Ce am inteles eu din filmul asta:
Margot si Lou se iubesc, nu-i vorba. In stilul lor de cuplu rutinat, care isi are ritualurile si glumitele de dimineata, mangaierile si alinturile. Da, poate el se concentreaza prea tare pe mancarea de pe aragaz si prea putin pe gesturile de flirt ale sotiei. Da, poate ea e prea jucausa atunci cand el nu-i in the mood. Dar se iubesc. Asa, in felul lor. E multa tandrete in gesturi, multa caldura. Nu prea mai e pasiune, ce-i drept. Pofta nu prea mai e. Atingerile sunt mai degraba caline decat lacome. Nici unul nu mai are priviri hamesite. Daca o fi avut vreodata. Sunt doi prieteni buni care impart o zona de intimitate. Si-atat. Lou isi vede de cartea lui de bucate, Margot rumega o anume neliniste. Tot calmul existentei lor zbarnaie de tensiune. Terenul e pregatit pentru drama, lipseste doar o scanteie. Adica Daniel – artist, inteligent, impertinent si sexy, provocator, cu totul nou. Mai ales nou. E un alt inceput, este iarasi febra aia imbujorata, dorinta, rasuflarea taiata de cuvintele lui in care iti spune cum ar vrea sa te aiba. Si-atunci? Sa alegi siguranta sau incertitudinea? Confortul unei familii numeroase si al unei existente asezate sau riscul unui viitor excitant dar nu-se-stie-cat de durabil?
Lucrurile noi se invechesc si ele, Margot, asculta-ti cumnata alcoolica, singura care iti anticipeaza miscarile, asculta-le pe batranele de la piscina orasului, cu trupurile lor diforme, care stiu cum trece viata, lucrurile noi se invechesc si farmecul se duce. Si totusi. La dracu, duca-se, invecheasca-se, tocmai de-aia o sa musti din ele cu pofta acum, repede, cat sunt proaspete si stralucesc si par altfel decat ce-ai avut mai inainte si crezi ca vor dura o vesnicie. Lasa-te, Margot, in voia caruselului astuia ametitor precum masinutele de balci in care ti-a tresarit inima pe muzici nostalgice de anii ’70 – video killed the radio star precum tot noul ucide mai-vechiul, cursa se termina brusc intr-o zi, magia se duce, ramai clipind nesigur in lumina cruda a zilei, dar ai trait, Margot, ai trait si vei fi impacata cu tine dupa ce ranile se vor inchide, dupa ce nelinistea va reveni, iubesti dragostea, Margot, si nu e nimic ingrozitor in asta.
Ce ar trebui sa intelegeti voi despre filmul asta:
Ca e bine filmat si jucat. Ca e indie, dar foarte digerabil. Ca e cu drama reala dar deloc plangacios. Ca e romantic, dar nu dulceag. Ca are Cohen si Feist pe soundtrack si asta e, in sine, o recomandare. Ca Michelle Williams e o actrita din ce in ce mai buna, iar Seth Rogen poate fi si altceva decat protagonist de comedii usoare. Ca Sarah Polley se joaca de-a trecerea timpului intr-o filmare panoramica de 360 de grade care devine un moment de cinema misto. Ca nu e un film perfect, dar e tandru si sensibil si dureros pe alocuri si cu siguranta merita vazut.
imdb
Regia: Sarah Polley
Cu: Michelle Williams, Seth Rogen, Luke Kirby
BolaDeNieve 
if i’ll see it i’ll cry .. still, it’s on my list 🙂
interesating 😉
Cautand pe internetul romanesc uite ca am aflat pe pagina dumeavoastra.
Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea
articolelor de pe aceasta pagina si va urez cat mai mult succes!