One Day [2011]

Dupa o zi petrecuta impreuna (si o partida de sex ratata), smecherasul seducator (Jim Sturgess) si tocilara cu ambitii artistice (Anne Hathaway, cu un accent dubios care se vrea englezesc) raman prieteni pe viata. Iar Lone Scherfig, care facuse o treaba excelenta cu “An education“, insista sa ni-i arate de-a lungul anilor, in aceeasi zi (15 iulie), cum se tot curteaza pe departe, si se plac dar nu si-o declara pe bune, si cum sunt ei prieteni desi de fapt in secret se iubesc, chit ca el e un nesimtit usuratic si ea o naiva romantica, chit ca el se umple de bani si ea ramane chelnerita intr-o bodega naspa, chit ca el fute tot ce prinde in timp ce ea se multumeste cu un loser de la serviciu. Iar cand el isi pierde jobul si nevasta si copilul si increderea in sine hop! da fuga la ea, ajunsa intre timp scriitoare de succes la Paris, si ea, proasta ca orice femeie, lasa tot ca sa traiasca impreuna.
Ar fi totusi un moment interesant (SPOILER!!!) cand ea moare brusc si surprinzator. Din nefericire, povestea continua.
Am vazut filmul in avion, peste umarul unei pasagere, in lipsa de altceva mai bun de omorat timpul. Bateria laptopului cu pricina a cedat cu vreo 8 minute inainte de final, dar ma indoiesc ca ar fi urmat ceva care sa salveze siroposenia. Poate un cataclism planetar.

imdb
Regia: Lone Scherfig
Cu: Anne Hathaway, Jim Sturgess, Patricia Clarkson

3 / Drei [2011]

Hanna si Simon sunt de-o viata impreuna. Cu bune si rele, cu sex si gatit, fara sa traiasca sub acelasi acoperis – poate-o fi si asta unul din secretele longevitatii relatiei [zice lumea ca se poate ca ei sa fi trait totusi together, deci secretul relatiilor lungi si fericite e in alta parte, keep looking], pe langa dragoste, faptul ca el isi poate savura porn-ul online in timp ce ea bea linistita o bere, cocotata in varful patului. Isi fac, in gluma, planuri cinice de viitor: “Miscarriage. Continue. Therapy. Continue. No sex. Continue. Old age. Continue. Slower. Even slower. Continue. You die. Me too.” Apoi il intalnesc pe Adam. Un tip calm, detasat, cu ochi albastri care par sa zambeasca mereu si un apartament ca un permanent spatiu de trecere, Adam ii seduce pe rand si se prinde intr-o poveste cu sex si tandrete pe doua fire paralele. Destinate, inevitabil, sa se ciocneasca. Si pentru ca in filme totul este posibil, ciocnirea se lasa cu happy-end.
Oricum, o comedie desteapta cu momente delicate care nu ajung pana la sirop, multa nuditate si David Bowie pe soundtrack. Pana la punctul culminant (previzibil) e chiar misto.

imdb
Regia: Tom Tykwer
Cu: Sophie Rois, Sebastian Schipper, Devid Striesow

Crazy, Stupid, Love [2011]

Un sfert de secol de casnicie te aduce la stadiul in care tu te gandesti ce sa mananci la desert iar nevasta se gandeste cum sa te anunte ca vrea un divort. Pentru ca i se pare ca a devenit invizibila, pentru ca nu o mai atragi, pentru ca v-ati acrit, dracu stie de ce – nici sotul (Steve Carrell) nu intreaba, nici sotia (Julianne Moore) nu explica, nici regizorul nu se oboseste sa ne arate. Probabil e de la sine inteleasa rutina care loveste cuplurile de la un punct incolo, probabil e de la sine inteles faptul ca uniunea intre o MILF-a si un pampalau nu e facuta sa dureze, in fine. Filmul e mai mult un pretext pentru a ne delecta retina cu Ryan Gosling – imbracat, dezbracat, impertinent, adorabil, in toate felurile. In rolul unui Don Juan care se milostiveste de proaspatul cvadragenar singuratic si il transforma din loser-ul cu freza penibila si haine lalai intr-un cuceritor sigur pe sine care duce acasa alta femeie in fiecare seara. Bine, el tot nasol e daca ma intrebati pe mine, but who cares. V-am spus ca il vedem pe Ryan Gosling fara camasa? Si langa el pe Emma Stone – una din cele mai funny actrite din generatia tanara, cu ochisorii aia care-i sclipesc de inteligenta in cap. Dupa o imbarligatura previzibila intre personaje [comedie de situatie, gen] se lasa cu happy end & shit, dar nimeni nu se astepta la altceva. Merge de vazut acasa, cu o cana de vin fiert. Sau la cinema, daca aveti cu cine sa va pupati dupa.

imdb
Regia: Glenn Ficarra, John Requa
Cu: Steve Carell, Ryan Gosling, Julianne Moore

Eat Pray Love [2010]

Vacanta de sarbatori=indopat+filme cretine. Here goes this one: Eat – Julia Roberts mananca spaghete cu sos de rosii si pizza=>traieste veritabile orgasme culinare (wtf?). Pray – peste partea asta am sarit cu totul, who carez. Love – Julia Roberts traieste niste orgasme si cu Javier Bardem, da’ nu vrea sa fuga cu el pe o insula si sa live happily ever after (no, really…wtf ??). Asa un film plicticos ca n-am putut sa-l vad in intregime nici macar cand ma dadeam pe bicicleta ca sa elimin caloriile de la salata boeuf.

imdb
Regia: Ryan Murphy
Cu: Julia Roberts, Javier Bardem

Let the Right One In [2008]

Decoruri si personaje de “Noi Albinoi” + vampiri (fara epiderma stralucitoare) + love-story cu copii alienati (un baietel cu piele de alabastru si o fetita cu cearcane si gust pentru sange). O poveste despre singuratate in cadre filmate impecabil + violenta fara ambalaj pop. Destul de static (de atmosfera, gen), but pretty cool.

imdb
Regia: Tomas Alfredson
Cu: Kåre Hedebrant, Lina Leandersson

The Twilight Saga: Eclipse [2010]

Bella wants to get some dar Edward se lasa greu (ce dobitoc). Bampirii buni se lupta cot la cot cu varcolacii ca s-o apere pe aceeasi Bella de bampirii rai. Jacob umbla iar cu peptul dezvelit (“n-ai si tu un tricou?” il intreaba Edward, ciudos), Bella saliveaza, Edward sufera, e grele cu dragostile la adolescenta. Soundtracku’ e beton, apare si ceva auto-ironie care salveaza partial penibilul povestii. E harmless mindless fun. Pe mine m-a binedispus.

imdb
Regia: David Slade
Cu: Kristen Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner

Thirst / Bakjwi [2009]

Un vampir cu vocatie umanista. O femeie manipulatoare, care vrea sa scape de un mariaj incomod. Sange, sange, foarte mult sange si o sete greu de potolit. Senzatii, sunete, senzualitate. Melodrama, umor foarte negru, oripilare si excitare intr-un film foarte carnal. Imagini dure, culori tari, trupuri febrile. Adaptare extrem de libera dupa Emile Zola (yeah, I know!). De vazut, clar.

imdb
Regia: Chan-wook Park
Cu: Kang-ho Song, Ok-bin Kim, Hae-sook Kim

Valentine’s Day [2010]

Intr-un an de criza in care consumatorii isi numara cu grija firfiricii din tescherea, studiourile hollywoodiene s-au gandit sa dea o mana de ajutor la revitalizarea industriei de dulciuri si a negotului de flori. Asa ca au produs “Valentine’s Day“, o pelicula promovata drept comedie romantica, in fapt un vehicol de marketing pentru tot ce inseamna aspectele comerciale ale acestei sarbatori – felicitari, trandafiri rosii, cine la restaurante exorbitante si inevitabilele bomboane de ciocolata.
Garry Marshall puncteaza cu brio toate cliseele genului siropos, de la cateii dragalasi si copilasii de 3 ani care se pupa pe obraz in timp ce publicul induiosat ofteaza de incantare, pana la femeile nefericite care se indoapa cu dulciuri, suspinand dupa Fat-Frumos-ul care nu mai vine. Va vine sa credeti ca Jessica Biel e o corporatista nevrotica, care intre doua imbucaturi lacome declara ca cea mai apropiata relatie pe care a avut-o vreodata a fost cu Blackberry-ul din dotare? “Noroc ca vibreaza“, vine si glumita stravezie de dupa. Ha-ha.
Corporatistele nevrotice si reporterii posaci par a fi dealtfel singurii care detesta Ziua Indragostitilor. Si nu pentru ca ar fi o celebrare a consumerismului, menita sa vanda stocurile de ursuleti de plus si cutiile cu praline din toate hypermarket-urile, ori sa impovareze cu vinovatie sute de nefericiti care nu mai stiu cu ce cadou sa-si rasfete jumatatea. Nuuuu. Ci pentru ca sunt acri si singuri si tristi, si tanjesc pe-ascuns dupa o pereche.
Dealtfel e plin de perechi in filmul lui Marshall: Patrick Dempsey si Eric Dane din “Grey’s Anatomy“, Topher Grace si Ashton Kutcher din “That 70’s show“, Taylor Lautner si Taylor Swift, Jessica Alba si Jessica Biel – o distributie incarcata de staruri care-ar fi ajuns pentru 2-3 comedii romantice mai rasarite. Niste comedii care sa mizeze si pe un scenariu mai plauzibil, nu pe replici gen “Iubirea e ultimul act de curaj care mai exista pe lume” si pe stereotipuri jenante – indieni care danseaza in mijlocul carciumii, scolari amorezati de doamna invatatoare, soti adulterini care jongleaza cu merele de pe masa si cu femeile din viata lor.   Cu povestile lui incurcate despre cupluri care se fac, se desfac si se refac in decursul a cateva ore, “Valentine’s Day” tinteste ambitios toate grupurile demografice: pusti de scoala primara si liceeni, femei de cariera si florarese, pensionari si fotbalisti, tineri boemi si dudui bugetare, toti cad secerati de dragoste. Isi confirma si afirma sentimentele in declaratii bombastice ori cereri in casatorie, se privesc gales si descopera iubirea acolo unde n-ar fi cautat-o nicicand, unde doar noi, publicul spectator, stiam ca exista, cam de la minutul 5 incolo. Julia Roberts si Bradley Cooper sunt singurii care fac un joc credibil – flirteaza retinut, zambesc firesc iar personajele lor au niste trasee ceva mai putin previzibile.
“Ziua Indragostitilor” e o comedie romantica lipsita de umor, la care n-ai chef nici macar sa te pupi pe ascuns in sala de cinema. E si asta o performanta, pana la urma.

Pe scurt: Ma asteptam sa fie slab. Mi-a intrecut toate asteptarile. E o melasa roz-bombon fara umor, cu romantism de revista glossy, vreo 20 de VIP-uri pe afis si cam 3 glume la care se poate zambi fara sa te jenezi. Mindless fun, without the fun part. Nici de pupat la cinema nu e bun. O mizerie plina de clisee nerusinate. Huo!!!

imdb
Regia: Garry Marshall
Cu: Julia Roberts, Jessica Alba, Eric Dane