prozac [21]

Seara aia calda din toamna care nu stie sa se mai termine in care doua doamne trecute de 45 de ani priveau trist fereastra saormeriei din colt si una a suspinat catre cealalta “Lasa, fata, nu mai mancam ca ingrasa…”

In care o fetita de 3-4 ani se juca de-a manechinul intr-o vitrina si ma privea fix cu toata seriozitatea.

In care doi motani grasi pandeau din usa unei dughene cu timbre si monede vechi, undeva prin Centrul Istoric.

In care am incetinit pasii ca sa nu-i pierd pe cei doi portughezi care vorbeau in spatele meu in graiul ala bizar si delicat.

In care am intrat intamplator in anticariatul de pe Doamnei si am iesit cu bratele incarcate de bunatati.

In care luna avea forma perfecta, berea din Club A era rece si anonimitatea din intunericul salii unde niste oameni vorbeau despre arta era o haina comoda de care mi se facuse dor.

Si saxofonul impertinent de prin melodia asta cu care am mers apoi spre casa, zambind.

Advertisements

2 thoughts on “prozac [21]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s