se bazeaza si platitorii de tarife mici.
pe de alta parte insa, comparatiile cu tarife din spania, de-un parigzamplu, trebuie sa se faca in paralel cu compararea salariilor, a produsului intern si a altor factori. anul trecut in vara, de pilda, deci inainte de criza si tot balamucul, ca sa nu ne-ncurcam, salariul mediu din spania echivala cu vreo 8000 de lei noi de-ai nostri. cit era salariul mediu romanesc anul trecut in vara?
repet ideea: nu inseamna ca se plateste echitabil la noi. inseamna ca e putin probabil ca o fortare a pietei din partea traducatorilor sa produca mariri palpabile ale tarifelor, dat fiind contextul economic.
si nici macar nu ma refer la criza.
Buna ziua,
Am gasit din intamplare aceasta discutie si cred ca este corect si cinstit sa prezentam lucrurile si din punctul de vedere al redactorilor si editurilor, pentru ca avem dreptul la replica.
Am avut de-a face cu multe asa zise traduceri extraordinare ale unor traducatori foarte plini de ei. A fost necesar sa le traduc din nou in proportie de 70 %.
1. Vi se pare normal acest lucru? Ca acel traducator sa primeasca banii degeaba si munca lui sa o faca altcineva? 2. Vi se pare normal ca un cititor sa il aprecieze pe traducatorul X si nu pe redactorul care a muncit?
3. V-ati vazut vreodata traducerile redactate?
4. Cati dintre voi ati avut curajul sa confruntati traducerea cu originalul, acolo, la editura, de fata cu redactorul?
5. Cateva exemple de greseli extrem de grave: timpul verbelor domnilor!!!!, nume scrise aiurea, nume de persoane traduse, cuvinte inventate, termeni tehnici folositi aiurea si fara a li se cunoaste definitia, paragrafe uneori chiar pagini lipsa (netraduse).
Si lista poate continua…
Sincer 2,5 euro este foarte mult. Din punctul de vedere al unui redactor majoritatea traducatorilor nu merita nici 0,5 euro.
Asa ca inainte sa dati cu pietre si sa faceti scandal, mergeti frumusel la editura si confruntati traducerea, redactarea si originalul. Asta daca aveti curaj, evident. Ca de aruncat jigniri pe la colturi poate toata lumea. Problema nu e sa stii limba straina, problema e sa stii limba romana!!!
Va doresc la multe traduceri BUNE
am mai spus-o: şi statutul redactorului merită şi trebuie a fi discutat! sunt perfect de acord cu cele afirmate de i mai sus. cu o singură obiecţie: când 70% din textul final tradus îi aparţine redactorului şi nu traducătorului, cer iertare, dar redactorul cu pricina nu-şi cunoaşte atribuţiile. dintre care una spune că îi stă în puteri să refuze o traducere, trimiţând-o la retradus sau, în caz contrar, îi este recunoscut dreptul de (co-)traducător sau stilizator. asta ca să ştim ce punem în ciorbă…
@i: pai, sa ma scuzati, dar procedura normala impune ca redactorul sa lucreze cu traducatorul, nu pe barba dumisale. deci faza cu confruntarea la editura (sau la bar, la o cafea, treaba lor unde) este absolut obligatorie. cine sta sa retraduca 70% (sau 50, sau 40%) fara sa-i dea in cap redactorului isi merita soarta.
eu discut si cu redactorul, si cu editorul uneori, si cind e nevoie corespondez si cu autorul lucrarii originale. deci mai usor cu ratoitul, silvuple.
Ce frumos stiti sa o cotiti cum va vine bine! Mai sus erati foc si para pe edituri etc, si acum dintr-o data sunteti buni prieteni cu toti. Asta spune multe…
Draga i, de vreme ce si tie iti place anonimatul, presupun ca nu trebuie sa fii luat in seama decat de alandalaportocala. 🙂 Noi, ceillalti, putem fi identificati usor, nu e nevoie decat de 2-3 clicuri de mouse ca sa-ti dai seama cine suntem, ce am tradus si cam ce e de capul nostru nostru. Si am prefera sa primim replici de lla cineva cel putin tot atat de usor de identificat Sau cel putin asta ar fi dorinta mea 🙂
Scuze pentru “lla” 🙂 Graba si nervii sunt de vina 😛
@i: ‘mneata ai grave probleme cu proprietatea termenilor din limba romana. ori te faci ca nu pricepi. nici mai sus, nici mai jos, nici in lateral nu eram “foc si para” pe edituri si nici nu m-am imprietenit brusc cu toti pret de un comentariu. casca ochii si citeste mai intii, sa nu ramii pe-afara cu atitudinea asta de trol tifnos.
numa’ pe mâna unui astfel de redactor să nu încapi. că nu mi-e ruşine nici cu unii dintre ei…
ah, nu ma stirni, mircea, ca-mi aduc aminte de aia care mi-a schimbat comanditar in comandant, ca nu cunostea termenul si-a crezut ca-i gresit!
ca, apropo, madam i, si eu pot sa m-apuc aici sa deversez laturi in capul redactorilor la gramada, daca tot ai venit ti le pun tie in brate, ce zici? ca de varsat la gramada te-ai priceput.
puah!
De ce va agitati atata? Va simtiti cumva cu musca pe caciula? V-am pupat! E totul foarte clar.
Habar n-am cat de “destept” e soft-ul care repartizeaza avatarurile comentatorilor fara blog, dar mie mi se pare ca moaca aleasa pentru i se potriveste de minune =))
(Imi cer scuze pentru comentariul asta – iar nu m-am putut abtine :P)
@v: de unde stii ca e madam i si nu musiu i?
da, i, chiar că-i totul foarte clar. te-am pupat pe paşaportul biometric 😉
@vero: de fapt mi se fîlfîie-n vînt dacă-i muiere sau bărbat. i-am zis ‘madam’ ca titlu generic pentru ‘ţaţă proastă şi isterică’.
nu din alt motiv decît din acela că ‘ţaţ prost şi isteric’ nu merge. în cazul ăsta avem o sinecdocă, merge la ambele sexe.
Buna,
Fac si eu parte dintre traducatorii care nu si-au primit banii de la RAO. As avea destul de multi bani de luat de la ei. Sunt niste nesimtiti, atat de nesimtiti cum nu mi-am inchipuit ca ar putea fi. Ma amana si iar ma amana, de la o luna la alta. E pacat ca probabil se mai pacalesc si altii crezandu-i editura serioasa. Si asa ei isi fac treaba si ii doare-n cot.
Salutari, stimati colegi!
N-am lucrat cu Editura Rao, dar sunt si eu de acord ca nu trebuie ca toti sa luam, pe rand, plasa de la un client sau altul, pentru ca nu ne informam intre noi cu privire la cei de reacredinta.
Inteleg punctul de vedere al celor care spun ca uneori nu e corect sa publici liste negre, dar le cer o sugestie mai buna pentru a nu face “voluntariat silit”, in necunostinta de cauza.
In ce ma priveste, ma declar impotriva “mostrelor de traducere” pe care le solicita unele edituri; acesta este (aproape intotdeauna) doar un procedeu pentru a-si traduce gratuit lucrarile, compiland si uniformizand mostrele efectuate de 20-30 de entuziasti.
Spor la treaba!
M-am inscris pe un forum al traducatorilor de filme (fiindca sunt baieti buni, ofera un raspuns ori de cate le ceri un sfat in privinta unei probleme de traducere). Iar azi, din vorba-n vorba, am aflat asta:
“Toate traducerile [filmelor] sunt făcute de amatori entuziaşti, în timpul lor liber şi fără plată, apoi sunt postate pe diverse site-uri. Uneori le mai fură cei de la televiziuni şi sunt plătiţi ei.”
Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar daca e… atunci e cel putin trist 😦
ar fi realmente penibil… oricum la ce filme chiftele obosite se dau acum la TV, ma indoiesc ca poate gasi cineva subtitrarea pe net. televiziunile au colaboratori multi si marunti (si prost platiti, din experienta mea proprie si personala) – poate le fura ei, cand au deadline strans:D
traducerile de pe saituri sint facute de amatori entuziasti. a nu se intelege totusi ca toate traducerile filmelor de la televiziuni sint facute de amatori entuziasti. in cazul televiziunilor se aplica ce-a zis bola…
si mai interesant e ca uneori pina si amatorii entuziasti si neplatiti fura unii de la altii, incredibil…
In primul rand, ca traducator, mi se pare intr-adevar revoltatoare nerespectarea contractului.
Ca redactor insa, care a avut de-a face cu zeci de traducatori, pot sa spun ca majoritatea sunt slabi. Si ce mi se pare uluitor este faptul ca unii ajung chiar sa fie cunoscuti, sa aiba nenumarate carti traduse si, de fapt, munca sa o faca redactorul care ajunge sa rescrie ‘opera’ respectivului, fara ca numele lui sa apara pe undeva.
Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca unii traducatori ar trebui sa se priveasca mai obiectiv si sa mai coboare de pe piedestalul pe care s-au cocotat singuri.
@anka: este foarte adevarat ce spui, cu amendamentul ca traducatorii slabi nu s-au cocotat singuri pe piedestal, ci au beneficiat de largul concurs al numitilor redactori care au acceptat cuminti sa faca asemenea munci intense de rescriere si al editurilor care au continuat colaborarea cu ei.
asta daca intr-adevar vrem sa privim situatia obiectiv
@anka: Ultimul raspuns pe care l-am primit din partea unui redactor, chiar acum cateva zile, cand m-am interesat ultima data de bani:
“Din partea RAO, deocamdata primiti numai multumirile mele pt o munca excelent facuta!”
Presupunand ca lauda e nemeritata (un soi de substitut, in locul banilor care intarzie) ce vina am eu?
Cred ca v are dreptate. Cine obliga editurile sa continue colaborarea cu traducatorii de care nu sunt multumite?
pot sa raspund tot eu la intrebare? 😀
editurile insele se obliga. prin nemajorarea tarifelor (nu discut despre motivatii, poate nu-si permit, poate nu vor, cazurile difera, dar asta-i consecinta) nu-si atrag prea multi traducatori priceputi, care prefera sa ia un ban mult mai gros din traduceri autorizate sau din diverse tunuri date cu publicatii de pe-afara care platesc… nu chiar ca afara, dar mult peste piata noastra. in fine, ideea de baza e ca nu te poti astepta la un popor numeros de traducatori care sa stie bine si limba straina, si limba romana, sa aiba si oarece ochi pentru literatura si sa vrea sa se dea cu capul de pereti trei luni pentru treizeci de milioane in total. oricum, nu la fel de numeros pe cit s-ar cere pentru planurile editoriale de pe la noi. deci editurile isi asuma tacit riscul de a avea traducatori slabi, cele mai serioase dintre ele platind redactori (ca tariful e mai mic) care sa refaca veselia initiala si sa le scoata obrazul cit de cit curat in lume. partea frumoasa insa e ca nici redactori buni nu-s citi ar cere sus-numitul plan editorial.
OK 🙂
Dar, asa stand lucrurile, dupa umila mea parere, nici editurile nici redactorii n-au dreptul sa se planga de calitatea traducerilor 🙂
din pacate. pentru ca astfel se intra intr-un cerc vicios.
Felicitarile mele lui BolaDeNieve pentru acest topic!
Si respectele mele editurilor corecte, care – unele sunt micute – inteleg sa procedeze legal si moral in relatia cu traducatorul.
Cat despre celelalte… nu inteleg de ce o editura s-ar plange de calitatea traducerii; nu este obligata sa lucreze cu oricine, poate selecta dintre aplicanti pe criteriul calitatii; traducatorul prezinta o carte tradusa (si adio mostre), sau traducatorul incepator poate traduce o mini-mostra (nu ce doresc unele edituri, 5-10-20 de pagini moca) de 1000 – 2000 de semne; din aceasta se va vedea clar daca pregatirea si cunostintele aplicantului sunt ATAT de deficitare cum se plang unii, iar colaborarea nu va continua; daca mostra este in regula, nu cred ca traducatorul va scrie ulterior “i-mi place” sau “vam adus” doar asa, din masochism.
Ce-i cu plata asta la calitate si la corectura? Suntem la piata, dam mai putin pe rosiile storcite decat pe cele tari?
La traducere exista calitatea, sau nu exista.
Iar in privinta corecturii…. hmm… iata un scenariu frecvent aplicat: se ia una bucata “mostra tradusa”, se inlocuiesc cativa termeni cu sinonimele lor, se intoarce fraza (ca slava Domnului, limba romana este destul de flexibila), se adnoteaza cu mult rosu si se trimite traducatorului care a indraznit sa ceara explicatii, apoi se leaga de celelalte 29 de mostre corectate la fel si se publica, intr-o editie superba si foarte scumpa la raft.
Lectura placuta!
Ce remarc asa, superficial, e ca NIMENI n-are pile la Rao.
Tare.
apropo, ce se întâmplă cu Rao? site-ul lor e în hibernare de cel puţin o lună – de fapt nici nu mai au un site funcţional; chiar aşa relaţii proaste să fi dezvoltat cu traducătorii şi alţii care lucrau pentru ea încât să intre în colaps?
@valer: Eu am aflat, multumita lui Mircea (prezent printre comentatorii acestui articol), care mi-a trimis link-ul (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/culise-de-editor-thriller-si-magie-3997754/) ca ultima carte pe care am tradus-o pentru RAO o sa apara totusi. Nu stiu cand, sper sa primesc un anunt din partea editurii cand o fi sa fie. Si mai am in sertar o carte de-a lor, care asteapta sa fie tradusa. Au fost de acord cu o amanare a termenului de predare (ar fi fost culmea sa nu fie!) si am fost rugata sa o traduc si pe asta – cu promisiunea ca o sa primesc toti banii pana la sfarsitul anului 😛 Acuma, ce sa zic, probabil ca sunt fraiera, dar ma gandesc sa ma apuc totusi de traducere, ca, stiu eu, daca toata lumea ii lasa balta, poate se duc cu totul de rapa si atunci chiar ca nu mai vad nici un sfant! Iar daca ma pacalesc si o s-o traduc degeaba – poate macar atunci o sa ma-nvat minte, sa nu mai cred ca tot ce zboara se mananca!
Nu stiu care or fi relatiile lor cu alti traducatori, nici daca or fi si unii cu pile, care isi primesc banii. Dupa rezultatele sondajului de aici, s-ar zice ca sunt cativa si in situatia asta – presupunand ca au raspuns sincer si ca au colaborat cu RAO si anul trecut (ca, pana atunci, si eu mi-am primit banii la timp 😛 )
@eumc2
Ideea asta a mostrelor folosite pt traducerea unei carti mi se pare aberanta – desi nimic nu e de mirare in ziua de azi! Ar fi de presupus ca pentru o carte de 300 de pagini, sa zicem, s-ar gasi 60 (hai, 30!) de probe bune – ceea ce, te asigur, nu se intampla. Pai decat sa ma chinuiesc sa modific si sa corectez asa ceva, mai bine o traduc eu si iau si bani pentru asta!
Mostrele – rezonabile ca dimensiuni, de 4-5 pagini – sunt absolut necesare, desi uneori nu sunt deloc edificatoare. Aici nu e vorba de simple greseli de ortografie, e vorba de necunoasterea unor expresii banale din limba respectiva, de traducerea, de exemplu, a expresiei ‘dog tags’ cu ‘etichetele zgarzilor pt caini’! Si asta in conditiile in care proba fusese acceptabila – si facuta probabil de altcineva! Cat despre ‘recomandarea’ reprezentata de o alta carte, un traducator cu multe carti traduse la activ a considerat ca “a monster with the head of an ass ” inseamna “un monstru cu cap de fund”!!!!
Ma rog, aici nu e vorba de calitatea traducatorilor sau a redactorilor, ci de neseriozitatea editurilor, care e cu totul alta poveste. Probabil ca daca editurile ar fi foarte corecte si ar plati cum trebuie ar avea si traducatorii pe care ii merita! Asa, din pacate, toata lumea face compromisuri.
@anka: Ma intreb cat de edificatoare pot fi mostrele de traducere – avand in vedere ca nu se poate stii daca au fost facute de persoana care le trimite sau de altcineva? Si ma intreb daca asta nu justifica cumva solicitarea unor mostre mai lungi – sa rogi un prieten sa traduca in locul tau 4-5 pagini e una, iar sa-i ceri sa-ti traduca 20-30 e cu totul altceva! 🙂
@vero
Pai tocmai, ca nu sunt foarte edificatoare, dar, decat deloc, te multumesti si cu atat, si te ajuta intr-o oarecare masura sa-ti dai seama daca traducatorul are cat de cat habar! Pe de alta parte, asa cum insista cineva aici, daca se cer probe mai lungi, respectivul are impresia ca vrei sa te folosesti de munca lui!
@zully: mi-a placut cum ati punctat!
n-am ajuns cu comentariile pana la capat (deci dc pana la final se rezolvase ‘problema’ cu cercul inchis imi cer scuze pt interventie) dar ma gandeam de ce vrei neaparat un sondaj? de ce nu ceri sa ti se trimita pe email .. emailuri cu uite cine sunt eu si pt ce editura am tradus si ce mi-a intamplat si centralizezi ‘rezultatele’ si .. apoi dati in judecata pe cine vreti sau ostracizati toate editurile…
oricum mi se pare mai edificator un email in care ti se explica ce si cand si de ce (dc eventual a existat vreo explicatie) s-a petrecut un lucru decat ca cineva a ales varianta… b
pe mine ma apuca plansul
deci eu sunt un cititor pasionat si naiv care nu stie decat limba engleza si nu citeste decat cartile de scriitori englezi sau americani in original (si nici pe-alea mereu) si acum veniti voi sa-mi spuneti ca traducatorii buni.. se duc prin alte parti si traducatorii prosti … imi traduc mie cartile??? prost?
e foarte trist
probabil ca sunt atatia scriitori extraordinari din care eu n-am inteles nimic sau ale caror romane nu le-am gustat pentru ca romanele respective erau traduse execrabil?
of..
@d: pai si dupa ce as centraliza patzaniile triste ce as face cu ele? un dosar gros cu care sa ma prezint in instanta? eu in calitatea mea de ce? de observator revoltat? pana una-alta nu sunt nici avocat, nici traducator, nici asociatie de traducatori, nici nimic
am vrut doar sa inteleg daca e un caz izolat, si in rest la Rao lucrurile stau pe roze, sau e o problema generalizata. nu m-am lamurit prea tare. lumea a adus in discutie alte nume de edituri, tzepe se dau in varii locuri.
si ma indoiesc ca mi-ar explica mie cineva pe mail in detaliu problemele avute cu o editura – who the heck am i, anyway?:)
ca librar si cititor, zic ca vina pt traducerile proaste este a editurilor. este o lupta cantitativa, cine scoate mai mult si mai repede, fara sa conteze ce cred cititorii despre carti.
se multumesc sa vanda 1000-2000 de exemplare in primul val si au impresia ca l-au prins pe dumnezeu de picior, dupa care cartea intra in colaps si nu se mai vinde deloc. daca traducerea ar fi buna, cartile ar avea vanzari si dupa ce au trecut de stagiul de noutati.
dar pt asta ar fi nevoie ca editurile sa-nteleaga ca profitul se face in timp, nu peste noapte.
faza e ca nu le pasa. deocamdata.
se ştie cine a tradus la Rao cartea care iese săptămâna asta, “Cronache del Mondo Emerso”?
Buna ziua!
Am si eu o intrebare: cu cat plateste o editura traducerea unei pag (cu 2000 de caractere)? 3,5 ron /pag cum vi se pare?
Multumesc anticipat!
nu credeam ca mai exista tariful asta… 2 euro aveam impresia ca-i cel mai mic tarif. fratioare! … nu vrei sa ne spui si cine-i preacinstita editura care ti-a facut propunerea asta?
Anul trecut am tradus prima mea carte. Editura trebuia sa plateasca dupa cum scrie in contract in termen de 30 de zile de la primirea traducerii, adica acum 5 luni. Nu au facut-o inca. Ii scriu cate un mail redactorului cartii tot la 1-2 luni, dar raspunsul e mereu acelasi (e criza, incercam, nu stim cand facem plata, regretam etc.). Voi cum procedati in situatiile de genul acesta ?
@hadriz: sunt curioasa si eu, sper sa-ti raspunda cineva. macar nu mai lua alte carti de la editura respectiva:)
PS dar macar contractul semnat de ei il ai?
Am contractul semnat de ei, exista chiar un paragraf in acesta despre penalitatile pe care le au de platit in caz de intarziere cu plata (as fi avut si eu penalitati daca predam traducerea cu intarziere ceea ce nu a fost cazul). Editura este mare, suma pe care o au de platit este mica (desi am lucrat 3 luni pe carte), de aceea nu inteleg cum pot sa spuna ca nu au bani…
Eu nu sunt traducator, sunt beneficiar…
Am cumparat recent o carte de la RAO. Contine si un DVD si costa 80 RON. Traducerea tehnica este o catastrofa la ambele. “The Ducks come from the Trucks”…
As fi preferat varianta in limba engleza. Unii traducatori nu merita nici un ban, asta este sigur!
Si RAO este devina pentru ca ar trebui sa puna pe cineva care are expertiza intr-un domeniu sa verifice, inainte de a publica ceva!
“Good Bye” = “La revedere” stie toata lumea…
Sunt foarte dezamagit!
@cata: dupa cum isi trateaza RAO traducatorii (si ma refer aici la cei cu care colaboreaza de cativa ani si de care redactorii pretind ca sunt foarte multumiti) probabil ca in curand n-o sa mai gaseasca decat traducatori care intr-adevar nu merita nici un ban, iar cumparatorii cartilor vor fi din ce in ce mai dezamagiti 😛
Salut!
Traduc si eu pentru RAO de la finele anului 2007. Din italiana. M-a incurajat seriozitatea cu care mi-au platit primele doua carti (mai mici de 5 coli tipografice) si am mai luat si altele.
Insa, desi am mai predat 4 carti pina acum (dintre care doua au aparut anul acesta), n-am mai primit decit avansul pe una dintre cele aparute. Si asta se intimpla anul trecut prin septembrie, dupa insistente la contabilitate.
Si nu stiu cind ii voi primi.
Accept in continuare sa traduc carti pentru ei, imi dau autori buni si, din acest motiv, nu reusesc sa ma desprind de sentimentul ca sunt in stare sa dau o traducere buna.
Acum sunt intristata de faptul ca nu si-au respectat obligatiile din contract si nu stiu cum sa-i fac sa ma plateasca.
Probabil ca o sa mai sun, din cind in cind, la contabilitate.
In plus, una dintre cartile aparute n-a mai trecut printr-o corectura finala si a aparut cu greseli. Cred ca asta m-a necajit mai tare, dat fiind ca cine nu cunoaste procesul de editare da vina pe traducator si poti avea ghinionul sa se creada ca nu esti un traducator bun din cauza dezinteresului redactiei.
Cu bine!
Cerasela, in conditiile astea tu insisti sa iei in continuare carti la tradus la ei?
pai, scuza-ma… e o vorba pentru situatii de-astea…
@Cerasela: cred ca poti sa-ti iei adio de la banii aia. stiu un caz in care traducatorul a predat cartea acum cateva luni, si nici pana in ziua de azi Rao nu i-a dat contractul semnat. ca doamna care trebuie sa semneze (sau domnul, whatever) nu are timp. si probabil o sa mai vada contractul ala la pastele cailor; si banii pt el la fel.
M-am trezit si eu acum, caci cu RAO n-am lucrat si-am zis ca nu ma bag, dar, cum vad ca discutia s-a generalizat, imi permit sa imi dau si eu cu parerea.
Foarte de acord cu baloo: conteaza cantitatea. Eu, ca redactor, nu pot sa refuz o traducere – ma duc sa ma plang la forurile superioare, care ar putea lua o astfel de decizie, si raspunsul e o ridicare din umeri: asta e, tu trudeste acolo sa refaci o mizerie de traducere. Traducatori despre care sunt avertizata ca “traduc prost”, toti redactorii care au muncit la productiile respectivului se plang, ni se spune “da, stim” si atat. Pai de ce i se mai dau traduceri daca se stie ca traduce prost? “Ah, dar preda lucrarile repede”. Deci un om traduce o carte intr-o luna, in loc de trei, dar cu picioarele (expresii traduse cuvant cu cuvant, cand te uiti in original te crucesti de cum a luat-o pe aratura etc), iar eu stau sa redactez o luna in loc de 7-8 zile. Ei, si? Pentru asta sunt platita cu un salariu fix si n-am ce-i face. Prefera sa lucreze cu traducatori la kil, pe care-i platesc prost.
E o jale generala si mi-e ca, daca ma pornesc cu plangerile online, nu ma mai opresc…
aproximativ principiul din presa: angajam pe banda rulanta tinerei semianalfabeti, fiindca alearga mult si le dam bani putini…
@oompa: Dar intre a plati prost si a nu plati deloc e totusi o mare diferenta…
Cat despre redactori, cred ca si ei sunt de mai multe soiuri – uneori constat ca greselile (cate o litera sau un cuvant mancat, sau cate unul in plus, uitat acolo cand am gasit de cuvinta sa rasucesc fraza) care mi-au scapat mie la recitire au ramas bine mersi in continuare pe locurile lor, ca si cum redactorul n-ar fi facut altceva decat sa aranjeze textul in pagina 😛
err… adica acelasi principiu. 😀
(vero, stai sa vezi, mie un redactor mi-a schimbat odata comanditar in comandant, pen’ca nu cunostea cuvintu’ si-a crezut ca l-am gresit…)
Ah, bineinteles, dar am uitat sa mentionez ca pana si aceste sume infime sunt platite cu intarzieri ingrozitoare, de imi crapa mie acum obrazul de rusine pentru oamenii pe care i-am convins sa traduca o carte sau mai multe si acum ma intreaba cand isi primesc banii, iar eu pur si simplu nu am ce face.
Nici n-am zis, Doamne fereste, ca toti traducatorii sunt o apa si-un pamant, sper ca nu s-a inteles asa ceva, sunt destule uscatori si printre redactori, ca in orice alt domeniu. Imi place sa cred insa ca eu n-am facut asemenea “dude” ca cele mentionate de tine sau de vidal.
Cred ca cel mai adesea ma deranjeaza faptul (vizibil din avion) ca traducatorul nici macar nu s-a mai obosit sa reciteasca ce-a pus in pagina. Se preda traducerea pe principiul “lasa ca s-or descurca ei” (atitudine cumva indreptatita de intarzierile de plata din partea editurii, s-ar putea spune). Asta in timp ce mie iar mi-ar crapa obrazul de rusine sa fac asa ceva. Singura concluzie la care pot ajunge e ca poate mi-e mie rusine prea mult si prea des pentru altii.
Am tradus şi eu un roman pentru RAO, fără să fi avut, până la momentul respectiv, colaborări cu edituri.
Am predat traducerea la începutul lui octombrie 2008 iar cartea s-a publicat în martie 2009 – cu subvenţie din partea unei instituţii din străinătate. N-am văzut până acum nici un leu şi sunt, în continuare, amânată pe ianuarie 2010.
Prin iunie au încercat să mă convingă să semnez că am primit banii şi-am vrut atunci să reverific suma care mi se cuvenea. Rămăseseră aceiaşi 2 euro/ pagină – nu primiseră, chipurile, subvenţia – însă “pagina” asta devenise coală de tipar…
Aşa că m-am înarmat cu răbdare şi calm. După o lună de telefoane la contabilitate, am trecut la e-mail-uri către directori. Nu mi se răspunde, drept pentru care mă pregătesc să trec la pasul următor.
“Nu mi se răspunde, drept pentru care mă pregătesc să trec la pasul următor.”
păi, treci, că dacă mai stai vreo patru ani datoria se prescrie şi rămîi cu buza umflată.
@Dana: treci direct in instanta. s-ar putea sa primesti niste mailuri dupa aia. sa ne spui si noua..
si in definitiv, un traducator cum se poate asigura ca chiar o sa primeasca banii de la editura? contractul e singura cale?
@Blu: nici macar contractul.
salut!
stiu ca poate nu mai e de actualitate subiectul, dar pentru mine e… pentru ca astept banii de 2 ani de zile de la RAO. Marea editura RAO!!!
M-am hotarat sa ii si dau in judecata, dar sa ma duc si cu televiziunea peste ei. Am multi prieteni care de-abia asteapta un ‘mic’ scandal.
M-am saturat si stiu ca nu sunt singura in situatia asta. Mai am doua cunostinte care au patit aceeasi treaba. SI de ce sa nu ii oprim? Sau macar sa ii facem sa se ‘simta’. Un pic.
Daca e cineva dispus sa se alature unei eventuale ‘confruntari’, va rog sa ma anuntati.
E strigator la cer…
Multumesc si… numai bine!
Salut tuturor
Eu cred ca trebuie actionat cumva, desi nu stiu inca in ce fel; RAO nu si-a respectat contractul nici in cazul meu. In februarie curent- dupa exact doi ani s-a publicat romanul tradus de mine. Au trecut “cele doua luni de la publicare ” si dupa doua e-mailuri in care imi ceream respectuos dar raspicat drepturile, am primit un scurt raspuns (de la una din cele trei “moase” ale mele…am numit pe rand pe doamnele Bednarovschi, Vasas si Vatui ; cu prima am semnat contractul… ) precum ca editura are mari intarzieri la plata dar ca “cererea mea ” !? a fost inmanata celor de la contabilitate. Cu parere de rau imi comunica dumneaei acest lucru, deoarece traducerea mea fusese citez ” foarte buna”. Desigur, am revenit cu un urmator mail in care precizam ca 1. imi vreau banii ramasi (precizez ca tot dupa ceva discutii imi primisem in cont prima parte din banii si asa ridicul de putini conform contractului) si 2.prin contract, trebuia sa primesc 10 volume din roman 4 editie cu supracoperta si 6 editie “de buzunar” Desigur, cum ati banuit deja, nu am mai primit nici un raspuns.
Cu simpatie tuturor si astept un sfat pentru ca demersul nostru sa devina efectiv.
Bai, dar de ce nu va duceti sa-i luati de gat pe aia, la sediul lor?!! Imi creste tensiunea doar cand citesc ce patiti:(
O veste de la “mareatza” editura Rao: mai nou, mail-urile mele au primit raspunsuri automate de genul “your message could’t be delivered to the blackberry of Anca Enculescu”! Dragutz, nu? Asta m-a determinat sa caut rapid un avocat, va tzin la curent!
Dacă:
1. aţi predat traducerea la termenul prevăzut în contract
2. aţi primit ok-ul că a fost acceptată
nu mai staţi pe gânduri, nu mai scrieţi inutil e-mailuri la editură, nu mai ameninţaţi fără să treceţi la fapte.
Daţi editura în judecată. E mult mai simplu decât vă imaginaţi.
Eu aşa am făcut.
Prin urmare, la sondajul de mai sus, aş da cu bifa pe un răspuns care lipseşte:
da, mi-am primit banii după ce i-am dat în judecată.
O intrebare pentru traducatorii care au dat o editura in judecata. Care e pretul unui proces? Cat timp si cati bani se consuma pana la verdict? Eu am probleme cu doua edituri: una nu a platit penalizarile pentru intarzierea platii deloc (si a intarziat un an jumatate), alta a platit 60% din tariful mentionat in contract si imi scrie ca s-au desfintat si nu mai publica volumul.
răspuns auzit recent de un “fript”dinspre un avocat: o să te coste dublu față de cît ai de încasat, o să dureze ani de zile și nici cu toate deciziile în brațe și cu portăreii la ușă n-o să-ți plătească și n-o să ai ce să-i faci.
c-așa-i în tenis. ăh, pardon, în țara asta.
Nu cred că-i chiar așa. Am o prietenă care a dat în judecată chiar editura despre care se vorbește aici și verdictul s-a dat într-o zi. De unde “ani de zile”? Cazul e clar, ai un contract care nu s-a respectat și cu asta basta, nu trebuie să aduci martori și mii de hârtii. Și, după decizia judecătorească, i-au dat și banii. Nu știu exact cât a costat-o avocatul, pot să întreb, dar sunt sigură că nu mai mult decât suma pe care o avea de încasat. Mi se pare un răspuns “urechistic”, dat probabil de un avocat care nu voia să preia cazul și-atât. Nu e de stat cu brațele-ncrucișate, că “n-avem ce le face, domnule, ei își bat joc de noi, dar nu putem face nimic”. Ba se poate.
nu, nu e de stat cu braţele încrucişate, era doar un exemplu de răspuns. autentic.
oompa, ai dreptate! 🙂
Iata detaliile:
Suma de recuperat a fost de 40 de milioane, iar avocatul a costat 13 milioane. Ulterior, 5 milioane din cheltuielile de judecata au fost recuperate de la editura reclamata.
Mai intai, avocatul trimite la editura o somatie de plata. Daca editura nu se sinchiseste nici atunci sa faca plata, dupa un anumit termen se demareaza procesul. Cu totul (de la somatia de plata si pana la prima infatisare) a durat 4 luni.
Dar in ziua in care a avut loc prima infatisare s-a dat si verdictul. Tu, reclamantul, nu trebuie sa participi la proces decat daca vrei. Se poate judeca in lipsa ta, tu fiind reprezentat doar de avocat.
Probele in instanta sunt contractul intre cele doua parti, dovada ca ai trimis traducerea la timp si dovada ca a fost acceptata (acestea pot fi si e-mailuri).
Cele de mai sus mi s-au intamplat mie.
Am auzit si eu lumea spunand “nu ma duc, dom’le, la judecata. Costa prea mult, dureaza ani de zile…”
Astea sunt pretexte ca sa nu actionam. Ni se pare ca nu o facem pentru ca ne-ar costa prea multi bani si timp. In realitate, cred ca e vorba de inertie (spun asta pentru ca si eu m-am hotarat destul de greu sa trec la fapte – dar, odata angajat avocatul, totul a mers ca pe roate).
editura rao este o mare tzeapa!!!!!! m-a pagubit cu multe milioane..numai numele mai e de ei, sunt o editura de tot rasul si toti o adunatura de mincinosi! nu traduceti pentru ei, sigur o sa ramaneti cu buza umflata!
si inca ceva: sustin ideea de a ne alatura toti cei pagubiti si sa dam impreuna in judecata aceasta editura, sa le demonstram ca putem sa mergem mai departe de amenintari. costurile ar fi cred mai scazute daca am fi la gramada si chiar daca nu ne-am recupera integral banii, macar le-am da o lectie!!!!! sustine si altcineva aceasta idee?
…dar bineinteles ca NU sustine nimenea aceasta idee !
da` domnia ta auzita(i) de masochism ( la nivel national in tuoate domeniile ) ?
hahaha..
tare faza asta ! mai nasoala decat o gluma proasta !
bun, sa ingros si eu randurile traducatorilor fata de care Rao nu-si respecta obligatiile contractuale (contract semnat in 2008 decembrie, lucrare predata in 2009 iulie la peste 2 luni de la data de predare din contract pt ca semnarea contractului de catre Dna Enculescu a durat peste 6 luni de zile…). Noroc ca eu is f organizata si am toate mailurile schimbate intre mine si Rao.
Mai sunt printre voi “patiti”?
Facem ceva sau nu ? Caci eu cred ca pana la urma voi ajunge sa-i dau in judecata…
Nu se poate insa apela si la Academia Romana ? Ma gandesc ca ar trebui sa se faca si cunoscuta situatia aceasta penibila…
Ce spuneti ?
Astept propuneri.
nah ca ma bag si eu in seama: “eu, daca as fi editura, as plati traducerile nu in functie de cantitatea de munca, ci de calitate…” – zice Alex Leo Serban.
e corect ce zice, dar as nuanta un pic: pretul impus este raportat la calitate, apoi la cantitate. nu doar calitate, nu doar cantitate. poate 70%+ 30% ar fi mult mai corect. Motivant de ambele parti. Daca bugetul este de 100 RON (suma doar pt acest exemplu), atunci mi se pare corect sa dau doar 30-35 RON celui care a facut traducerea ‘diluata’. Problema se pune doar dpdv al validarii calitatii. Editura codoasa nu vrea sa plateasca – zice traducatorul nemultumit. Traducatorul e superficial – zice editura nemultumita de calitatea textului.
AER nu este in asociere cu fro organizatie NG care sa adune traducatorii de calitate. Deci? pana nu va creati propriile reguli si proceduri imovibile, atunci nu aveti de ce sa plangeti. Nu aveti control dar il doriti. Dece?
Răspund şi eu, la ţ ani de la deschiderea subiectului şi la şi mai mulţi ani de la ţeapă. RAO nu, ci Nemira, în epoca ei de glorie. Am luat din bani numai un avans de, la vremea aceea, vreun milion de lei vechi (1999). Am predat traducerea la timp, după o vacanţă de vară, filozofie lingvistică din franceză, text sinistru şi muncit cu sânge, mi s-a răspuns timp de trei ani că nu e pe lista de publicare, deci că nu plătesc nimic pe traducere. A doua ţeapă a fost o editură mică din Cluj, Eikon, pentru care am tradus, şi de data asta cu contract, în 2003, o carte de semiotică. Am văzut banii cum mi-am văzut ceafa. Şi să fi dat eu bani pe avocaţi? În România? Poate doar să fiu nebună! Dar au fost numai primii paşi într-o viaţă de confruntare cu ţepele – Yay!
(ca fapt divers, Nemira are o lista impozantă de neplătiţi – şi sînt unele nume grele pe ea…)
Salut,
Eu am tradus o carte pentru RAO in primavara lui 2008. Am semnat contractul si inca il mai am, insa nu mi-am dat seama de capcanele pe care le continea (plata a 2/3 din bani la 2 luni dupa publicarea cartii, 3 carti cartonate si 7 editie de buzunar).
A aparut cartea in aprilie 2011, am fost la ei si mi-au dat 3 carti cartonate (ca la contract), insa cand am adus aminte de cele 7 ed de buzunar, receptionera mi-a raspuns ca ce vreau? sa le editeze pentru mine? NU, dar contractul spune SI nu SAU, si ea mi-a spus ca acum ma leg de un cuvant (*&^&*((&%%$##$^^&. Binenteles ca mi-a sarit tandara asa ca am f…t-o pe cai legale (i-am stricat ziua adicatelea). Apoi, a venit termenul de 2 luni dupa publicare, care va sa zica vreau restul de 2/3 din bani. Raspunsul lor: nu au bani! Sa le-o dau la m..e, dar vreau sa le-o trag si eu lor. Urmeaza sa imi gasesc un avocat care sa imi castige ceva ce pentru un avocat este floare la ureche (dupa cum zicea altcineva – este straightforward: editura datoreaza, atunci plateste PUNCT
AlexD
Pentru Alex D si Taralunga – eu sunt de acord cu voi in tot ceea ce spuneti (si eu am cateva carti traduse la ei pe care nu mi-am primit banii), exceptie facand partea aceea de contract in care se specifica numarul de exemplare cu drept de autor. Intr-adevar, contractul e prost facut, insa nu exista editura in lumea asta care sa scoata doua editii diferite (cartonata si de buzunar) concomitent. Cei de la RAO ori scot harcover/cartonata, ori editie de buzunar. Singurele carti care au parte de doua editii diferite sunt cele foarte, foarte aclamate si bestseller (Codul lui Da Vinci, Ingeri si Demoni si inca vreo doua) – insa au aparut la luni (uneori ani) distanta. In niciun caz sa nu va asteptati sa primiti 3 exemplare cartonate si 7 de buzunar, ca e imposibil. Alex, banuiesc ca tu ai tradus Jaful Romei, nu? Ei bine, cartea aia a aparut doar in editie cartonata…
comentez iar referitor la Rao… este una dintre cele mai neserioase edituri, care nu-si onoreaza contractele. eu pana la urma am obtinut cei 30% dupa 1 an jumate de la predarea traducerii… cu telefoane si stres in draci asupra lor. urmeaza acum sa apara cartea si sa obtin si restul de 70%. adica sa o iau de la capat cu stresul in draci. ii sun, ii caut si ii stresez. pt ca altfel vad ca nu se poate.
oricum pt mine aceasta editura a devenit o nulitate. in afaceri cand nu poti sa pui baza pe partenerul de afaceri, cand nu ai respect din partea lui ci incearca sa te tepuiasca cu orice, renunti. adica imi urmaresc acest contract si atat. nu voi mai lucra niciodata cu Rao.
si apoi se intalneste munte cu munte, darmite om cu om 🙂
am si eu o intrebare… cum ai ajuns sa iei legatura cu o editura? m-ar interesa si pe mine
Ii suni, le scrii si ii stresezi pana ii convingi sa-ti trimita o proba de tradus… apoi, nu depinde decat de tine cum traduci a.i. sa spuna da…
eu asa am facut… dar asteapta-te sa fie si edituri care sa nu iti trimita nimic de lucru, pur si simplu nu vor sa lucreze cu cineva nou, nici macar sa incerce… ele pierd, parerea mea…
dar, si sa ma contrazica cineva daca nu am dreptate, traducerile de beletristica is groaznic platite… astea is preturile si conditiile pietei… poti sa traiesti din asta numai daca ai contract permanent cu editurile si nu punctual per lucrare si daca nu faci nimic altceva decat asta… pt mine este o pasiune, asa ca banii au contat mult mai putin…
Miluka, cam care sunt preturile pentru traducerile de beletristica acum? Eu am contactat editurile acum vreo doi-trei ani si editurile imi ofereau cam 2.5-3 eur/pagina (ca traducator debutant din engleza sau franceza). Mi s-a parut putin.
tot de acum 2-3 ani pretul era 2-2.5 eur/pagina tradusa (socotita ca 2000 de caractere CU spatii – atentie aici ca unele edituri folosesc “FARA spatii”, deci pretul pe pagina scade)… deci undeva intre 2 si 3 euro…
da, este putin, prea putin mai degraba… si este generalizat la toate editurile…
faza tare este ca dupa aia tot editurile se declara nemultumite ca traducatorii lucreaza cantitativ si nu calitativ… de ex mie o carte (in original de 250 pagini sa zicem) imi ia 2-2.5 luni si castigul este undeva la maxim 2000 ron, care se iau fractionati o parte cand predai traducerea, alta parte cand se publica (care poate fi la sfantul asteapta)… asa ca daca faci asta din pasiune, o faci calitativ… daca o faci ca sa traiesti, o faci cantitativ… scurt si la obiect.
PS: eu am predat traducerea la RAO in iulie 2009, acum 2 ani de zile si inca nu s-a publicat, deci 65% din bani nu i-am luat… care bani nu mai au aceeasi valoare acum… care contract cu RAO a fost facut pe suma bruta si nu neta cum este normal, eu nestiind la vremea aceea mare lucru, asa ca am luat teapa 🙂 si oricum eram incantata ca urma sa lucrez cu o mare editura ca RAO… Un mare bullshit. Pacat ca Rao si alte edituri la fel de neserioase fac din cultura un fel de talcioc…
Ca sa va faceti o idee despre cum plateste RAO si cat de departe pot merge ei pe burta fara sa le pese, traducerea mea a aparut in decembrie 2009 si nici pana in ziua de azi (26 iulie 2011) nu am primit suma integrala stipulata in contract, in ciuda a numeroase rugaminti, solicitari, notificari, somatii. In tot acest timp editura a tacut malc, a lansat carti, a platit salarii, a dat din coada pe la targuri de carte, a mai fraierit cativa tineri traducatori hulpavi si pusi pe capatuiala care voiau sa profite de obrazul ei fin ca o bucata de sorici uitata pe jumara. Cer scuze cunoscatorilor gurmanzi pentru aceasta comparatie nefericita dar talpa de opinca, o notiune mai uzitata, mi s-a parut, totusi, soft. Va mai scriu dupa ce trecem pe la “cremenal” caci, pesemne, RAO asteapta scurgerea termenului legal de 4 ani dupa care sa- fluture o batista si sa verse o lacrima pe acelasi obraz… subtire. Pana atunci, dragi tineri aspiranti traducatori, cautati-va, va rog insistent, ceva de lucru. Dar nu acolo.
“a mai fraierit cativa tineri traducatori hulpavi si pusi pe capatuiala”
that wasn’t nice, “gigi”.
Buna, am si eu o intrebare, la modul cel mai serios. Mai este cineva care intentioneaza sa dea in judecata Rao acum sau in iarna, sau care ia in considerare ideea? Multumesc.
Buna seara. Eu le-am predat traducerea acum mai bine de doi ani, de mai bine de un an a iesit si cartea…si banii…?! ca nu aveam, ca mai vedem, ca luna viitoare ca la toamna, acum cica in aprilie…? Darius Dragomir
Va rog este cineva care a lucrat cu editura nemira?
@Manuela: vrei să-ţi dau eu nişte nume (sonore) de ţepuiţi? 😀
glumesc, n-am să-ţi dau, nu că n-ar fi, dar e treaba lor dacă vor sau nu să se facă cunoscuţi pe net. de existat însă, există. desigur, există şi unii care şi-au luat banii.
la noroc…
http://laurafrunza.com/2012/02/14/procesul-cu-rao/
corect… faceti cunoscut, doar avem la dispozitie tot internetul cu mediile de socializare si blogurile sale 🙂
Sa mai adaug si eu niste tepari pe lista. Au tot nume din trei litere (ii cheama ALL) si asemanarile nu se opresc aici.
Pe scurt, am fost redactor la ei intre 97-99 (povestea e veche rau…), iar in timpul liber le-am facut si niste traduceri.
Un contract mi-a fost anulat imediat dupa ce a fost semnat, parafat si stampilat (cu motivatia inteligenta ca “s-a razgandit patronul”, sunt curios ce-ar zice un avocat despre asta).
Iar pe alte doua contracte nu mi-am primit banii (numai creanta de baza, nu si penalizarile) dupa ce am ajuns, evident, in instanta. Cu penalizarile e treaba lunga. Atat de lunga, ca nu s-a terminat nici pana in ziua de azi.
Intre timp (conform spuselor avocatului meu, un “smecher”), se pare ca indivizii au dat faliment, asa ca ne asezam frumos la masa credala. Se numeste frumos un lichidator judiciar (imi cer scuze daca nu e termenul corect) care isi baga mana in magiun (iarasi conform avocatului, care de la inceputul procesului si pana acum nu mi-a aratat decat una pagina din dosar) si acum ne judecam cu nenea lichidatorul ca parte civila intr-un proces de abuz in serviciu (din nou avocatul dixit).
Spunea cineva ca procesul a fost scump. Eu am dat cate 5 milioane (in 2000) per contract, si am avut doua contracte. Dar ce s-o fi ales mai departe de proces… mare minune sa nu fi pus botul si avocatul la cascaval. Ce m-a scos teribil din sarite a fost afirmatia initiala a avocatului conform careia “e un proces simplu”. Asa de simplu ca am intrat deja in al 12-lea an,
Asa ca mare atentie nu numai cu ce edituri semnati contracte, dar si ce avocati va alegeti sa va reprezinte!
Imi cer scuze pentru postul poate prea lung, dar m-am gandit ca poate e o experienta care merita cunoscuta si de alti camarazi de suferinta.
Mihai, nu trebuie sa iti ceri scuze, trebuie sa facem cunoscute practicile acestor “furnizori de cultura”.
multumim pentru postare 🙂
iti recomand sa intri pe:
http://laurafrunza.com/2012/02/14/procesul-cu-rao/#comment-9299
sunt foarte multe comentarii aici…
Miluka, multumesc de invitatie. De pe blogul Laurei v-am gasit pe voi, ca sa zic asa, dar multumesc de sfat. Cred ca trebuie sa-i “popularizam” cat mai mult si cat mai bine pe capitalistii astia de colt de… carte, nu de alta, dar 1) sa se friga cat mai putini dintre noi cu capcaunii astia si 2) poate se mai aude si pe la alte institutii… gen law enforcement.
Nu de alta, dar la cat de prost se plateste o carte tradusa, sa mai si stai sa te rogi de ei pana-n veacul vecilor mi se pare, vorba unui coleg, penibil. Intr-un sistem sanatos, nu ca al nostru, probabil ca baietii ajungeau de mult sa vanda ziare la coltul strazii… asta dupa ce ieseau de la mititica, evident…
da, ar trebui sa ne unim si sa incercam sa facem ceva in acest sens. nu numai publicitate. in plus, eu nu as spune publicitate negativa, nici boicot, ci doar prezentare realitatii asa cum este ea 🙂
vorba expresiei: sa o dam in clar, stimabililor.
Si asta poate si din cauza faptului ca, asa cum am surprins o idee foarte buna pe un blog (cred ca al Laurei, daca nu ma insel), inca nu suntem considerati o meserie de sine statatoare. Mai mult, sub aspectul salarizarii/tarifelor suntem undeva nu numai la coada Europei, ci si a Romaniei insisi.
Sa ma explic.
In primul rand, toata lumea stie pe ce tarife de mizerie (asta-i cuvantul) lucram. Asta cand suntem freelanceri, adica negrisori care ar trebui sa presteze si noaptea-n somn (am primit SMS-uri de la client la 2 noaptea, asta dupa ce avusese toata ziulica la dispozitie pentru eventuale obiectii).
Daca nu suntem freelanceri, atunci lucram pe niste salarii de te iau istericalele pe la diferite companii de traduceri (astept cu entuziasm sa fiu contrazis). Sa va spun ca un sofer de RATB (toata stima pentru ei) ajunge sa vina acasa undeva cu 30-35-40 de milioane, in timp ce un traducator senior la o firma de traduceri care se respecta si face overtime (nu garantez ca nu munceste si noptile) trece cu chiu, cu vai, de cifrele 20-25. Din nou, astept sa fiu contrazis.
Tarifele pe care le practica (editurile intai de toate, dar nici cu unele agentii de traduceri nu mi-e rusine) parca ar vrea sa-ti induca ideea ca valorezi exact atata cate parale primesti (sau nu primesti, cum e cazul cu baietii de la RAO, Nemira, ALL si asteptam sa creasca lista).
Pe cand niste tarife minimale OBLIGATORII defalcate pe domenii, pereche de limbi, dificultate si deadline? Chiar am ajuns la mila oricui? Suntem TRADUCATORI, nu cartofi care asteapta sa fie vanduti in piata!
Asa cum pana si soferii de taxi au tarifele reglementate, asa ar trebui sa avem si noi. Si sa fie comunicate si mariilor sale clientilor, care aloca pentru traduceri un buget, probabil, comparabil cu cel de la curatenia sediilor!
@Mihai Minastireanu: exista traducatori literari care lucreaza cite o carte pe luna – si traduc exceptional de bine – si pot trai din traducere, adica incaseaza in jur de 25 de milioane pe luna. Chiar exista. Editura cu care lucreaza este foarte multumita de ei, pentru ca redactorul aproape ca nu are de lucru dupa un asemenea traducator care isi face treaba foarte bine. Iar traducatorii sunt multumiti pentru ca fac o munca pasionanta, pot lucra de acasa, cistiga decent pentru Romania si stiu ca in viitor piata de carte le va permite sa traduca intr-un ritm mai putin strins.
“exista traducatori literari care lucreaza cite o carte pe luna – si traduc exceptional de bine”
mă îndoiesc adînc că poţi traduce o carte pe lună excepţional de bine – exceptînd situaţia în care cartea e o broşurică! mică!
“Editura cu care lucreaza este foarte multumita de ei” – ah, şi nu doar unul, ci mai mulţi, şi toţi adunaţi la aceeaşi editură, care, iată, prosperă laolaltă cu ei. :)))
fugi, cucoană, cu ursu’ de-aici, nu te jenezi deloc, deloc?!
exista traducatori literari care traduc 300 de pagini de word pe luna ( 10 pagini pe zi, da, ati citit bine), cistiga 600 de euro si sunt foarte buni in ceea ce fac. Le puteti citit cartile aparute la Polirom ( care, da, ii plateste la timp, la tariful standard din Romania), la Humanitas, la Editura Institutului European, la Vremea. Am numit doar citeva edituri ( nu pe aceea pentru care lucrez, ca sa nu fiu invinuita ca-i fac reclama). Dumneavoastra, V., nu numai va nu va jenati absolut deloc, dar nu stiti ce vorbiti. Daca va indoiti ca exista oameni care traduc 10 pagini de calitate intr-o zi lucratoare, adica in opt ore – asta inseamna 1,20 pagini in medie pe ora – inseamna ca pentru dumneavoastra este o tinta de neatins. Cee
a ce inseamna ca lucrati mediocru sau submediocru. Sau ca nu stiti prea bine limba din care traduceti. Imi pare rau sa afirm asta, dar altminteri nu ati fi atit de sigur (sau sigura de ceea ce scrieti . )
erata: le puteti citi. sorry: typo, de la viteza.
typo admisibile, de altfel, la 10 pagini lucrate pe zi.
Va
doresc o seara buna tuturor.
@boladenieve: am intrat pe blogul dumneavoastra din curiozitate – ii dau dreptate Laurei Frunza. Dat fiind limbajul si stilul comentariilor, precum si faptul ca rar isi ofera cineva adevara identitate, probabil ca este ultima data cind mai postez. Daca nu cumva dvs. sau domnul Minastireanu isi va cere scuze, ceea ce ma indoiesc ca se va intimpla.
da, există traducători literari care traduc şi mai mult de trei sute de pagini pe lună, ştiu; şi mai ştiu şi cum arată rezultatul muncii lor. dacă aţi fi citit mai cu atenţie aţi fi observat că eu n-am contestat viteza, ci adverbul “excepţional” pe care l-ai folosit cu atîta largheţe.
cît despre felul cum lucrez eu, mai uşurel cu epitetele, cîtă vreme habar n-aveţi. cum ziceam mai sus, staţi prost cu jena! plus că după ce aţi început să confundaţi viteza cu calitatea deja mi-a părut rău de timpul pierdut.
“rar îşi oferă cineva adevărata identitate” – spre deosebire de “carmen”, nu?
@carmen: nu am inteles exact… pentru ce anume ar trebui sa-mi cer scuze?
oare tanti carmen are timp, în luna aia în care traduce trei sute de pagini de literatură, să facă şi revizia traducerii, sau o dă aşa, cum i-a ieşit din condei, “excepţional” din prima, vasăzică? 😀
Uite, Ona. Ma bucur ca ai raspuns, aratându-ne totusi ca esti o persoana reala, cu o identitate bine definita. De altfel, imi pare rau, am crezut ca esti barbat, poate ca altfel as fi scris mai frumos, cum trebuie sa te porti cu o doamna 🙂 . Deci, Ona: pe mine ma cheama Carmen Lungu. Traduc la tariful de 2 euro pe pagina, e matematica elementara sa imparti 600 de euro la 300 de pagini si sa afli ca sunt 2 euro/pagina. Precizez: pagina standard de 2000 de semne, fara spatii, pentru ca editorii imi platesc traducere, nu culegere, iar eu traduc cuvinte, nu spatii albe. Mi se pare logic sa nu-mi fie platite spatiile albe. Vrei sa stii si editurile pentru care lucrez? Ei, zau ca ti-as spune, dar ai crezi ca ai putea indura gindul ca NU TOATE EDITURILE DIN ROMANIA DAU TEPE? Esti o victima, am inteles, si ai ramas traumatizata si sufocata de furie :). Zau, Ona, imi pare rau pentru tine. See you in alta viata, ca aici nu cred ca ne mai vedem sau citim. Eu, in orice caz, am incheiat discutia asta cu tine, nu-ti mai fac parul cret, exceptionala de draguta cum sunt 🙂 Nu de alta, dar ca sa nu te sufoci de furie tu, Laura sau toate victimele editurilor din Romania. Apropo, traduc din engleza, ca si tine. Si da, mai am timp si pentru revizuire.In weekend-uri ma trezesc citind si corectindu-mi paginile traduse in zilele de lucru. De ce? Pentru ca cititorul merita, iar editorii ( mei) platesc.
@boladenieve : Ma gindeam ca nu ar trebui sa tolerati pe blogul dumneavoastra decit o exprimare in limitele bunului simt. Dar de data asta imi cer scuze eu. Nu aveti cum sa faceti asa ceva. Ati ramine cu blogul pustiu. Constat cu mare mirare ca majoritatea traducatorilor literari suparati pe edituri nu scriu deloc ca niste persoane alfabetizate. Probabil ca la nervi, sau sufocati de indignare, nu mai stiu sa scrie sau sa puna punctuatia cum trebuie. Nu mai pomenesc de regulile de adresare si de politete. De alfel, si eu am facut greseli de litera si de punctuatie in postare. Se pare ca blogul dumneavoastra si cam toate blogurile din Romania sunt contagioase. Am sa-mi petrec timpul, de acum inainte, nu pe blogurile pe care am intrat din simpatie fata de Laura, ci făcând traduceri literare plătite OK si la timp, by the way. Imi pare rau ca dezamagesc pe aproape toata lumea de pe acest blog si pe dumnevoastra, boladenieve, care aveti dreptate, in esenta, in ceea ce scrieti la inceputul acestui sondaj. Poate ar fi corect sa le cereti sa aduca nume de edituri, dar si argumente sau dovezi, in loc sa scrie fiecare ce trista experienta a avut? Poate ar fi simpatic sa incepeti un sondaj in care sa scrie si traducatorii care au experiente bune cu editurile ( de pilda, eu: ma inscriu prima daca deschideti un asemenea thread). Pentru ca ati putea sa le faceti astfel un serviciu tuturor celor de aici: in loc sa se chinuie cu editurile rau platnice si tepare, ar putea sa se duca la cele “bune”, descoperite prin blogul si bunavointa dumneavoastra. Ce parere aveti? N-ar fi util? Dar in Romania nu se vind stirile bune, asa ca nu-mi fac iluzii ca o sa deschideti discutii de-astea pozitive.
Have a nice life you all!
imi permit sa fac si eu o precizare…
nr de pagini traduse / zi depinde de la lucrare la lucrare, unele materiale necesita documentare, altele doar traducere (ref.notele din subsolul paginilor). eu, de ex, daca intalnesc in text referiri la anumite evenimente / personalitati locale / feluri de mancare / traditii locale etc, intotdeauna ma documentez si las note de subsol… si de multe ori, aceasta documentare ia destul timp…
ca sa nu mai spun ca eu trec printr-un text de minim 3 ori 🙂
dar, pana la urma fiecare cu stilul lui 🙂
imi permit inca o precizare, de data asta referitor la conditiile sub care am incheiat eu contractele. conditiile sunt negociabile, nu sunt batute in cuie…
asa e, tariful standard net este de 2 eur/pagina, dar se poate si mai mult, eu am tradus si cu 2.5 eur/pagina si tariful poate creste.
pagina standard este 2000 caractere CU spatii, spatiul fiind considerat tot caracter 🙂
unele edituri practica tarif brut, nu net si 2000 caractere FARA spatii, nu CU spatii – din motive pur financiare asa incat suma platita traducatorului sa fie mai mica…
Cat despre ceea ce se scrie pe acest blog sau pe altul, nu trebuie tras nimeni la raspundere, nimeni nu trebuie sa-si ceara scuze nimanui, caci suntem pe un teren strain noua si care apartine numai bloggerului 🙂
ca sa fiu mai “precisa”: e ca si cand te duci in casa unui om si te apuci sa-i faci scandal ca sta in pijama sau ca a pus paharul ud pe mobila din sufragerie… e casa lui si face ce vrea. daca nu-ti place, nu te mai duci la el, dar nu ii ceri socoteala in casa lui.
parerea mea, care este, zic.
@Carmen: numele meu este Mănăstireanu cu ă si nu cu i, asa cum ati binevoit sa scrieti in postul dvs. Stau si ma intreb, daca nici numele proprii nu le “traduceti” ca lumea, ma intreb ce produceti la 2 euro de pagina…
In alta ordine de idei, va rog frumos sa-mi specificati in mod explicit (rugamintea este valabila pentru toti cititorii acestui blog) pentru ce anume ar trebui sa-mi cer scuze si ce anume v-a lezat din postarile mele. Nu de alta, dar se pare ca sunteti cam singura pe care niste opinii scrise cinstit si din inima au deranjat-o.
@boladenieve: felicitari pentru blog, o sa mai revin de cate ori voi putea, cu conditia, evident, sa nu mai starnesc niste idiosincrazii…
@Carmen Lungu
“Poate ar fi corect sa le cereti sa aduca nume de edituri, dar si argumente sau dovezi, in loc sa scrie fiecare ce trista experienta a avut?”
La ce va referiti cand cereti “argumente”? Ce argumente trebuie aduse pentru a explica urmatoarea situatie “cartea tradusa a aparut de 2 ani in librarii si traducatorul nu si-a incasat banii nici pana azi”? + aici nu e instanta de judecata in care sa vina omul cu dosarul pregatit. E un loc de impartasit opinii si experiente. Cu doza asumata de subiectivism.
“Poate ar fi simpatic sa incepeti un sondaj in care sa scrie si traducatorii care au experiente bune cu editurile ( de pilda, eu: ma inscriu prima daca deschideti un asemenea thread).”
Am pus acest sondaj pentru ca era o situatie punctuala care ma interesa si am vrut sa inteleg daca e vorba de un caz izolat sau de un obicei al editurii Rao. +, in cazul doi, sa vad daca se poate coagula un grup de pagubiti care sa aiba succes in instanta. Nu ma intereseaza sa fac analiza pietii de traduceri din Romania, nu lucrez in domeniu, e treaba colegilor dvs. de bransa sa vina cu pareri pro si contra despre edituri. Si este loc destul in subsolul acestui post, dupa cum se vede.
“Dar in Romania nu se vind stirile bune, asa ca nu-mi fac iluzii ca o sa deschideti discutii de-astea pozitive.”
Nu ma intereseaza nici sa postez pe blog vesti senzationale precum “mi-am primit salariul la timp”, cred ca normalitatea n-ar trebui sa faca subiect de breaking news, da, inca mai cred. Daca e interesat cineva sa faca un topic cu “am intalnit si traducatori fericiti” e treaba lui. E un blog personal care nu si-a asumat raspunderea inducerii unei stari de bine in popor. Starile mele de bine se regasesc in alte postari, care nu au legatura cu aceasta discutie.
Multumesc.
@Carmen Lungu: Părerea mea sinceră este că minţi ca o gazetă comunistă. Sau traduci cărţi cu multe poze. Sau de fapt nici măcar nu traduci beletristică, cum laşi să se înţeleagă, ci altă literatură. Pentru că unu cu doi nu fac trei, ştii? Îmi faci un calcul de 300 de pagini de literatură pe lună -împărţit la zece pagini pe zi – opt ore de lucru zilnic. Adică nu ai nici o zi liberă din alea treizeci? Că după aia revii, uitînd de calcul, şi spui că de fapt lucrezi doar cinci zile pe săptămînă în ritmul ăsta şi că în weekend faci revizii. Vezi că la noul calcul nu-ţi mai ies decît 200 de pagini pe lună, ce s-a-ntîmplat cu ultima treime de carte? Pe lîngă toate minciunelele astea în care te poticneşti singură, ai uitat să adaugi timpul petrecut în lucru cu redactorul – sau la editura fictivă la care traduci mata beletristică fictivă nu se practică aşa ceva?
În altă ordine de idei, nu citeşti, dar te repezi ca fata mare… Eu nu m-am văitat că n-am primit bani pentru tradus. Ia vezi din urmă. O singură dată am avut o întîrziere de un an, pe vremuri, la Tritonic. Mi-am învăţat lecţia şi la revedere. La Polirom nu mi s-a întîmplat nici cea mai mică neplăcere, ba chiar susţin cu mîna pe inimă că în ultima vreme plăţile s-au făcut chiar cu ceva timp înainte de scadenţă.
Revenind: ori eşti complet în afara subiectului “traduceri de beletristică pentru edituri”, ori ai fo rudă care dă ţepe pe la edituri şi te-ai gîndit să terfeleşti oleacă tagma asta de tăntălăi care nu prestează în pas vioi traduceri excelente făcute fără revizie şi redactare. ‘ai pa.
Dragii mei,
Dintre toți cei de mai sus, Mihai Mănăstireanu este singurul care are dreptate. Si in faptul ca i-am scris numele greșit și în faptul ca i-am scris ca ar trebui să-și ceară scuze. Am amestecat postarea care îi era adresată, aceea despre remunerația traducătorilor literari și cum se poate trăi decent din traduceri, cu intenția de a-i scrie altcuiva dintre vizitatorii acestui blog, al cărui limbaj și adresare m-a deranjat. Scuze domnului Mănăstireanu, Și boladenevieve are dreptate in intenția de a face un topic cu un asemenea subiect, si nu cu unul “traducatori fericiti”.
@of (sau Ona, nu? – sper ca nu am încurcat din nou identitățile):
Uite cum e: eu traduc 10 pagini zilnic, cinci zile pe săptâmână, pentru că nu am nevoie de mai mulți bani din traduceri. Aceasta rezultă, de obicei, intr-o medie de 400 de euro pe lună.
Nu traduc cărți cu multe poze, ci fictiune.
Ceea ce scriam mai sus in contextul a 600 euro/lună este că știu oameni care traduc în fiecare zi a săptămânii câte 10 pagini, uneori și mai multe, și că le traduc bine. Fac asta nu de plăcere, fiindcă oricui i-ar plăcea să aibă weekend-uri libere, ci fiindcă au nevoie de bani mai mulți. The “Golden Nootebook” a apărut în Romania, tradus pentru prima dată, nu reeeditat, la un timp foarte scurt de când Lessing a luat Premiul Nobel. Întrebați-i pe cei de la Polirom ce termen i-au dat traducătoarei și întrebați-o și pe traducătoare cum a reușit să o traducă. Dacă investigați, o să descoperiți că a tradus mai mult de 20 de pagini pe zi. Nu puteti afirma că, pentru că dumneavoastră nu puteți traduce 300 de pagini pe lună, nici alții nu pot: pur și simplu, nu aveți de unde să știți.
Deci, Ona, nu mint și nici n-am intrat aici ca să stric corul de văietături generale ale traducătorilor escrocați de edituri. De fapt, imi pare si rau că am intrat pe acest blog sau pe altele, in loc sa-mi vad de treabă. Dacă știam că vorbesc cu Ona, nu cu v. sau of, as fi intrat pe blog, as fi văzut acolo cărțile traduse și în nici un caz n-aș fi scris: “Ceea ce inseamna ca lucrati mediocru sau submediocru. Sau ca nu stiti prea bine limba din care traduceti”. Pentru că imi place Lodge, am citit și acel Lodge tradus de Ona Franz și e o traducere foarte bună. Așa că uite, ajung să-mi cer jumătate de scuze și de la Ona Franz și să-i spun că nu traduce mediocru, ci bine. Cunoaște foarte bine și limba engleză. Nu știu în ce ritm și nu mă interesează asta, pentru că fiecare traducător are un ritm propriu. Dacă nu se depășește un prag critic, adică dacă nu-ți propui să traduci 50 de pagini pe zi, ceea ce e aproape imposibil, poți să traduci la fel de bine 5 sau 10 sau 15 pagini pe zi.
Uite, Ona, facem un experiment: imi dai o pagina de doua mii de semne de ficțiune de tradus din engleză sau franceză ( nu vreau SF, totusi, nu e domeniul meu). Postezi textul aici și eu ți-l traduc. Nu intr-o oră, ci probabil în 45 de minute. Dacă îl traduc prost sau ți-l dau nerevizuit și găsești multe greșeli, ai dreptul să mă faci mincinoasă. Dacă îl traduc impecabil, eu n-am să-ți spun că minți, ci doar că nu știi ce vorbești sau că nu-ți poți imagina mult dincolo de experiența ta personală. Ce zici, facem pariul?
P.S. @Ona: dacă facem pariul, trebuie să-mi scrii aici o oră la care postezi textul mâine, altfel ar trebui să stau pe pagina asta tot timpul, ceea ce nu fac. Mai am putin si mi se duce ziua de lucru, am pierdut o ora cu blogul. Dar miine am liber, asa că pot sa-mi fac si moftul de a-mi dovedi calitatea de ne-mincinoasa traducatoare de beletristica.
Ora propusă de tine trebuie să fie după 6 seara, pina atunci sunt ocupata cu frivolitati de weekend. Sorry.
@carmen: chiar că pierdem vremea. N-ai 13 ani, nu? Lasă mata prostioarele astea cu testele, pune aici un titlu de beletristică tradusă de tine – dacă susţii în continuare că traduci aşa ceva -, nu de altcineva şi în nici un caz nu mai da exemple de cărţi traduse în colaborare, cum e cea de Lessing. Şi nu-l amesteca pe Ciprian Şiulea, că s-ar putea să nu ieşi bine.
Ca teorie: se pot traduce şi mai multe pagini pe zi; am avut două cărţi la care zile în şir îmi ieşeau şi cîte 15-17 pagini şi nu mare lucru de corectat la revizie; dar treburile astea sînt relative şi în nici un caz nu pot fi un ritm de lucru normal. Altminteri, tu dai traducerea (nu tu, cu tine m-am lămurit că nu traduci beletristică, e un “tu” generic aici) şi ai impresia că-i foarte bună, dar nu vrei, chiar nu vrei să ştii ce-i acolo în realitate. Calmează-te cu provocările astea puerile şi nu-ţi mai imagina că toată lumea e toantă şi înghite ziua ce visezi tu noaptea. În plus, laicul de Google e sfînt, să ştii!
@Ona: N-am 13 ani, dar sunt destul de tinara. De unde “te-ai lamurit” ca nu traduc beletristica? De pe Google? Vezi că Google nu stie diferența dintre cele vreo zece Carmen Lungu pe care le gasesti dacă faci o căutare după nume. Asa că poti să mă confunzi cu alte nouă nevinovate care, intr-adevăr, au alte profesii. Eu sunt traducator de literatura.
By the way, am scris: traducătoarei, nu traducătorului, cind m-am referit la romanul lui Doris Lessing. Tu l-ai amestecat pe Șiulea. Eu am vorbit despre traducătoare, repet. Carnetul auriu e o co-traducere cu o co-traducătoare, excepțională, de altfel. Întreabă-i pe cei de la Polirom, dacă nu mă crezi.
Si ultima postare: nici măcar nu sunt Carmen Lungu. M-am ascuns sub o falsă identitate. Sunt, probabil, Ovidiu Enculescu, si m-am bagat singur in seama pe aici, inventind o poveste, ca sa deturnez atentia de la problema reala, adica: Fantastica si trista poveste a candidei Laura Frunză si a nesabuitei sale edituri.
lasă, că nici una dintre alea zece nu traduce literatură, oricum. şi, indiferent cum te-ar chema, n-ai fost în stare să produci nici un titlu de beletristică tradus de tine. frumos ar fi să nu mai poluezi topicul pe-aici, că ţi-ai bătut joc destul de oamenii ăştia. gata, am predat legătura, că mai am şi alte treburi.
NU VREAU sa “produc” titlurile traduse de mine la mai multe edituri ( peste 18, by the way, si sunt mai tinara ca tine). Ar fi usor sa-mi identifici numele cu care semnez, daca ti-as scrie titlurile, nu? Am semnat o singura carte cu numele meu actual, din ratiuni legate de politica editoriala: editura voia ca numele din actul de identitate sa fie in contract si pe carte. La celelalte trei edituri cu care colaborez imi semnez traducerile cu numele de dinainte de casatorie, care imi place mai mult. N-am chef sa afli tu, Ona, cu limbajul tau de doua parale si cu complexele tale de tot felul, acest nume si sa te legi de mine in continuare, cu aceeasi lipsa de responsabilitate ( ca sa folosesc un eufemism) de care ai dat dovada aici. Si nici numele editurilor pentru care traduc nu vreau sa le scriu aici, negru pe alb: nu vreau sa fiu acuzata ca le fac reclama si in acelasi timp nu vreau sa ma trezesc ca mai scrie cineva ceva despre ele, de ciuda ca se numara printre editurile corecte, nu cele tepare. Pentru ca ceea ce e bun in Romania e injurat, fie si numai din invidie. N-am citit nici un comentariu bun la adresa Polirom, care chiar plateste traducatorii fara intirziere si ii trateaza bine. See you in another life, ca de tine acum, aici, m-am saturat.
pfff… grădină mare, vericule!
http://www.ascrie.org/category/viata-de-freelancer/
Uite, Ona, du-te pe blogul acestui domn si invata sa scrii – pe bloguri sau oriunde vrei. Pentru ca se poate. Am zis ca nu mai intru si nu mai scriu aici, dar n-am rezistat la pufaiturile tale. Parerea mea, si probabil si a tuturor celor care NU-ti citesc blogul ( n-am vazut sa ai prea multi vizitatori sau comentatori in afara de colegii tai SF-isti, si parca nici ei nu se prea inghesuie sa te citeasca) e ca trebuie sa ai ceva interesant de spus ca sa fii citit. Si mai trebuie si sa-ti respecti cititorii, interlocutorii sau pe oricine vrei sa te respecte. Nu mai promit ca nu-ti dau replica aici, pentru ca probabil ca o sa-ti scriu de fiecare data cind mai pufai sau insulti. Doar asa, ca sa n-ai ultimul cuvint si sa nu te mai plimbi singura prin gradina cea mare a Domnului.
@diana: eu sunt unul din colegii SF-isti care urmaresc acest blog si nu mi se pare corect sa fiu catalogata astfel, intrucat eu nu te-am jignit cu nimic 🙂
in alta ordine de idei, am spus mai sus si spun inca o data: acesta este un blog personal si sa tragi la raspundere pe blogger pt ceea ce scrie mi se pare ca si cum ai face observatie unui om, in propria lui casa, pentru mobila pe care o are… hai sa nu exageram 🙂
cui nu-i place, nu mai intra aici 🙂
cu respect.
@Miluka: n-am avut nici o intentie de a jigni colegii SF-isti ai Onei, pentru ca pe citiva dintre ei – Costi Gurgu, Florin Pîtea, Radu Pavel Gheo – i-am si intilnit si citit si am cea mai mare stima pentru ei. Parole d’honneur. Ceea ce ma deruteaza este ca Ona scrie foarte bine proza SF, dar blogul ei nu e la aceeasi inaltime. Nici nu mai comentez postarile Onei de pe blogul acesta.
In legatura cu a doua observatie, mie imi place blogul personal al persoanei care semneaza boladenieve, il citesc cu placere cind imi aduc aminte sa intru pe el. L-am descoperit citind niste postari ale cititoarei teroriste. N-am nimic sa-i reprosez autoarei acestui blog, nici ca limbaj, nici ca exprimare, iar ideile ei sunt interesante si funny. Nu o “trageam la raspundere” pe boladenieve, ci ii recomandam Onei un blog grozav, de unde poate invata cineva multe despre jurnalismul adevarat.
@diana: cucoană, mă laşi? făcuşi o obsesie cu blogul meu, sau ce? puţin îmi pasă mie cîţi intră să mi-l citească. am blog din 2004, dacă n-ai observat, şapte ani am stat fără blogroll, îţi dai seama ce mă roade grija de rating şi de jurnalismul online? chiar aşa, am ajuns să-ţi dăm ţie raportul despre ce şi cum scriem în blogurile noastre personale? ia-ţi ceva de lucru şi revino-ţi în fire.
Am mai trecut de curiozitate pe-aici. N-am avut răbdare să citesc cu atenţie toată disputa de mai sus, dar tocmai mi s-a năzărit spun că:
1. Eu trăiesc din traduceri şi am o evidenţă a numărului de pagini standard (2000 de semne, inclusiv spaţiile) traduse lunar. După cum se vede mai jos, au existat luni în care am tradus mai mult de 300 de pagini – şi aş putea s-o fac lejer în fiecare lună dacă nu mi-aş pierde vremea cu diverse prostii – şi cu “blogăritul” 😛
2010 pag/luna
ianuarie 350
februarie 182
martie 375
aprilie 150
mai 293
iunie 341
iulie 277
august 207
septembrie 322
octombrie 388
noiembrie 39
decembrie 122
2011 pag/luna
ianuarie 249
februarie 265
martie 344
aprilie 318
mai 152
iunie 162
iulie 183
august 297
septembrie 293
octombrie 213
noiembrie 405
decembrie 142
2. Eu una am citit întotdeauna cu multă plăcere blogurile Onei, chiar dacă nu mi-am lăsat urmele pe-acolo comentând.
Cuplul sinistru de la editura RAO – i-am numit aici pe madama Anca şi pe soţul ei, “fratele” Ovidiu Enculescu – nu numai că nu-şi plăteşte traducătorii cu anii, dar nici nu virează la timp salariile angajaţilor, ăia puţini care au mai rămas. Astăzi, 27 iunie 2009, ei n-au virat încă leafa restantă din 15 ale lunii. Şi aşa fac de aproape un an. Motivul? Redactorii nu fac rost de traducători, deci producţia ar stagna, asta deşi zeci de cărţi cu bunul de tipar dat zac netrimise la tipografie de aceeaşi numită Anca E.. Iar traducătorii, se ştie, fug de numita editură ca dracu’ de tămâie. Un caz pentru Inspectoratul de muncă? Sunt penali ăştia doi.
…rectific, 2012 😦
Cazuri noi şi vechi, problema RAO din nou în actualitate. Daţi de ştire, măcar prejudiciu de imagine să le aducem, dacă nu reuşim să facem o asociaţie, să-i dăm în judecată în nume colectiv sau ceva. http://traducatorprofesionist.blogspot.ro/2013/12/rao-nu-si-plateste-traducatorii.html
Buna.
De curand am avut profunda neplacere sa pun botul la povestile de dragoste pe care le expulza patroana RAO la interviul nostru. Desi educata in strainatate si fata de ambasador, doamna Anca Enculescu se pare ca exceleaza nu numai la sarcasm, tipete catre angajati si minciuni la angajare, ba mai e buna si la neplata salariilor, intarzieri de tot soiul si ascunderi de clauze.
Ca sa nu va plictisesc va spun doar ca am plecat de la fosta firma cu un salariu de 4000 si cu promisiuni ferme ca o persoana ca mine nu scoate mai putin de 3/4000 daca vine la RAO.
Si ghici ce? Mi-au dat un nenorocit de 1000 si ceva, restul “in functie de lucrari” care nu mai erau defapt platite niciodata. Si ghici inca ceva: zeci de alte persoane trec prin asta, dar nu li se aude vocea.
Scarbita, am renuntat, multumid stelelor norocoase ca am scapat de ciuma RAO. O adunatura de incompeteti mincinosi care fraudeaza statul si angajatul in moduri imaginative.
Sus Romania, tara tuturor posibilitatilor!