how it ends

Din cand in cand ma strabate cate un gand care mi se pare mai rasarit, sau cumva important, si ma apuc sa-l notez pe telefon. In mesaje draft. Pe urma, de obicei, il uit acolo. Pe asta de mai jos l-am regasit ieri, nu mai stiu cand il salvasem dar recunosc starea. Si melodia o recunosc, a fost pe repeat ceva vreme. Nu stiu ce legatura avea guma de mestecat in toata afacerea. Poate ilustra doar sictirul total, placiditatea cu care zaceam in 335-ul aglomerat, lipsa de perspectiva si indiferenta in fata acestei lipse, amorteala nici confortabila nici altcumva, amorteala si atat.

 In pasaj la Obor – gand acut despre cum o sa mor si o sa ma descompun si o sa ramana doar praf. Nu e panica. Un fel de curiozitate obosita. Devotchka – “How it ends”, chewing gum.

Ce mai faci, ma intreaba lumea. Ce mai zici. Cum o mai duci. De fiecare data trebuie sa fac un efort ca sa incropesc un raspuns cat de cat coerent. Altfel as spune de fiecare data acelasi lucru. Nu fac nimic. Nu zic nimic. Nu gandesc nimic. Nu astept nimic. Nu sper nimic. Nu cred nimic. Nu vreau nimic. A, ba da. Vacanta. Sau, in fine, “concediu”. Liniste. Odihna. Umblat aiurea prin oras si baut o cafea la o terasa si zile in care sa nu am nimic anume de facut. Privit casele si oamenii si crengile din parc. Citit, daca am chef. Dormit, daca am chef. Uitat pe pereti, daca am chef. Sunt perioade cand traseul de furnica imbecila birou-acasa, birou-acasa mi se pare revoltator, stupid, insuportabil. Si fara nicio iesire care sa se intrevada la orizont. Pai sa nu-ti vina sa-ti iei campii? Sau sa vomiti? Sau sa urli la cineva?

Ce insemnare banala. Ce revolta previzibila. Nu conteaza. Sunt ale tale, deci varsa-le aici.

Advertisements

5 thoughts on “how it ends

  1. apropo de guma de mestecat, Jarry, cu putin inainte sa moara, i-a zis preotului care era cu el : adu-mi o scobitoare. exista, poate, un ‘fuckoff’ de beatnik care-si face aparitia uneori cand ai ‘ganduri acute’ privind morti & descompuneri.

  2. frânturi de gânduri, de simţiri în mesajele ciornă. strânsem zeci. amestecate cu citate şi “săpun, şerveţele, ulei”. problema regăsirii lor era că nu mai coincideau cu minele de azi, nu mai ştiam să le pipăi la fel. o încercare de a broda la marginea lor ar fi fost o tristă făcătură. le-am şters. am păstrat săpunul şi citatele.

    mă bântuie dă gândul futilităţii. mă salvează adeseori jobul de oengistă. poate ai nevoie de un ong. sau poate doar de o vacanţă mare. 🙂

  3. De ce nu renunti la traseul de furnica? Nu e asa de greu: demisie, stat cu parintii/prieteni 2-3 luni si lumea ti se deschide din nou.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s