lupta cu somnul

E aproape 2 cand inchizi ochii si te simti cumva vinovata ca ti-ai lasat doar o ora si jumatate de somn, dar astea sunt reflexe vechi, de dinainte sa descoperi ca nu exista un timp mai bun ca prezentul, ca nu mai vrei sa amani ocazii, stiind prea bine ca le vei pierde, ca bucuria e mai importanta decat oboseala. Mai uiti toate astea din cand in cand, insa ti le reamintesti acum, dupa linistea strazii in care a rasunat violoncelul langa viori, dupa momentele in care ai vrut doar sa respiri usor, pe neauzite, sa nu te misti din caldura care iti adapostea obrazul, sa nu sperii clipa, sa nu faci gesturi gresite, desi te pricepi atat de bine, atat de bine la ele. Si mai apoi, out of the blue, nelinistea viscerala, dementa, ai fi vrut sa dai noaptea pe fast-forward ca sa treaca mai repede zilele astea de departe, paranteza asta la viata (de parca viata ar fi numai acolo), ai vrut sa-ti iei la revedere ca sa poti sa spui curand bine te-am regasit.

LATER EDIT – strada:

 

In casa s-au adapostit doi tantari, sub geamuri niste cretini au jucat fotbal in inuneric, pisica si-a infipt tandru ghearele in bratul tau stang, ora de somn a trecut sfasiata marunt si linistea s-a asezat abia dupa ce a sunat ceasul, in minutele cu cel mai dulce somn din lume, cand ai cumpanit o clipa ideea de a da dracului totul si a dormi o saptamana cu telefoanele pe silent.

In forfota aeroportului treci pe langa cafeneaua din vara trecuta, te uiti lung si mergi mai departe, bei un espresso si revii cu dintii stransi, ca sa stergi amintirile cu peria de sarma, privesti dintr-un colt canapeaua rosie pe care ai zambit idiot cand ai primit cadoul de ziua ta si n-ai stiut sa vezi dincolo de el, canapeaua rosie pe care ar fi trebuit sa ramai ca sa scutesti o saptamana absurda, amesteci agale in iaurtul cu musli si te miri – why no hard feelings? Ai iertat? Ti-a trecut? Sau poate n-a contat atat de mult? Ramane numai aceasta constanta nedumerire – de ce asa si nu altfel, de ce nasol cand putea fi civilizat, pe urma te intrebi cat din viata ta s-ar putea rezuma prin “totul e complicat cand ar putea fi simplu si bine”, te intrebi daca n-ar fi cazul sa faci ceva ca sa schimbi toate astea, apoi vocea din difuzoare te cheama la poarta de imbarcare si amani raspunsul pe mai tarziu. Sau prea tarziu. Chestie de nuanta.

Advertisements

One thought on “lupta cu somnul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s