london story [3]

La micul dejun, doua japoneze fac o galagie teribila. Ce gheise, ce soapte, ce priviri timide – atatea clisee stupide pe care femeile astea le darama cu fiecare chicoteala. Nici macar italienii de la doua mese departare nu se mai aud, nici cuplul de francezi isterici care facea scandal in prima dimineata pentru ca in meniu nu era lapte cu cacao, nici cutitele taind constiincios sunca prajita, nimic nu razbate peste trancanitul hohtit al matracucelor astora asiatice. Adun toti maruntii de prin portofel si traversez iarasi la Starbucks, imi presar scortisoara din belsug in paharul de carton, fac small talk cu o italianca oripilata de espresso-ul Americano-corporatist, fumez in fata hotelului si privesc gunoierii care acopera urmele dezastrului alcoolic de vineri noapte – sticle, sticle, zeci de sticle de bere se rostogolesc pe caldaram -, privesc multimea care iese forfotind din gara, privesc porumbelul obez cu cioc portocaliu care ciuguleste ceva prin gunoaie, privesc la toate astea si ma simt, in mod ciudat, foarte acasa.

Sambata in Borough Market e un delir de culori si arome, ma opresc la o placinta clasica (filled with steak and gravy), sunt toate soiurile de branza aici, toate dulciurile, toate tomatele si tartacutele si dovlecii, e o orgie a simturilor si fac eforturi intense sa nu gust din toate cate ceva. E vant iarasi pe chei, vant si frig si soare, vorbesc ragusit ca un puber cu vocea in schimbare dar putin imi pasa. Spre pod la Embankment miroase divin a cafea proaspat macinata, e un targ cu ceaiuri si cookies si ciocolata calda si cafele, tarabe cu dulciuri, tarte, bunatati. Un sandvis langa Charing Cross, un pahar de vin asortat cu branzeturi la Gordon’s Wine Bar, fuga la hotel apoi la concert.

Alexandra Palace e pe un deal de unde orasul se vede spectaculos, o mare de luminite in departare, artificii iarasi pe Tamisa din motive care imi scapa. E frig, e frig si e coada la ridicatul biletelor, mai beau un vin la barul de alaturi, C. se pacaleste cu cidru – paharele sunt doldora de gheata -, fumam ca sa treaca vremea, ma duc dupa ceai si cartofi prajiti, alerg un pic pe drum ca sa ma incalzesc, muschii tresar a recunoastere, ii potolesc, mananc jumatate din portia de cartofi, beau o gura de ceai fierbinte si amar apoi lumea se buluceste spre intrare, arunc tot, ma bulucesc si eu plina de speranta. Degeaba. Pana sa ajung inauntru mai trece aproape o ora. Alt pahar de vin rosu apoi, cutreierand de una singura sala enorma de spectacol care arata grozav, e lume de toate varstele si stilurile adunata laolalta, care pe jos, care in picioare, e destul de racoare si aici, dupa vreo jumatate de ora apar brusc si ceilalti, ne cautam un loc mai bun, asteptam. The Kills incep cu vreo ora intarziere, Alison e absolut wow, muzica nu ma da pe spate dar energia ei e amazing, miscarile, vocea, trupul, atitudinea, tot. Ies cu A. si L. sa mancam ceva – chicken halal, whatever that means, cu niste cartofi si o salata dubioasa –, Jack White face show pe scena cu gagicile lui in alb, sonorul e mai bun decat in prima parte dar eu sunt cam away, caut setlistul sa vad ce urmeaza, constat ca “Seven Nation Army” e ultimul song de la bis si stiu ca nu mai am rabdare, stiu ca vreau sa plec si chiar plec. Pe deal e pustiu si bate vantul, in statia de autobuz suntem doi zgribuliti care fumam in liniste, apoi mai coboara cativa, o tipa semanand izbitor cu Eva Green imi cere o tigara, imi cere foc, imi tot spune ceva absolut incoerent, cred ca e fumata bine, nu reuseste sa aprinda nici tigara, cand o face in sfarsit apare bus-ul, asa ca o arunca si urca in urma mea, se aseaza alaturi si ma intreaba ce fac unde ma duc unde stau. Raspund cuminte, intr-un amestec de amazement si amusement, pe urma tace, isi pune castile, si mergem asa pana la Wood Green de unde prind metroul inapoi si ma duc sa mai visez putin cu ochii deschisi, pana se inchid si gata.

 

Advertisements

3 thoughts on “london story [3]

  1. nu ma pot abtine : dupa ce-am citit incantata toata ziua numarul 3,plimbandu-ma si eu in minte pe acolo ,am concluzionat : ce fund frumos are statuia ,ufffffff !!!!

  2. 🙂 Citesc si incerc sa ma prind daca am intrat si eu prin aceleasi Starbucks’uri.

    Halal e la musulmani ceea ce e kosher la evrei, mincare facuta din carne de la un animal sacrificat dupa toate regulile religiei respective.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s