The Amazing Spider-Man [2012]

Surprinzator de entertaining, foarte ok pentru genul lui (sper ca nu mergeti la „Spider-Man” asteptand profunzimi a la Bergman sau drame tip Godard), cu mult umor, cu chimie reusita intre personajele principale (mostenita din real-life), cu o eroina care de data asta e ceva mai mult decat o duduie neajutorata care trebuie salvata din ghearele maleficilor. Bine, sunt si momente mai lame, cand populatia orasului se solidarizeaza cu eroul, si hai sa dam mana cu mana sa-l ajutam sa ne ajute, mai lipseste numai sa se auda imnul american in fundal, dar asta e o chestie inevitabila in aria benzilor desenate unde „binili invinge”. Si ar fi mers, poate, vreo 15 minute in minus. Dar, una peste alta, e o alegere buna pentru o seara de week-end. Se asorteaza perfect cu punga de popcorn.

imdb
Regia: Marc Webb
Cu: Andrew Garfield, Emma Stone, Rhys Ifans

Abraham Lincoln: Vampire Hunter [2012]

Sunt atatea lucruri gresite in filmul asta, de la scenele de lupta slow-motion (hello? Matrix? Again? Really?) la calitatea machiajului si a animatiei computerizate, de la ideea ca vampirii au inventat sclavagismul ca sa-si asigure un septel de hrana calda pana la faptul ca regizorul n-a strecurat pe la colturi niciun strop de auto-ironie. Daca “Wanted” al aceluiasi Bekmambetov era atat de ridicol incat nu te puteai enerva (+o avea in distributie pe Angelina Jolie, ceea ce era suficient pentru 95% din public), “Abraham Lincoln : Vampire Hunter” e stupid si atat. In plus, ia o idee cu potential funny (un presedinte american care isi petrece tineretile macelarind vampiri cu toporul) si o transforma intr-o plictiseala asezonata cu sange. Huo.

imdb
Regia: Timur Bekmambetov
Cu: Benjamin Walker, Rufus Sewell, Dominic Cooper

Snow White and the Huntsman [2012]

Promitea sa fie dark si sexy. A fost doar lung si plicticos.
Pentru o adaptare libera a basmului, pierde prea multa vreme cu o introducere de care ne puteam lipsi (cum s-a nascut Alba-ca-Zapada, cum o iubeau parintii si toti locuitorii regatului, cum a aparut Ravenna, regina cea rea, si a uzurpat tronul, ucigandu-l pe rege si intemnitandu-i fiica etc). O introducere istorisita de o voce care dispare apoi brusc, pentru a reveni odata cu aparitia Vanatorului nenumit – de ce o fi fost el naratorul? Who knows, who cares.
Printesa-eroina reuseste o evadare oarecum spectaculoasa din turnul in care fusese inchisa ani la rand – un cal alb ii iese in cale la momentul potrivit, apoi dispare discret, intr-o mlastina. Really? Nu, nu e un armasar fermecat care vorbeste sau mananca jaratec, ci un biet patruped-figurant cu mutra trista.
Pe urmele eroinei e trimis un Vanator – genul dur, betiv, usor nespalat, dar cu suflet de aur. Suflet din pricina caruia sfarseste prin a pactiza cu vanatul si a se transforma din pradator in protector. Dar chimia intre Alba-ca-Zapada si Vanatorul-fara-nume e zero, asa ca e scos la inaintare si William, un mascul ceva mai rafinat, prietenul din copilarie al eroinei. Singurul lui rol in poveste pare a fi acela de a forma un triunghi amoros. Il rateaza cu brio.
Fiind vorba totusi de Alba-ca-Zapada, la un moment dat apar pe traseu si piticii. 8 in loc de 7. Versiuni micsorate digital ale unor actori britanici, de la Bob Hoskins la Eddie Marsan, afisand temperamente colerice si accente cockney apasate, de gangsteri londonezi. Nu lipsesc tinuturile populate de zane si animalutele padurii care se ingramadesc in jurul eroinei (pentru ca ea e “viata insasi”, whatever the heck that means). O eroina atat de buna la suflet incat imblanzeste un monstru cu o singura privire. De cealalta parte, regina-vrajitoare combina apucaturile de Erzsébet Bathory (tinere ucise pentru a li se fura tineretile si frumusetea, you know…) cu un discurs care infiereaza societatea patriarhala, dominata de masculi violenti care dispun de femei dupa bunul lor plac. Ipocrizie? Scapari de logica in scenariu? Alte explicatii freudiene?
Kristen Stewart arata convingator in armura de Ioana d’Arc, insa ramane la gama de 3 expresii faciale cu care ne-a obisnuit din seria “Twilight” – zambet usor chinuit / incruntare / privire inexpresiva. Charlize Theron stie sa joace bine amestecul de raceala si sex-appeal, dar scenariul o pierde in accese previzibile de furie. E admirabil ca Sanders nu isi transforma personajele in ceva dulce-dragalas pe formula consacrata de Disney, ca incearca sa pastreze un anume aer de austeritate medievala, ca ici-colo introduce tente de cruzime asortate epocii. Dar acolo unde vizualul promite, narativul dezamageste. Si probabil lucrurile ar fi iesit mai bine daca le-ar fi dirijat Guillermo del Toro.

imdb
Regia: Rupert Sanders
Cu: Kristen Stewart, Charlize Theron, Chris Hemsworth

Hugo [2011]

Nu mi-au placut, la vremea lor, nici “Oliver Twist”, nici “Cuore – Inima de copil”, nici alte povesti induiosatoare cu orfani asupriti [da, eram o acritura de mica], asa incat am tot amanat intalnirea cu Hugo Cabret, pentru ca nu aveam chef de drama lacrimogena. Ma rog, greseam. Si orfanul asta e asuprit de un jandarm odios plus dobermanul sau feroce, dar se descurca de minune prin maruntaiele garii Montparnasse, acolo unde si-a aflat caminul dupa moartea parintelui. Ba chiar pare ca se bucura de urmaririle printre picioarele pasagerilor, printre tarabele cu flori sau croissante. Iar intre doua curse cu obstacole, Hugo trage cu ochiul din ascunzatoarea sa cocotata in pendului garii la comedia umana care i se desfasoara la picioare, e spectatorul privilegiat al unei pelicule in perpetua schimbare. Din fericire, Scorsese nu face din el un miel cu privire blajina dus la taiere de catre adultii cei rai, ci un mic artist in mecanisme delicate, care isi trece orele reparand ceasuri si papusi de metal cu piese furate de pe taraba unui negustor de jucarii. De jucarii si de vise, actually – batranelul cu pricina e un Georges Melies retras din lumea cinema-ului, incercand sa uite gloria de altadata, convins ca si lumea l-a uitat, la randul ei. Cumva duiosia se concentreaza mai degraba pe artisul pierdut, si nu pe copilul pribeag; pe magia primelor filme si bucuria care le invaluia, de la platourile de filmare pana la marele ecran.
Daca n-as fi stiut cine e regizorul m-as fi gandit la Terry Gilliam. Ori poate la Jean-Pierre Jeunet. E un Scorsese mai bland ca oricand, nostalgic spre melancolic, lumina si culorile arata absolut delicios si presupun ca in 3D ar fi fost realmente incantator. Dar mi-a placut si fara. E light-hearted si feel-good si zau ca as vrea sa spun chestiile astea in romana, dar engleza mi se pare mai eficienta uneori.

imdb
Regia: Martin Scorsese
Cu: Asa Butterfield, Chloe Moretz, Sasha Baron Cohen

Red Riding Hood [2011]

Scufita Rosie imaginata de madam Hardwicke = Twilight (adolescenta cu inima impartita intre the good guy si the bad guy, lupul urias animat penibil in CGI) + The Village (satul izolat de lume in care se intampla chestii ciudate) + diverse note de Ev Mediu intunecat (tanara cea pozitiva, cu cosite blonde, buzite rosii si suflet bun, e suspectata de vrajitorie; calugarul-razboinic venit sa investigheze situatia e un dezaxat care taraste dupa el o mica armata si un elefant urias din fier in care isi torturează suspectii etc.). Toate astea se petrec intr-un peisaj de basm kitschios (Breugel reinterpretat de unul din artistii amatori care isi expun creatiile vara in bazar la Mamaia), toti satenii sunt potentiali varcolaci (inclusiv sarmana Julie Christie, ratacita in distributie), protagonista umbla falfaind intr-o mantie rosie cu gluga si viseaza dialoguri din poveste (da, chestia clasica cu „Bunico, bunico, de ce ai dintii aşa de mari?”). Overall, un scenariu care, de-atata seriozitate, cade cu totul in ridicol.

imdb
Regia: Catherine Hardwicke
Cu: Amanda Seyfried, Lukas Haas, Gary Oldman

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 [2011]

Bella Swan e cea mai scremuta mireasa din istoria cinematografului. Ok, inteleg ca e virgina si are niste anxietati legate de faptul ca va executa prima partida de sex cu un mort viu, dar asta nu e o scuza pentru expresia chinuita pe care o afiseaza inca de la inceputul filmului (spre sfarsit mai are o scuza – in pantece i se invarte un monstrulet cu potential demonic).

Sexul mult-asteptat (pret de o Saga intreaga) se lasa cu patul distrus + baldachinul sfasiat nu pentru ca adolescentii astia infometati hormonal (in fine, unul e un adolescent centenar) ar fi facut cine stie ce scheme de kama sutra, ci pentru ca Edward sfarama totul in jur cand se excita. Ma rog, fiecare cu kinkiosheniile lui.

Iar din aceasta impreunare memorabila apare un fat care creste in 7 zile cat altii in 7 luni, riscand sa o anemieze letal pe biata fata (drama, frate, faci sex odata si uite ce ti se poate intampla, teenageri din toate tarile, uniti-va in abstinenta!!!). Varcolacul musculos se aliaza cu vampirii ca sa-si protejeze iubita platonica, vampirii se strang in jurul muritoarei ca sa-si protejeze familia, muritoarea isi strange genunchii la piept si sufera si suferaaa si suferaaaaaa cu aceeasi expresie constipata, e cel mai oribil episod din “Twilight” de pana acum (da, m-au tinut nervii sa le vad pe toate). Am gasit o melodie misto pe soundtrack, dar pana si aia fusese folosita deja in seria intai. Acum e, cica, “wedding version“. Hai sictir cu franciza voastra.

imdb
Regia: Bill Condon
Cu: Kristen Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner

Scott Pilgrim vs. the World [2010]

Film hipstaresc. Cu hipstari. Pentru hipstari. Din aia care isi pun PacMan pe iPhone pentru ca e vintage, deci cool. Mildly amusing, if you’re easily amused. “I’m in lesbians with you” ar trebui sa fie replica cea mai funny. It’s not. Dada, i get it, totul e foarte ironic & indie & shit. Da’ pe mine m-a plictisit. Ma rog, efectele vizuale sunt misto.

imdb
Regia: Edgar Wright
Cu: Michael Cera, Mary Elizabeth Winstead

The Twilight Saga: Eclipse [2010]

Bella wants to get some dar Edward se lasa greu (ce dobitoc). Bampirii buni se lupta cot la cot cu varcolacii ca s-o apere pe aceeasi Bella de bampirii rai. Jacob umbla iar cu peptul dezvelit (“n-ai si tu un tricou?” il intreaba Edward, ciudos), Bella saliveaza, Edward sufera, e grele cu dragostile la adolescenta. Soundtracku’ e beton, apare si ceva auto-ironie care salveaza partial penibilul povestii. E harmless mindless fun. Pe mine m-a binedispus.

imdb
Regia: David Slade
Cu: Kristen Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner

Hancock [2008]

Hancock porneste de la o idee simpatica: ce-ar fi daca super-eroii ar avea slabiciunile si naravurile unui om obisnuit? Daca ar fi betivi, deprimati, cam jegosi si in general nesuferiti? Will Smith reia aici toate gesturile cu care ne-a obisnuit inca de la Independence Day – e viteaz, dar cam sictirit, e amuzant dar impertinent. In prima jumatate a filmului povestea are oarece sens: Hancock e super-eroul de serviciul al orasului Los Angeles, care i-a exasperat pe concitadinii sai cu pagubele enorme pe care le produce la fiecare interventie. Si cine mai potrivit sa-i “spele” imaginea decat un specialist in PR? Toate ar fi bune si frumoase daca:
1- PR-istul n-ar fi atat de bun la suflet si pasionat de salvarea omenirii intregi
2- nevasta PR-istului n-ar fi muuuult prea sexy pentru el (Charlize Theron e cel putin cu doua clase mai “fierbinte” decat Jason Bateman)
3- povestea n-ar degenera intr-un sirop amintind de City of Angels, cu eroul devenit vulnerabil din pricina iubirii. Ei, lasati.
Overall e amuzant, cel putin o vreme. Dar nu suficient. Bancuri grosiere, precum secventa cand un personaj negativ ajunge cu capul in posteriorul altuia. Not funny. Iar cand se vrea emotionant reuseste sa fie doar ridicol.

imdb
Regia: Peter Berg
Cu: Will Smith, Charlize Theron, Jason Bateman