twilight zone

am clipit o clipita prea lunga si cand mi-am revenit masina disparuse. e mica, ce-i drept, dar o credeam fidela. pai bine fata, incotro?

“ma duc la Afumati, la aer mai curat”, poftim cultura, insist pentru o revedere grabnica – inainte de micul dejun, if possible, cand as fi vrut sa-mi sorb cafeaua cu familia Bardem; o tigara cu Penelope are darul de a face ziua mai luminoasa, mai ales daca il conving pe Javier la un shiatsu massage.

am incalecat pe tramvaiul fara cai si m-am facut nevazuta in multimea de geci negre din piata Obor. cum toti treceau prin mine si ma priveau transparent, cu nesimtire, mi-am aprins o tigara ca sa capat ceva consistenta. un actor grabit, cu mutra de sofer si basca, m-a dus cu Pegasul cale de trei drumuri si-o vale. “aici ne despartim, frumoaso” si am ranjit urat la el, ca sa ma asortez cu maidanezii din drum.

era pustiu si era bezna si degeaba fredonam din “Thriller”, ceata refuza sa se ridice. nimeni Afumat pe drum, ce nume tampite si la comunele astea, numai eu pufaind, cot la cot cu tirurile care treceau, mangaindu-ma delicat cu stropi racoritori de noroi pe obraji.

o curte mare cu Dacii dormind vizavi, pasesc in varful picioarelor ca sa nu se ia dupa mine, niste muncitori mustaciosi imi soptesc consideratiuni metafizice de sub o umbrela, dar ma dezic de ele in gand. “ce mult trebuie ca te iubesc eu pe tine” injur in gand micul gigant coreean care ma pusese pe drumuri si ma ascund sub gluga, spanzurata de o sarma prin care Agnetha, Annifrid, Bjorn si Benny se joaca de-a vulturii. niste neoane undeva departe, tropa-tropa prin noroi, de cand au fabricile neoane in geam si incotro de-aici, tot pe loc pe loc pe loc sa ne fie cu noroc, o catea ma priveste impertinent, pai acuma faci pui, tu, proasto, nu stii ca e criza?

tigarile se sting in timp record, cred ca e ceva in aer, soseaua se pierde in ceata si trebuie sa o inventez iar, rapid, altminteri soferii razleti s-ar opri aici, langa mine. ceasul topaie inapoi si-nainte cu nerusinare, cafeaua amorteste in paharul de plastic si se imbufneaza, colorand orizontul in negru.

camioane hulpave ies brusc dintr-o curte si ma indrept intr-acolo, au mutre de piranha parsiv, ma invita sa intru in barlog. zambesc precipitat, imi golesc buzunarele pentru amorul asta cu o masina(rie), acum zambeste si ea de departe, pazita de caini si de un babuin trist, o fixez cu privirea si merg agale spre ea – reteta sigura de vrajit, ma gandesc, cautand cu maini tremuratoare cheia fericirii mele. care imi scapa, imi scapa printre degete, unde dracu o fi cazut ca aici nu e, “doar stii ca e la A.”, “aha, deci vrei amor in trei, vezi tu pe dracu” soptesc printre dinti catre masina bosumflata care isi reface acum machiajul.

asa ca plec, incet-incet, clipind din nou, si inca mai clipesc si-acum, Bardemii au contramandat, nu stiu ca micul dejun e cea mai importanta masa a zilei? bine ca sunteti voi destepti.

PS nu stiu daca asta e ce astepta luiza cu leapsa ei despre lucruri cu fundul in sus. in traducere libera: masina ridicata de pe strada, mers dupa ea in zori de zi pentru recuperare, asteptat pe sosea sa se faca ora, fumat intens, calcat prin toate noroaiele din lume, platit amenzile, constatat ca am uitat cheile acasa. me idiot. true story. happened this morning.