E o dimineata random de marti in septembrie, te gandesti la bucata din Vivaldi pe care ai auzit-o aseara intr-un film, si cu ani in urma intr-un avion, cauti pe Spotify o varianta care sa-ti convina si nu gasesti niciuna, de la Mari Samuelsen ajungi la Max Richter si la soundtrack-ul superb de la un serial asijderea, si odata cu muzica aerul se schimba brusc, cobori din autobuz in vantul proaspat, recisor, iti amintesti ca “life starts all over again when it gets crisp in the fall” si ti se pare ca respiri mai adanc, nici nu stii daca sa plangi sau sa zambesti tamp la tot ce e in jur, ai imbratisa toti trecatorii, biciclistii care coboara pe Rue de la Loi, functionarii patrunsi de propria importanta care tropaie cu costumele si servietele lor, o tai prin parculet si te bucuri de verdeata cu aparenta haotica, treci zambind pe langa sotronul cu dale de mozaic, te duci spre birou and you don’t hate it and it’s a magical moment that you want to save in a time bubble. Asa ca il notezi aici.
BolaDeNieve 