prozac [26]

Strandul e pustiu, doua-trei trupuri raspandite ici-colo, ziua nu e torida si vara e abia la inceput, R. ma duce spre sezlongurile din spate, pozitionate strategic langa bar. Pe masura ce ne apropiem masor silueta lungita pe unul din ele si pasii imi incetinesc vizibil, mi se pare ca e S., dar cum se poate, cat bafta pot sa am si eu, dupa ce ne-am evitat cu succes atata vreme, de ce se imbulzesc amintirile si coincidentele in zilele astea, devine greu de suportat. Ne asezam, mi s-a parut doar, ma dezbrac si trancanesc usurata despre ce i-as spune daca ne-am intalni, apoi privesc iar cu coada ochiului si stomacul mi se strange la loc, nu vad figura ascunsa sub un brat dar trupul imi pare cunoscut, ma apuca nervii si emotia, de ce trebuia sa se intample asta acum, vreau sa evit orice confruntare si sar in apa rece, inot in disperare catre coltul bazinului, dupa cateva ture obosim, am imbatranit, cu picurii siroind pe mine constat usurata ca ochii mi-au jucat feste, sezlongul de alaturi e ocupat de un corp necunoscut, it’s not a Hollywood summer, nu mai incape inca una, R. rade si scoate o revista de scandal, totul e bine, soarele arde deasupra noastra, senzatia de oboseala din brate e invioratoare, dupa doua beri si trei ore viata pare chiar roz, abia acasa o sa constat cum m-a ars soarele in locurile neatinse de crema, in fiecare an aceeasi poveste, will i ever learn?
Tigancile de la Obor ne hartuiesc cu legaturi de usturoi, R. inghesuie una in rucscac, micii de 2 lei bucata devorati lacom la o masa de plastic sunt cei mai buni din lume, berea e rece si cam chioara dar nu conteaza, suntem ametiti oricum, capsunele in traista, vinul, pestii, culorile din jur, mirosurile de zarzavat, totul imi place. Acasa spintec pastravii fara emotie, ma gandesc la Hannibal, am sange pe maini si il privesc placid.
Seara am chef sa ma imbrac in rochie, e un model oarecum tampit, imi aminteste de halatele vanzatoarelor de aprozar, nu conteaza, ma simt bine, iar intarzii, iar iau taxiul, la radio e Gloria Estefan cu o melodie misto si totul e zen si totul e simplu si totul e usor si totul e bine.

Gradina de la J’ai bistrot imi place din prima, cu toate micile detalii de decor si aerul verde-curat, ne luam cate o bere si ne zgaim la frantuzoaica miniona care fumeaza lacom la masa din fata noastra. Genul intens, ruj rosu aprins, privire apriga amintind de Isabelle Huppert, tatuaj pe bratul stang, ne intrebam cum o fi viata ei, facem scenarii si radem si ne emotionam si ne apuca entuziasmul inca dinainte sa inceapa muzica. C. e mai volubil decat de obicei si mor de dragul lui dar mi-e jena sa-i spun asa direct, aplaudam si ne bucuram si cerem bis, apoi autografe, e o vara care incepe bine, suntem de acord la despartire, “on ne meurt plus d’amour?” ne intreaba Robi cu pixul de coperta cd-ului, dracu stie, moare cineva vreodata din dragoste sau din teama de ne-dragoste?
Noaptea si rochia sunt o combinatie friguroasa dar ma incalzesc la mers, Dianei 4 e plina ca de obicei, o luam incetisor spre Atelier sa ascultam slagare de anii 80, paharul de vin e, ca intotdeauna, prea gol pentru pretul lui, hipstareala cu cheltuiala se tine, inauntru e o caldura umeda, inabusitoare, lumea tzopaie inghesuit, afara se zace cu un aer plictisit pe la mese ori in picioare, “diminetile mele-s albastreeee” si hituri ceva mai noi, kitschioase, gust din cocktailurile “briza marii”, A. ne aduce chec de casa, sunt prea treaza pentru ora asta dar ma ia pofta de dans si mi se pare o incheiere buna la o zi perfecta pentru pestii-banana.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s