FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Sursa: DEX ’98 (1998)
FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
Sursa: NODEX (2002)
(de pe dexonline)
Undeva intre 1998 si 2002 s-a dus dracului intensitatea.
BolaDeNieve 