The Woman in the Fifth [2011]

M-am gandit ca Ethan Hawke + Kristin Scott Thomas e o combinatie promitatoare. M-am gandit ca sinopsisul de pe IMDB (“Their passionate and intense relationship triggers a string of inexplicable events”) e o chestie si mai promitatoare. M-am gandit ca un thriller european este, in principiu, o alegere promitatoare. Am gresit, am gresit, am gresit.
E un film sec, pretentios si enervant, fara pic de chimie intre protagonisti, cu niste mumbo-jumbo psiho-metafizico-paranormal despre raul din noi, despre fantomele care ne bantuie blabla. E cu crime si disparitii si mistere si cu toate astea e de o plictiseala fara seaman, mustind de clisee la fiecare pas. Affair-ul “pasional” e cuminte si fara scantei, misterele nu intereseaza pe nimeni, disparitia se rezolva la fel de stupid cum a aparut, si in final nu poti decat sa constati ca ai pierdut degeaba minute pretioase pe care le-ai fi putut folosi la lucruri mai interesante, precum cusutul goblenurilor.

imdb
Regia: Pawel Pawlikowski
Cu: Ethan Hawke, Kristin Scott Thomas, Joanna Kulig

Hodejegerne / Headhunters [2011]

Ce faci cand traiesti constant cu teama ca sotia te va parasi? Cand complexele legate de aspectul fizic te tin mereu la panda, incordat, cand in fiecare zi exista posibilitatea sa apara cineva mai bun – mai inalt, mai frumos, mai de success? Supracompensezi. O casa pe care nu ti-o permiti, bijuterii pe care nu ti le permiti, credite neplatite. Stres.
Roger are 1m68 si sufera tacut alaturi de o femeie splendida. E “vanator de capete” pentru pozitii de top management si in timpul liber isi suplimenteaza veniturile furand tablouri valoroase din casele clientilor sai. Pana in ziua in care o lovitura merge prost, extraordinar de prost, pradatorul se transforma-n prada, viata i se sfarama in cioburi maruntele si sfarseste in rahat. La propriu.
Totul e un mix de thriller si comedie neagra, cu intorsaturi de situatie absurde si o doza sanatoasa de violenta. Roger (Aksel Hennie) e un soi de Buscemi scandinav, cu privirea lui de animal mic,parsiv si haituit, cu mutra de om sortit nenorocului, si de fapt intreaga poveste are aerul dement al unei productii semnate de fratii Coen. It’s quality adult entertainment and it’s damned refreshing. De vazut.

imdb
Regia: Morten Tyldum
Cu: Aksel Hennie, Synnøve Macody Lund, Nikolaj Coster-Waldau

Haywire [2011]

“Haywire” e un fel de Bourne cu femei – intriga desfasurata prin mai multe orase europene, killeri corporatisti inchiriati agentiilor guvernamentale, urmariri si impuscaturi si scene de bataie cu accente de serie B. In locul lui Jason Bourne o avem pe Mallory Kane, o duduie dura cu mutra impenetrabila care bate tot ce prinde cu maxima dezinvoltura. O fi din pricina ca Gina Carano e coborata direct din arenele “American Gladiators”, bifand cu Soderbergh primul rol pe marele ecran.
Pret de vreo jumatate de ora n-am inteles nimic, desi eroina isi explica peripetiile pas cu pas unui tantalau nimerit intamplator cu ea in masina. Majoritatea personajelor sunt abia schitate, chimia intre Carano si Channing Tatum e zero, desi se presupune ca au impartit un moment special [a se citi “secs salbatec”] intr-o misiune de demult, tac-su eroinei apare si el degeaba in cadru, recitand cateva replici stupide, Douglas si McGregor sunt ok, Fassbender moare prea repede ca sa-ti poti da seama daca ar fi vrut sa si joace ceva, Banderas e pus acolo pentru the European flavor. Suspansul functioneaza [poate pentru ca plot-ul e atat de imbarligat ca nu intelegi cine pe cine tradeaza si de ce pana spre ultimele minute], actiunea nu te lasa sa te plictisesti, numai ca e un film din care nu ramane nimic. Lightweight, de consum.

imdb
Regia: Steven Soderbergh
Cu: Gina Carano, Ewan McGregor, Michael Fassbender

Columbus Circle [2012]

Dupa prima jumatate de ora dispare orice urma de suspans – stii precis ca noii vecini ai mostenitoarei bogate si suferinde de agorafobie pun ceva la cale; stii precis ca o tanara fugita de acasa din pricina violentelor in familie va fi usor de manipulat de catre oricine va apasa butoanele sensibile la acelasi gen de poveste; stii precis ca e ceva si cu portarul, altminteri nu i s-ar fi dedicat minute in sir de pelicula. Speri ca la un moment dat scenariul te va surprinde, dar speri degeaba. Speri ca la un moment dat replicile isi vor pierde din doza de ridicol, dar speri degeaba. Speri ca plictiseala va fi condimentata barem cu niste sex, dar speri degeaba. Speri ca niste actori ok vor reusi sa salveze o poveste rasuflata, dar speri degeaba. Si trece viata pe langa tine, 82 de minute se pierd in van si nu se mai intorc niciodata.Of.

imdb
Regia: George Gallo
Cu: Selma Blair, Giovanni Ribisi, Amy Smart

Intruders [2011]

Fresnadillo se joaca cu temerile viscerale care au bantuit noptile oricui (monstri ascunsi in colturi intunecoase ale camerei, monstri fara chip, monstri care prind viata pentru ca ii construim din cuvinte si imaginatie) in “Intruders”, povestea a doi copii amenintati de aceeasi aratare. Juan e un baietel spaniol care isi petrece serile alaturi de mama sa inventand povesti de groaza, pentru ca in final ele sa-l bantuie in realitate. Mia e fiica unui muncitor londonez care dezgroapa dintr-o scorbura si asterne pe hartie istoria unui pradator de trupuri si suflete, aducandu-l, fraza cu fraza, in viata familiei sale, transformand-o intr-un veritabil cosmar.
In Spania, pentru alungarea intrusilor malefici se apeleaza la preoti; in Anglia – la sisteme de supraveghere si politia de proximitate. Ambele solutii se dovedesc la fel de ineficiente iar “posedatii” sunt catalogati drept nebuni. Si chiar daca cele doua povesti paralele se leaga intr-un final, rezolvarea e anticlimactica, usor trasa de par.
Insa povestea e filmata frumos, cu mare atentie la atmosfera (aminteste pe alocuri de Guillermo del Toro si “Labirintul lui Pan”), cu ploi apasatoare, unghiuri abrupte si cotloane intunecate in care suspectezi ca se poate ascunde un intreg univers de fiinte apocaliptice. Asa ca, una peste alta, n-au fost chiar 100 de minute irosite degeaba.

imdb
Regia: Juan Carlos Fresnadillo
Cu: Clive Owen, Carice van Houten, Ella Purnell

Martha Marcy May Marlene [2011]

Povestea unei Lolite depresive, a unei identitati fracturate, un du-te-vino intre doua universuri oarecum simetrice – utopia rurala semi-flower-power a unei secte si visul mic-burghez al unui cuplu.
Martha, Marcy May si Marlene sunt avatarurile aceleiasi femei care s-a pierdut pe sine undeva in societatea aceea pervers-patriarhala in care barbatii mananca primii, separat, iar femeile dorm inghesuite pe jos si din cand in cand se ofera masculilor. In comunitatea aceea in care eliberarea se obtine prin supunere iar initierea prin viol – act investit cu semnificatie simbolica pentru care tinerele nou-venite sunt pregatite cu grija aproape materna de celelalte membre ale grupului.
Ce cauta Martha in mijlocul acestor oameni? Purificare, afectiune, sentimentul de apartenenta, promisiunea unei familii. Ce gaseste? Un discurs halucinant despre teama si moarte, o aparenta de generozitate care ascunde lipsa de scrupule. Ce cauta Marcy May in casa surorii sale? O identitate coerenta, un adapost, liniste. Ce gaseste? Prejudecati, suspiciune, taceri incomode.
Un film ok overall si o surpriza placuta: cineva din familia Olsen chiar stie sa joace.

imdb
Regia: Sean Durkin
Cu: Elizabeth Olsen, Sarah Paulson, John Hawkes

The Woman in Black [2012]

Fantome, ceata, un sat cu locuitori suspiciosi si ostili, conace bantuite cu mobila care scartaie si jucarii stricate care pornesc sa cante singure, mlastini la marginea unor pustietati, copii inchisi sub lacat si alti copii care mor suspect, e o aglomerare de clisee foarte usor de recunoscut ca atare si care, totusi, functioneaza. Doar de-asta au devenit clisee, after all. Personajul central (un Daniel Radcliffe post-Harry-Potter aproape barbat) e obisnuit cu spiritele mortilor care adasta prin preajma, dupa ani lungi de suferinta in urma mortii sotiei. Asa ca infrunta destul de curajos miturile locale si casa aceea sinistra pe care trebuie s-o exploreze si s-o vanda. Eu, pe de alta parte, am crezut ca o sa fac infarct la fiecare 5 minute. Am supravietuit totusi. Chiar si la finalul tras de par, care se vrea a fi un soi de happy-end mai altfel. Overall suspansul functioneaza, totul e scaldat in tonuri de gri-albastrui, contraste puternice si aer victorian. Merge pentru o seara de chills & thrills.

imdb
Regia: James Watkins
Cu: Daniel Radcliffe, Janet McTeer, Ciaran Hinds

Tinker Tailor Soldier Spy [2011]

O tesatura de intrigi politice si amoroase expusa sobru si elegant. Doua ore care m-au tinut in priza, cu secrete si mistere invaluite in alte secrete si mistere. Personaje onctuoase, reci, violente ori taios-colerice. Excelent jucate. Spioni pensionari, agenti dubli, fanatici KGB cu temperament de gheata si functionari britanici cu aer de rechin feroce disimulat sub zambete de circumstanta, minciuni si iubiri nemarturisite, femei seduse servind drept pioni intr-un joc fara scrupule. Balanta echilibrata intre drama si thriller. Highly recommended!

imdb
Regia: Tomas Alfredson
Cu: Gary Oldman, Colin Firth, John Hurt

Take Shelter [2011]

Curtis e un tip simplu, care isi castiga existenta dand pietris cu lopata pentru o firma de constructii. Are o familie ok si o viata buna, cum o caracterizeaza succint un prieten, chiar daca fetita are probleme cu auzul si banii nu-l dau afara din casa. Are un caine fidel, colegi buni si o locuinta primitoare, cu o curte larga in spate si o pivnita incapatoare ce poate sluji drept adapost impotriva tornadelor care, din cand in cand, bantuie campiile largi din Ohio.
De la o vreme are, insa, si niste cosmaruri oribil de convingatoare, in care lumea e invaluita de nori negri de furtuna, pasarile o iau razna si oamenii la fel, nebunia cuprinde intreg universul iar el e singur cu fetita lui neajutorata, singur impotriva tuturor – a cainelui pe care il iubea, a prietenului pe care il iubea, a sotiei pe care o iubea. Visele sunt atat de vii incat il dor si a doua zi. Sa fie efectul schizofreniei mostenite pe linie materna sau premonitii devastatoare? Curtis nu stie, cum nu stim nici noi, dar isi ia masuri de precautie pentru ambele variante – consulta un psiholog si incepe sa largeasca pivnita, cumparand provizii pentru zile negre (de la conserve la masti de gaze). Curtis banuieste ca ar putea fi nebun, si sufera, si Michael Shannon il joaca excelent in toate dilemele si frustrarile si slabiciunile lui. Stie, si totusi nu se poate abtine. Obsesia e prea puternica, impresiile – prea acute. Incearca sa se izoleze de toti cei care i-ar putea face rau, desi intelege, la nivel rational, ca actiunile lui sunt absurde. Incearca sa inteleaga ce i se intampla, incearca sa isi comunice temerile, incearca sa le duca pe picioare si sa le depaseasca, e un tip normal care v-ar putea fi vecin, coleg sau prieten.
Take Shelter” nu e genul de film prapastios-stupid cu tati care innebunesc si-si terorizeaza familia, nu e genul de film-catastrofa, e foarte echilibrat si credibil, si n-aveti decat sa-l luati ca ilustrare a unei patologii sau ca metafora a unei epoci angoasate, dar vedeti-l oriucm, pentru ca merita.

imdb
Regia: Jeff Nichols
Cu: Michael Shannon, Jessica Chastain, Shea Whigham

Insidious [2010]

O combinatie de horror clasic cu case bantuite si niste aratari picate parca dintr-o scena de teatru Noh. O combinatie care functioneaza binisor, cel putin in prima parte.
O familie de tineri (mama, tata + 3 copii) se muta intr-o casa plina de cotloane din care pandesc fiinte eteric-malefice; unul din fii, scotocind prin pod, aluneca de pe o scara, cade, apoi intra intr-o coma inexplicabila medical; mama suspecteaza ca un intrus muta lucrurile de colo-colo si ii spioneaza de la geam; tatal alege sa ignore toate lucrurile stranii care se petrec si isi petrece serile refugiat la birou; bunica apare si ea intr-un tarziu ca sa dea o mana de ajutor; se cheama o exorcista cu doi asistenti tampitei; se vaneaza niste fantome; se dezgroapa niste chestii din trecut. Din fericire exista si o minima doza de parodie, altminteri talmes-balmesul explicatiilor in care se amesteca proiectii astrale, taramuri de dincolo, universuri paralele, demoni si suflete nelinistite ar fi fost mai greu de digerat. Asa, toate astea pot fi trecute cu vederea, la capitolul “stupizenii benigne”, iar spectatorul pasionat de gen se poate bucura in continuare de fiorii pe sira spinarii indusi de muzica cliseistic-scary.

imdb
Regia: James Wan
Cu: Patrick Wilson, Rose Byrne, Barbara Hershey