Haywire [2011]

“Haywire” e un fel de Bourne cu femei – intriga desfasurata prin mai multe orase europene, killeri corporatisti inchiriati agentiilor guvernamentale, urmariri si impuscaturi si scene de bataie cu accente de serie B. In locul lui Jason Bourne o avem pe Mallory Kane, o duduie dura cu mutra impenetrabila care bate tot ce prinde cu maxima dezinvoltura. O fi din pricina ca Gina Carano e coborata direct din arenele “American Gladiators”, bifand cu Soderbergh primul rol pe marele ecran.
Pret de vreo jumatate de ora n-am inteles nimic, desi eroina isi explica peripetiile pas cu pas unui tantalau nimerit intamplator cu ea in masina. Majoritatea personajelor sunt abia schitate, chimia intre Carano si Channing Tatum e zero, desi se presupune ca au impartit un moment special [a se citi “secs salbatec”] intr-o misiune de demult, tac-su eroinei apare si el degeaba in cadru, recitand cateva replici stupide, Douglas si McGregor sunt ok, Fassbender moare prea repede ca sa-ti poti da seama daca ar fi vrut sa si joace ceva, Banderas e pus acolo pentru the European flavor. Suspansul functioneaza [poate pentru ca plot-ul e atat de imbarligat ca nu intelegi cine pe cine tradeaza si de ce pana spre ultimele minute], actiunea nu te lasa sa te plictisesti, numai ca e un film din care nu ramane nimic. Lightweight, de consum.

imdb
Regia: Steven Soderbergh
Cu: Gina Carano, Ewan McGregor, Michael Fassbender

Beginners [2010]

Nu sunt, totusi, un monstru: exista si filme care-mi plac. Precum povestea asta a unui tip care indrazneste sa-si traiasca viata abia de la 75 de ani incolo, sa-si ia un amant mai tanar si sa fie, in sfarsit, barbatul gay si dezinhibat pe care l-a tinut ascuns toata viata, asteptand ca nevasta sa-l “vindece” (ea asa isi propusese, deh), sperand ca se poate multumi cu traiul decent si familia decenta si sarutarile decente aruncate sotiei din varful buzelor. Sau o fi fost de fapt povestea fiului sau care m-a impresionat, graficianul singuratic care isi doreste mereu cate o relatie, si-atunci cand o obtine n-o poate pastra, convins fiind ca se va termina odata si-o data, facand deci totul ca s-o saboteze, fiind el primul care pleaca pentru ca e mai usor asa.
E un film cald si incantator, dulce-amarui in feelinguri si jucaus in imagini, sentimental si inteligent. E o bucurie. Incercati-l.

imdb
Regia: Mike Mills
Cu: Ewan McGregor, Christopher Plummer, Melanie Laurent

Angels & Demons [2009]

Daca in “Codul lui Da Vinci” mai aveam parte de ceva dispute religioase si teorii provocatoare (desi nu iti trebuie un doctorat in fizica cuantica sa te prinzi ca “Saint Graal” suna oarecum la fel cu “Sang Real”), asa-zisa continuare din “Ingeri si demoni” rezolva aspectele mistice plasandu-si actiunea la Vatican, in vidul de putere creat de moartea unui Papa. Dincolo de costumele spectaculoase, de mizanscena grandioasa, de scurtele prelegeri despre structurile Garzii Elvetiene, ale consiliului de cardinali si ale ierarhiilor din sanul Bisericii Catolice, filmul ramane insa la nivelul unui thriller cu schema simplista: societatea secreta a Iluminatilor rapeste cei patru candidati la titlul de Suveran Pontif si ameninta sa-i ucida in locuri publice, cate unul pe ora, pentru a-si razbuna istoria inecata in sange de catre asupritorii catolici in secolele de demult.
In acest moment intra in scena simbologul Robert Langdon (Tom Hanks), recrutat de Vatican in calitatea sa de expert in Illuminati, coduri secrete, coridoare ascunse, inscriptii antice si deductii simple care rezolva mistere vechi de secole. Cot la cot cu el va alerga pe strazile Romei si Vittoria Vetra (Ayelet Zurer), o duduie-savant care s-a jucat de-a antimateria in Centrul European de Cercetari Nucleare din Elvetia pana cand Iluminatii cei malefici i-au furat jucaria, amenintand sa o transforme in arma de distrugere in masa. De aici incolo urmeaza o serie de urmariri cu masini pe stradute inghesuite, o droaie de coincidente fara de care intriga n-ar functiona, un soi de Amazing Race cu indicii culturale elucidate prompt de Langdon, acest Indiana Jones cu freza nereusita si o totala lipsa de sex-appeal. O prestatie actoriceasca la fel de plata reuseste si Ewan McGregor, popa-Superman adorat de multime, dar macar el arata ok. Nu se stie exact ce rol ar trebui sa aiba Miss Vetra, dar Ayelet Zurer pare complet pierduta in spatiu, potrivita cu Tom Hanks precum nuca in perete – un cuplu total anost, “Vacanta la Roma” versiunea pentru pensionari habotnici, pacat de peisaje. In schimb Stellan Skarsgard se achita onorabil de rolul unui Comandant de garda intepat si morocanos, deci suspect, la fel si Armin Mueller Stahl, Cardinalul Strauss, “bunicutul” intrigilor de palat din Vatican, harsit in ale politicii si pastrator fixist al traditiilor.
Ron Howard trece lejer si fara apasari peste dezbaterea religie versus stiinta, care se afla de fapt in miezul povestii, si o rezolva in doi timpi si trei miscari cu un discurs penibil rostit spre final, printre explozii si impuscaturi, cand nimeni nu mai are chef de el. Dupa mai bine de doua ore in care sunt afurisiti pe rand catolicii (incuiati retrograzi) si savantii (extremisti care se joaca de-a creatia), filmul ar vrea sa livreze totusi o lectie de morala, si o face sub forma de pilula roz pe care scrie “hai sa dam mana cu mana, cei in halate si cei in sutana, intru propasirea speciei“. O concluzie banala, care nu lamureste cu nimic motivatiile personajelor, la un thriller ce-ar fi functionat mai bine daca nu s-ar fi bazat atat de mult pe mini-discursurile explicative rostite cu voce gatuita de Tom Hanks in timp ce alerga de la o biserica la alta, numarand cadavre.

imdb
Regia: Ron Howard
Cu: Tom Hanks, Ewan McGregor, Ayelet Zurer

Cassandra’s Dream [2007]

cassandrasdreamDoi frati (Ewan McGregor si Colin Farrell) trebuie sa aleaga intre constiinta si visuri de marire. Primul, un tanar cu ambitii mari, e sufocat de munca in restaurantul tatalui sau si vrajit de perspectiva unei vieti usoare alaturi de o actrita fermecatoare si ambitioasa; al doilea, un mecanic auto cam alcoolic, e dependent de jocuri de noroc si medicamente anti-depresive. A, da: mai apare si Tom Wilkinson. Secundar si ca rol, si ca prestatie. La un moment dat trimiterile la tragedia greaca devin obositoare – lupta cu soarta implacabila & shit. Nu e genial, dar e bun de vazut.

imdb

Regia: Woody Allen;

Cu: Ewan McGregor, Colin Farrell, Tom Wilkinson