Only Lovers Left Alive [2013]

Filmul lui Jarmusch e un adagio melancolic al unei povesti de iubire care dureaza de secole. Peste care au trecut ani de dureri si de moarte, de frumusete si dorinte, de foame si tanjire. O iubire distilata in timp din care a ramas doar esenta, picurand in stropi pretiosi pe buzele unor vampiri dezabuzati. Nu va asteptati la scene sangeroase, tepuse de lemn, cruci si funii de usturoi – Jarmusch mizeaza pe atmosfera si nu pe actiune. Pe un soi de toropeala hipnotica. Pe decorurile opulent-vetuste in care isi petrece viata Adam, hipsterul perfect, cu instrumentele lui muzicale old-school, nostalgia analogicului si angst-ul urban-industrial. Pe tandretea zambitoare din ochii Tildei Swinton. Pe referinte culturale livrate cu un soi de blazare amuzata. Pe un soundtrack minunat care amesteca rockabilly, disco si pop-rock cu inflexiuni arabe. Are umor si o tristete dulce-amaruie, nu-l ocoliti.

imdb
Regia: Jim Jarmusch
Cu: Tom Hiddleston, Tilda Swinton, Mia Wasikowska

The Avengers [2012]

Expozitiunea (fixeaza spatiul, timpul, unele personaje si imprejurarile conflictului): niste alieni rai trimit pe Pamant un zeu scandinav ca sa fure o sursa de energie perpetua [un cub albastru-stralucitor care se cheama Tesseract, dar nu va bateti capul cu asta]. Il cunoastem astfel pe Loki [in mitologia Marvel e fratele lui Thor, in mitologia clasica e un pic altceva], apoi pe super-eroii destinati sa-l infrunte – The Hulk, Captain America, Iron Man si Thor insusi, cu ciocanul lui cu tot. O parte introductiva necesara, dar lungita pana undeva spre granita plictiselii, in cazul meu.
Intriga (momentul in care se declanseaza conflictul intre personajele naratiunii): Razbunatorii au orgolii cat casa si, in general, nu se descurca bine la jocul in echipa. Asa ca, pana sa-si flexeze muschii impotriva dusmanilor comuni, se inteapa o vreme reciproc cu sageti verbale. Aflat “intamplator” in Germania, Loki tine un discurs despre rasa umana destinata supunerii in fata unor fiinte superioare, despre cum e mai simplu sa traiesti renuntand la libertate etc. Din mijlocul multimii ingenuncheate se ridica un mos care, vezi bine, supravietuise ororilor razboiului, si-acum nu se temea sa infrunte un Hitlerjugend-ist intarziat. In caz ca nu v-ati prins, totusi, de trimiterea la arieni / fascism / etc., Captain America subliniaza ideea ceva mai tarziu. Si o ingroasa bine, cu toata seriozitatea frezei lui de american self-righteous. Doar Iron Man ce mai scoate cate o gluma misto, in rest eroii sunt cam praf.
Desfasurarea actiunii (prezinta intamplarile cronologic): echipa Bunilor pleaca in cautarea echipei Railor ca sa recupereze Tesseractul si sa elimine amenintarea extraterestra. Amenintare care se concretizeaza brusc prin intermediul unor fiinte semi-robotice [daca ati vazut “Battlestar Galactica” stiti ca vorbesc de Cyloni, doar ca aici ii cheama Chitauri] picate literalmente din cer printr-un portal inter-stelar. Si da-i si lupta si da-i si lupta cu alienii metalici care cum poate – cu pumnul, cu pistolul ori cu sageata.
Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului): nu m-am prins care ar fi exact. Probabil momentul in care Razbunatorii par coplesiti de situatie si le sare Stellan Skarsgaard in ajutor, revenit din spalarea pe creier la care il supusese mizerabila zeitate pagana.
Deznodamantul (momentul rezolvarii conflictului): toate lumea stie ca binile invinge. Stiam si eu, stiati si voi. Asa se intampla si de data asta. Dupa care super-eroii se cinstesc cu o saorma [moment apreciat deplin de publicul romanesc, consumator avid de delicii cu usturoi].
Concluzie: Cam lung, usor boring pe alocuri, nimic cu-adevarat special la secventele de actiune executate, altminteri, constiincios si cu aerul ca au fost extrem de costisitoare. Iar Scarlett Johansson joaca la fel de prost ca de obicei [poate o parte din public o considera futabila si asta mai compenseaza cate ceva]. => film de consumat cu popcorn si o doza buna de indulgenta.

imdb
Regia: Joss Whedon
Cu: Robert Downey Jr., Chris Evans, Tom Hiddleston