Via Suzi am ajuns azi la una din cele mai funny lecturi din ultima vreme. si anume forumul Crestin Ortodox, cu un topic fierbinte, de sezon: orgasmul si moartea sufletului.
nu vreau sa va rapesc placerea lecturii, citez doar cateva din replicile mele favorite:
sfatul pentru doamna care se impreuneaza si care ar trebui ca “in loc sa fie concentrata pe orgasm sa fie concentrata pe Hristos, in rugaciune”. how creepy is that.
“Toate senzatiile de placere care pot fi evitate trebuie evitate”. da’ de ce?
“Unele placeri sunt inevitabile. Iar hipotalamusul ce e din punct de vedere duhovnicesc? “. m-ati pierdut cu hipotalamusul. si care or fi alea, placerile inevitabile?
“Orgasmul distruge personalitatea umana progresiv, asta e ideea. Omului ii slabesc puterile sufletesti, e o dezintegrare ireversibila, asemenea schizofreniei.” terminati domne cu orgasmele multiple, ca va trec imediat pe Prozac
“Majoritatea barbatilor se abtin de la ejaculare ca sa prelungeasca actul sexual. ” LOL, o,da. majoritatea. ihi.
“deci barbatul nu trebuie sa faca acele miscari animalice ci pur-si-simplu sa stea cu sotia imbratisati iar ejacularea va veni”. sa stea si sa astepte, zic. si pe urma sa ne spuna si noua ce s-a intamplat.
hmmm. deci. autorul / autorii ideilor de mai sus sunt:
Alanis. e si ce daca are curul mare si s-a imbracat oribil? vocea era la fel de buna ca intotdeauna, si “Ironic” a fost irezistibil.
Nouvelle Vague. nu stiam cum arata fetele (excelent, s-a dovedit), dar vocile au sunat foarte bine pentru o prestatie live, ritmurile au fost alea pe care le stiam si le asteptam, atmosfera misto. evident, n-am putut sa stau la tot, ca asa s-a gandit E-Magic, sa cante simultan si Kaiser Chiefs. which leads me to…
Kaiser Chiefs. cata energie la baiatul ala, good god! pacat ca am pierdut “Ruby”, dar si restul au fost la fel de misto, spectacol total.
Manu Chao. viva la revolucion! la naiba cu Bush, toata lumea a vibrat, a dansat, a urlat din rarunchi, a trait intens muzica.
jetoanele au costat tot 3 lei, deci bere ieftina. yuhuu!
najpa:
sonorizarea de la scena Dacia a fost de tot kktul. saraca Miss Platnum, dupa ce ca avea doar 10 spectatori (restul fiind la Alanis..duh!), i-a pierdut si pe aia dupa ce i s-a busit banda/boxa/nu stiu exact ce.
Roisin Murphy a intarziat 45 de minute si nimeni n-a anuntat nimic (gen “beti si voi o bere, ca aici se mai amana”), si nici ea n-a spus barem o vorba cu “sorry for the delay”. ma rog.
Nelly parea fara chef. si a cantat latino, pentru publicul de pipitze si cocalari care a venit acolo fara sa aibe habar de festival, doar sa vada ceva de la mtv. yuck.
sunetul la Stereophonics a fost la un volum ingrozitor. ar fi acoperit si un MIG aterizand fortat in Piata Scanteii. drept pentru care am zacut pe nisip cu o bere, desi mi-ar fi placut sa-i vad.
in rest:
nu m-am entuziasmat prea tare la Manic Street Preachers. too intelectual for a stadium.
la Unkle m-a pus pe fuga prima melodie si sonorul cu brum. pacat.
siktir RATB care n-a putut sa mai prelungeasca cu o ora programul al autobuze.
daca esti intr-o comisie de examinare la disertatie si nu gasesti ceva mai inteligent de intrebat studentul decat de ce zambeste, inseamna ca ai o problema.
cand trebuie sa incarci niste imagini pe un site, fisierele pdf nu sunt chiar cea mai buna alegere.
de ce o face Angelina Jolie atatea filme proaste?
sa dea domnu’ ca ala care a adus autobuze fara aer conditionat in Bucuresti sa mearga numai cu ele, la ore de varf, prin pasajul de la Obor. el si tot neamul lui, 7 spite de-acum inainte.
Bestfest: Kaiser Chiefs in paralel cu Nouvelle Vague si Nelly Furtado cu Manu Chao. o, da. genial.
Pour ne pas vivre seul
On vit avec un chien
On vie avec des roses
ou avec une croix
Pour ne pas vivre seul
On’s fait du cinéma
On aime un souvenir
une ombre, n’importe quoi
Pour ne pas vivre seul
On vit pour le printemps
et quand le printemps meurt
pour le prochain printemps
Pour ne pas vivre seule
Je t’aime et je t’attends
pour avoir l’illusion
de ne pas vivre seule
de ne pas vivre seule
Pour ne pas vivre seul
des filles aiment des filles
et l’on voit des garçons
épouser des garçons
Pour ne pas vivre seul
D’autres font des enfants
des enfants qui sont seuls
comme tous les enfants
Pour ne pas vivre seul
On fait des cathédrales
où tous ceux qui sont seuls
s’accrochent à une étoile
Pour ne pas vivre seul
Je t’aime et je t’attends
pour avoir l’illusion
de ne pas vivre seul
Pour ne pas vivre seul
On se fait des amis
et on les réunit
quand vient les soirs d’ennui
On vit pour son argent
ses rêves, ses palaces
mais on a jamais fait
un cercueil à deux places
Pour ne pas vivre seul
Moi je vis avec toi
je suis seule avec toi
tu es seul avec moi
Pour ne pas vivre seul
On vit comme ceux qui veulent
se donner l’illusion
de ne pas vivre seul
iar ma enerveaza niste reclame pe la tv.
si anume.
reclama la CEC in care un dobitoc cu moaca insipida pune muzica intr-un amfiteatru. “andrii popa”. n-am inteles legatura cu internet banking-ul. “hai ca se poate”..se poate ce? ca functionarele de la CEC, care au ramas tot alea in ciuda cosmetizarii dubioase a bancii, sa-si scoata batul din fund si sa nu mai aibe aiba (later edit: cand am nervi sunt agramata. stiu, asta nu e o scuza) aerul de birocrat kafkian? sa nu se holbeze la mine cu ochi senini si goi cand le spun ca am de platit o taxa la masterat online? sau poate nu le-a spus nimeni ca onlain e ceva legat tot de internetu’ ala.
reclama la Autan in care ni se explica insistent ca produsul ala e un “repelent IMPOTRIVA tantarilor”. poate repelent pentru tantari, mai baieti si fete publicitari zglobii.
reclama la Omv parca, si finalul ei de un optimism desantat care ne asigura ca “Romania va creste prin bun simt si responsabilitate”. ai, zau. mi se pare absolut deprimant sa aud asta si sa stiu ca e o gogoasa sfruntata, infirmata zilnic de tot ce vad in jur.
ma enerveaza pentru realismul ei crud reclama la Adria, cu gospodina tzatza, copiii aia aschilambici si subnutriti care umfla burta cu suc ieftin, si tatal de familie transpirat si gras si slinos si fara coaie care vine cuminte cu sticla de carbogazoase acasa si intreaba mieros “e bine, mami?” (acest “mami” in sine spune enorm). ma enerveaza ca imaginea e atat de reala, ca o pot adulmeca pe la usile vecinilor si pe strada. si ca bautura aia jegoasa “te-ndulceste romaneste”, pentru ca da, asa arata romanii. futui.
vreau o zi in care sa nu trebuiasca sa fac nimic. sa spun nimic. sa gandesc nimic.
o zi totalmente lipsita de obligatii. in care sa nu vad pe nimeni, sa nu sun pe nimeni, sa nu stiu nimic de nimeni.
fara traduceri, fara powerpoint-uri, fara sinopsis-uri, fara scris.
vreau si niste caise gustoase precum alea din gradina de la tara.
o plaja fara pitzipoance si fara mizerie. o mare curata fara pungi de plastic.
o vacanta.
o vacanta in care sa dorm. de aia ii zice “concediu de odihna”, am avut eu revelatia azi de dimineata, ca sa te odihnesti, dracului. nu sa alergi, nu sa bifezi n-shpe activitati cu care ai ramas in urma (da, trebe schimbat buletin / pasaport / permis de conducere), nu sa defilezi ametit printre obiective turistice si sa cazi seara in pat cu dureri de mijloc.
sa te odihnesti. sa te plimbi piano-pianissimo. sau sa zaci, daca ai chef sa zaci. sa te zgaiesti la lumea grabita din jur si sa te bucuri cu-atat mai mult de ragazul tau.
“e oare cineva care sa-mi poata da asa ceva macar de ziua mea..”
un boschetar pe niste trepte la Piata Domenii comenteaza trecatoarele. “asta e mai buna, ca e mai blanda” zice dupa mine, “ailalta era rea, uite la ea”. habar nu am ce era bland pe moaca mea, ca nu ma simteam asa deloc. dar m-a binedispus, oricum.
am chef sa-mi iau niste flori. sau sa primesc niste flori. sau sa miros, macar, niste flori. si nu teii de pe bulevarde, nu.
evident nu am chef de munca. nici de scoala. asadar, sa dezvoltam batutul de campi: am vazt de dimineata pe la un post TV autohton si muzical ultima productie cu Anda Adam. drept e ca eram cam adormita (decaf coffee sux dar cica se recomanda la cura de slabire. am uitat restul retetei. in fine). si asa din ceatza cerebelului izbit in timpan mi s-a parut ca refrenul suna in felul urmator
“[...]shake your punany / go make yourself some money”
daca am auzit bine, si daca imi amintesc corect din clipurile cu Madonna si Ali G (Sacha Baron-Cohen, pour les connaisseurs), punany asta e ceea ce romanii numesc, delicat si eteric, pasarica.
pai cum vine asta domne, misca-ti pasarica si du-te la produs? wtf?
[eu mereu am o problema cu titlurile, de asta si "cujetari de amiaza" cand de fapt nu cujet la nimic anume, doar imi vine asa sa scriu nu stiu exact despre ce dar daca ele deshtele vor sa scrie eu le las]
ma intristeaza / deprima prostia oamenilor. vad prea multi prosti zilnic, nu neaparat face-to-face, dar pe net e mai simplu sa iti sara in ochi imbecilismul, mitocania, superficialitatea, prostia crasa.
daca e sa vorbesc mai concret: te inscrii pe un site, la profil poti sa completezi diverse chestii despre tine. sau nu. nu te obliga nimeni. cum-necum, insa, mai toti se simt datori sa o faca.
si emit ineptii. gresit, “ineptii” e un cuvant benign. emit cretinisme. de cartier, de gashca, de dracu sa-i pieptene. te pune situ’ sa scrii “actorii preferati”? baga, atunci: “jeanclod vandam”, “tom cruz”, “bred pit”. pe mine mama m-a invatat prost. io sunt genu’ tampit care daca nu e sigur pe ceva tace din gura si nu ridica mana la scoala. o fi chestie de generatie. daca nu stiu, nu scriu. sau ma documentez. sau ceva.
eh.
si sunt multi, si sunt cu tupeu, si sunt multumiti de sine. care dau mesaje cu “hy frumoaso ce faci”. hy siktir baiete.
[Saptamana 27 iunie-3 iulie]
Wanted e un film cu Angelina Jolie. Mai conteaza si restul? Fie: e o combinatie de efecte speciale gen Matrix cu un anti-erou banal si nemultumit de viata proprie, cam ca personajul lui Edward Norton din Fight Club. Pe scurt, Wesley Gibson (James McAvoy) e un nimeni de zile mari, salvat din [...]
In cea de-a doua zi a fost randul celor de la Neo sa isi imparta publicul cu Manic Street Preachers. Nu e greu de ghicit cine a castigat.
Poate amestecul de new wave, electro si pop nu a fost tocmai o alegere evidenta intr-o zi in care B’estfest-ul a fost dominat de rock, cert e ca [...]
