non ho l’eta

Ai un job care iti mananca inutil de mult timp, o masina pe care o tii mai mult in fata blocului din pricina traficului bucurestean, o casa careia ii platesti darile.

Bei cafea si alcool, daca vrei poti sa te culci la 3 dimineata si in timpul saptamanii, nimeni nu-ti mai spune ce sa faci si chiar daca iti spune esti libera sa ignori orice sfat.

Ti-ai facut pofta din copilarie si ti-ai luat bicicleta. In general iti faci tot felul de pofte, in limitele bunului simt, ale salariului si ale spiritului de economie pe care nu e asa usor sa ti-l scoti din sistem.

Te intretii singura, ba la nevoie si pe altii, te speli pe dinti regulat, faci planuri de concediu, esti sigura ca te poti descurca la o adica in orice aeroport.

Ai fire albe de par pe care uneori le ascunzi fara convingere sub vopsea. Si o pisica de care ti-e atat de drag ca te miri si tu.

Ai iubit sau ai crezut ca iubesti, ai respins, ai ranit, ai suferit ca un caine, au trecut toate, ai ramas.

S-ar zice ca esti un adult functional.

Numai ca nu te simti asa.

Inca astepti dimineata aia in care sa te trezesti si sa fii altfel. Nu stii ce inseamna “altfel” asta, dar stii ca trebuie sa existe. Pentru ca acum esti tot tu, aia dintotdeauna. N-a existat nici un inainte, nici un dupa. N-ai avut nici o epifanie care sa te treaca pragul spre lumea oamenilor mari. Pe undeva, esti tot copilul care suferea ca era trimis la culcare prea devreme. Chiar daca acum adormi singura odata cu gainile, mintindu-te ca maine o sa ai mai multa energie si o sa faci nenumarate chestii interesante.

Astepti ca intr-o zi sa te demaste cineva, sa te arate cu degetul si sa spuna “dar tu ce cauti printre noi?” Astepti ca intr-o zi cineva sa-si dea seama ca habar nu ai ce faci cu viata, ca o cheltui la intamplare, ca nu ai planuri pe termen lung si nici nu ti-ai propus sa lasi vreo mostenire lumii – copii, carti, copaci plantati, nu vrei nimic in urma pentru ca nu iti pasa si nu-i pasa nimanui si ce rost are, after all.

Te gandesti uneori cu un val urias de simpatie la ce-or fi simtit ai tai crescand un copil pe la douazeci-si-ceva de ani. La cat or fi fost de haotici, speriati, la cate sfaturi binevoitoare or fi incercat sa pareze, la cate compromisuri au inghitit, la cate bucurii si-au refuzat. Te gandesti la cat de stapani pe ei pareau, la cum deciziile lor erau unicele decizii posibile, la cum abia asteptai sa cresti ca sa traiesti si tu la fel. Si iata-te acum, la ani-lumina departare.

Tu nu vrei sa-ti refuzi nimic. Trebuie sa te iubesti singura, pana s-o faca altii e cale lunga si plina de peripetii. Asa ca traiesti cu senzatia de adolescent perpetuu, egoist si jucaus. Cumva asociezi maturitatea cu un soi de sobrietate posaca. Cu a pune datoria inaintea placerilor. Si te simti atat de departe de pragul asta, si te intrebi daca o sa-l treci vreodata, de fapt, ori daca trebuie, ori daca vrei.

Si intre timp umbli prin lume, zambesti, participi la sedinte, cumperi mobila, te uiti la seriale, cunosti oameni, lasi in urma oameni, culegi castane si pietre si scoici, te bucuri, plangi pe ascuns, scrii munti de documente a caror utilitate nu ti-e nici tie prea clara, citesti munti de mailuri a caror utilitate nu ii e clara nimanui, respiri, urci dealuri imaginare pe banda de la sala, bei prea putina apa, traiesti, traiesti cum poti. Si speri ca mai toti cei din jur sunt la fel de pierduti ca si tine.

Robert Doisneau – Diagonal steps, Paris

Advertisements

5 thoughts on “non ho l’eta

  1. era odata un banc;

    nene, mata ai nevasta?
    nu , puisor.
    atunci cine iti spune unde, cum, cand si ce trebuie sa faci!?

    acum, serios.
    daca nu stii ce ai de facut in viata fara sa te gandesti prea mult esti un om obisnuit.
    nu fiecaruia ii este dat sa inventeze aspirina sau sa se culce cu brad pitt.

    postul anterior despre “novecento” dadea si o solutie: sa ne salvam printr-o alegere…
    era si o zicatoare parca:
    viata e suma alegerilor pe care le faci

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s