New Year’s Eve [2011]

In mini-vacanta de Pasti am vrut sa lenevesc la un film care sa nu-mi solicite creierul si am facut greseala sa aleg “New Year’s Eve”. Da, vazusem “Valentine’s Day“, da, stiam ca e aceeasi reteta, nu, nu m-am gandit ca poate fi chiar mai prost. De Niro saracul ce mai joaca nitel, in rest e jale mare, o distributie ultra-aglomerata de staruri [reteta sigura a unui dezastru estetic] care au venit sa castige bani de semintze. Pana si Michelle Pfeiffer m-a scos din sarite cu rolul ei de fata batrana, acrita de viata de birou, care vrea sa traiasca spectaculos dupa ce-si da demisia. Si o ajuta nesuferitul de Zac Efron, un golan care se induioseaza si se pune pe bifat fapte bune. Pe langa astia doi mai avem o duduie obsedata de job [Hilary Swank], o sora medicala dedicata pacientilor [Halle Berry], un rockstar amorezat de o bucatareasa[Jon Bon Jovi + Katherine Heigl]. Nu putea lipsi nici Ashton Kutcher, semneaza condica si Jessica Biel, ce mai, e un talmes-balmes de nume sonore de te apuca greata si mai abitir vazand rezultatul. Un sirop gros in care toata lumea e strafulgerata de intentii bune, toti iau hotarari dramatice cu ocazia “noptii dintre ani”, raii se caiesc, bunii devin si mai dezgustator de buni, toata lumea toata lumea sare-acum cu mine si striga in cor “Viata e frumoasa”. Horror.

imdb
Regia: Garry Marshall
Cu: Jessica Biel, Michelle Pfeiffer, Sarah Jessica Parker

Valentine’s Day [2010]

Intr-un an de criza in care consumatorii isi numara cu grija firfiricii din tescherea, studiourile hollywoodiene s-au gandit sa dea o mana de ajutor la revitalizarea industriei de dulciuri si a negotului de flori. Asa ca au produs “Valentine’s Day“, o pelicula promovata drept comedie romantica, in fapt un vehicol de marketing pentru tot ce inseamna aspectele comerciale ale acestei sarbatori – felicitari, trandafiri rosii, cine la restaurante exorbitante si inevitabilele bomboane de ciocolata.
Garry Marshall puncteaza cu brio toate cliseele genului siropos, de la cateii dragalasi si copilasii de 3 ani care se pupa pe obraz in timp ce publicul induiosat ofteaza de incantare, pana la femeile nefericite care se indoapa cu dulciuri, suspinand dupa Fat-Frumos-ul care nu mai vine. Va vine sa credeti ca Jessica Biel e o corporatista nevrotica, care intre doua imbucaturi lacome declara ca cea mai apropiata relatie pe care a avut-o vreodata a fost cu Blackberry-ul din dotare? “Noroc ca vibreaza“, vine si glumita stravezie de dupa. Ha-ha.
Corporatistele nevrotice si reporterii posaci par a fi dealtfel singurii care detesta Ziua Indragostitilor. Si nu pentru ca ar fi o celebrare a consumerismului, menita sa vanda stocurile de ursuleti de plus si cutiile cu praline din toate hypermarket-urile, ori sa impovareze cu vinovatie sute de nefericiti care nu mai stiu cu ce cadou sa-si rasfete jumatatea. Nuuuu. Ci pentru ca sunt acri si singuri si tristi, si tanjesc pe-ascuns dupa o pereche.
Dealtfel e plin de perechi in filmul lui Marshall: Patrick Dempsey si Eric Dane din “Grey’s Anatomy“, Topher Grace si Ashton Kutcher din “That 70’s show“, Taylor Lautner si Taylor Swift, Jessica Alba si Jessica Biel – o distributie incarcata de staruri care-ar fi ajuns pentru 2-3 comedii romantice mai rasarite. Niste comedii care sa mizeze si pe un scenariu mai plauzibil, nu pe replici gen “Iubirea e ultimul act de curaj care mai exista pe lume” si pe stereotipuri jenante – indieni care danseaza in mijlocul carciumii, scolari amorezati de doamna invatatoare, soti adulterini care jongleaza cu merele de pe masa si cu femeile din viata lor.   Cu povestile lui incurcate despre cupluri care se fac, se desfac si se refac in decursul a cateva ore, “Valentine’s Day” tinteste ambitios toate grupurile demografice: pusti de scoala primara si liceeni, femei de cariera si florarese, pensionari si fotbalisti, tineri boemi si dudui bugetare, toti cad secerati de dragoste. Isi confirma si afirma sentimentele in declaratii bombastice ori cereri in casatorie, se privesc gales si descopera iubirea acolo unde n-ar fi cautat-o nicicand, unde doar noi, publicul spectator, stiam ca exista, cam de la minutul 5 incolo. Julia Roberts si Bradley Cooper sunt singurii care fac un joc credibil – flirteaza retinut, zambesc firesc iar personajele lor au niste trasee ceva mai putin previzibile.
“Ziua Indragostitilor” e o comedie romantica lipsita de umor, la care n-ai chef nici macar sa te pupi pe ascuns in sala de cinema. E si asta o performanta, pana la urma.

Pe scurt: Ma asteptam sa fie slab. Mi-a intrecut toate asteptarile. E o melasa roz-bombon fara umor, cu romantism de revista glossy, vreo 20 de VIP-uri pe afis si cam 3 glume la care se poate zambi fara sa te jenezi. Mindless fun, without the fun part. Nici de pupat la cinema nu e bun. O mizerie plina de clisee nerusinate. Huo!!!

imdb
Regia: Garry Marshall
Cu: Julia Roberts, Jessica Alba, Eric Dane