prozac [25]

In statie la Lizeanu trei pensionari rad veseli. Ma uit la ei pe geamul autobuzlui, nu aud ce-si spun, dar sunt intruchiparea relaxarii. Unul din ei tine in maini o sticla de coniac si una de vin, ambele fara dop. Sticlele circula intre cei trei cat sta autobuzul in statie, unul din ei are trening adidas, cel cu sticlele are placa dentara. Imi vine sa cobor sa trag si eu o dusca.
Pe Magheru, la Bucharest Comfort Suites, un tip iese despuiat pe balcon. Ma uit la el zambind de pe scaunul din spate al masinii. N-are nicio treaba, nu se misca ostentativ, pur si simplu i se falfaie, il invidiez.
Stau pe o banca in spate la Hanul lui Manuc, soarele ma bate in crestet si e teribil de senin, imi aprind o tigara si imi vine sa ma intind pe scandurile de lemn dar alaturi e biroul de politie si am o mica ezitare. Fotografiez seninul desi stiu ca va iesi prost, vreau doar sa-mi aminteasca dupa-amiaza de duminica in care am stat aici si a fost bine.

senin
La parterul blocului, cand si cand, apare o fata in capot si fumeaza o tigara in timp ce vorbeste la telefon, priveste in gol sau isi pileste unghiile. Sta vizavi de ghena, iese in semi-intunericul ala si ma intreb cum isi imagina viata cand era mica, la parinti.
Gazonul din fata cladirii de birouri e martorul fericilor mele trecatoare. Calc din nou pe verde si imi amintesc senzatiile de acum un an, de-acum doi-trei-patru, din urma cu niste luni, din alte primaveri, din alta vara, filmele in care traiam si cat de bine imi era in ele. Nu pot sa regret nimic, doar faptul ca s-au terminat, nu pot sa simt nicio inversunare pentru oamenii care au fost si au plecat, e numai un soi de recunostinta ca iata, mi-au dat prilejul sa traiesc niste lucruri. Stropitorile care imbroboneaza aerul la 8 dimineata, pe care le vedeam si voiam sa le povestesc; dalele de beton din fata turnurilor gemene pe care topaiam dinspre tramvaiul 41, tenisii mozolindu-se de iarba in timp ce eu visam la te-miri-cine, si aceasta capacitate de auto-iluzionare fara de care nu stiu, zau, cum as scoate-o la capat. Peste toate, pe sub toate, prin mine, un fel de feel-good song fara tinta precisa. “Rescue me” de la Sensual Harassment.

Advertisements

One thought on “prozac [25]

  1. Seninul acesta e doar o fereastră către seninul Acela, deci, da, e irelevant cum iese.

    (ce bine că avem şi noi voie în cutia ta cu prozac şi bărbaţi despuiaţi de inhibiţii şi feel good)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s