Primul interviu al carui subiect plangea l-am vazut la o emisiune realizata de televiziunea franceza prin anii ’60. Camera insista cu prim-planul, sa prinda cat mai bine lacrimile, rimelul care se intindea, mucii, suferinta. La momentul ala mi s-a parut o chestie obscena si revoltatoare. 20 de ani mai tarziu, la fel sunt si interviurile din “Fixeur”.
In cel mai recent film al lui Adrian Sitaru, o echipa de jurnalisti francezi vine in Romania pe urmele unei povesti despre minore care se prostituau la Paris. Ajutati de un roman descurcaret (Tudor Aaron Istodor), care e deopotriva traducator, ghid si tipul care aranjeaza treburile cu autoritatile locale daca e nevoie, cei doi incearca sa obtina un interviu cu una din adolescentele implicate. Totul in numele unei informari corecte si complete a publicului, fireste. Nu asta e scuza preferata a tuturor realizatorilor TV? Pui disclaimer-ul cu “Atentie! Imagini care va pot afecta emotional” si apoi esti liber sa prezinti raniti, cadavre ori victime ale abuzurilor de orice fel. Sa scormonesti in durerea oamenilor si sa calci pe demnitatea oricui in numele ratingului. Iar ca sa poti trai cu toate astea, te distantezi pana in punctul in care nu mai vezi in fata ochilor o fiinta umana, ci un personaj oarecare. Iti inventezi scuze, iti spui ca faci toate astea doar pentru a informa publicul. Si nici nu-ti mai dai seama cand, undeva pe drumul asta, umanitatea ta se face tandari.
imdb
Regia: Adrian Sitaru
Cu: Tudor Aaron Istodor, Mehdi Nebbou, Diana Spatarescu
BolaDeNieve 