london story [4]

Duminica dimineata ploua marunt si apasat. Vreme numai buna de leneveala. Ma uit la vreo 3 episoade din “American Horror Story” si rontai biscuiti cu ceai. Camera minuscula de hotel are, totusi, un fierbator si aroma de ghimbir cu lamaie umple aerul, aburind geamurile pe care picura, picura, picura.

Pe la 11 ploaia ia o pauza si eu tasnesc pe strazi. Nu stiu exact incotro, n-are nicio importanta. Cobor la Leicester Square, ma holbez incantata la casino-ul de vizavi apoi o iau la picior spre Tamisa. Depasesc grupuri ordonate de turisti japonezi, intru pentru o supa fierbinte in Pret-a-Manger, apoi plec cu cafeaua spre Trafalgar Square. Fumez incantata in fata National Gallery, ma uit la pescarusii care se balacesc in apa fantanilor arteziene, la turistii care nu se mai satura de fotografiat, la nori, la cer, la toate, nu ma pot opri din zambit asa ca mai aprind o tigara, e frig dar am manusi si cafeaua e calda inca si imi vine sa raman acolo asa incremenita macar o saptamana. Ma urnesc, totusi – vantul s-a ascutit si umezeala patrunde in oase, ma incalzesc in libraria Waterstone din colt rasfoind poezii, povestiri erotice, albume de arta, carti de bucate. Dupa vreo ora o iau din nou spre rau – trec pe langa palatal pazit de garzi, pe langa Big Ben, pe langa roata enorma in care nu m-am dat niciodata (but someday…), pe langa un acvariu si un carusel, ajung spre Southbank BFI si ma zgaiesc de afara, sorbind dintr-un pahar cu vin fiert, mai fumez o tigara privind apa si pasarile, o iau inapoi spre Embankment, pe pod un grup multicolor arunca trandafiri rosii in Tamisa, ma jenez sa ii intreb de ce si ma intorc la hotel sa ma incalzesc un pic.

Pe seara ies cu C. prin centru – propun Soho pentru ca mi se pare mai kinky, trecem prin Chinatown si o luam aiurea pe stradute, studiem atent marfa dintr-o librarie xxx/ sex shop (varietate mare, trebuie sa recunosc), apoi nimerim intamplator intr-un magazin cu chestii kitschy / vintage – de la insigne si traiste si tricouri la carti si vederi si cani; comoara, insa, zace in subsol: o arhiva uriasa de reviste de la 1900 toamna in care gasesti tot ce vrei si ce nu vrei. Miroase a igrasie si a hartie ingalbenita, de pe pereti ne privesc starlete din anii’ 60, sunt o gramada de afise cu autograf care par originale, e o bucurie. O luam apoi spre Covent Garden, cautand un loc unde sa mancam si sa bem ceva, cautand si o statuie misterioasa, ne invartim in cerc ametiti, intram intr-un local ultra-fancy de pe langa Opera unde suntem anuntati politicos dar ferm de la intrare ca seara este cu meniu fix de 25 de lire si cu program live de muzica clasica. Ne caram rapid. Ballerina lui Enzo Plazzotta se ascunde de noi si cand o gasim, in sfarsit, nu e singura – pe soclu zace obosita o tanara care nu se ridica nici cand ma vede mosmondind cu aparatul de fotografiat.

Satisfacuti, ne asezam in final intr-un pub si ne pregatim sa ingurgitam ceva. Ghinion – la ora aceea bucatariile englezesti sunt inchise, ni se explica, dar putem incerca la restaurantele italienesti din jur. Mai mergem, totusi, si ajungem intr-un sports bar, Philomena ii spune si are exact ce ne doream – mancare indigesta, bere la pint. Bonus, fotbal la tv, pe care il ignoram pentru ca discutam despre filme rasfoind “Sight & Sound” ca doi intelectuali fini. Eu ma feresc de Guinness si iau un London Pride – apa chioara, dar nu mai conteaza – , constat ca nu ma simt deloc vinovata cu o cina nesimtita constand in carnati, piure si sos de ceapa caramelizata, iesim apoi sa fumam in fata pub-ului si radem de un grup de englezoaice bete, pe la vreo 35-40 de ani, care trec val-vartej pe langa noi cutreierand din carciuma in carciuma. Ne urnim catre metrou dar ne mai oprim pe drum sa ne mai incalzim un pic – cred ca incepuse déjà actiunea cu decoratiunile de Craciun, pentru ca era plin de beculete si liniste si minunat pe stradutele de-acolo. Pub-ul se cheama Crown & Anchor, how British is that, vorbim despre Alison Mosshart la un pahar de vin rosu versus unul de whisky, e frumos si nici macar nu sunt trista ca plec peste cateva ore pentru ca stiu c-am sa revin. Again. And again. And again.

Advertisements

One thought on “london story [4]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s