run lola run

Am fost de vreo doua ori la aerobic. Nu mi-a placut. Nici ideea ca e o tanti care zbiara la mine precum profa la orele de sport din generala (stangu’, stangu’, stang-drept-stangu’). Nici buluceala de muieri care imi da un sentiment bizar, amestec de disconfort pricinuit de invadarea spatiului meu personal cu ceva mai visceral, aerul ala usor animalic pe care l-am mai intalnit in salile de asteptare la ginecolog. Nici competitia ascunsa sub zambete de circumstanta, unele care se uita la tine si judeca acru felul in care iti misti dosul, altele care se lafaie in bucurii marunte [“eu am transpirat mai mult”, “aia e mai grasa”, “m-a laudat instructoarea, sunt cea mai tare” etc.]. Am capatat insa, recent, bucuria exersatului de capul meu. Pe banda de alergat, pe biciclete normale sau eliptice, pe diverse chestii. Castile in urechi si gandurile aiurea. Solitudine + endorfina pompand in muschi. Si zen-ul de dupa. Bliss.

Prima oara cand am fost la sala asta m-a lovit depresia inca din vestiar: o multime de dudui se despuia vesela. Hait, zic, o sa fie omor. Gresit. Toate au migrat ciripind spre zumba si aerobic. La fitness – pustiu. Perfect. Alerg o banda la intamplare, mai intr-un colt. Dupa cateva minute apare totusi cineva. Din toate benzile posibile, se instaleaza pe aia de langa mine. Wtf. Pe urma imi dau seama: peretele de langa ea e imbracat in oglinzi. Duduia merge si se priveste, merge si se priveste. Nu alearga. Doar merge si se priveste. Beats me. Am mai vazut-o de doua ori de-atunci. Aceeasi schema. Dumnezeule.

Dupa ora de transpirat terapeutic, inapoi la vestiar. Si, evident, la dus. Se pare ca sunt singura cu initiative din astea. Prima oara am crezut ca toate duduile aerobice au facut dus inaintea mea. Doar ca pe jos totul era complet uscat. A doua oara le-am vazut venind, aruncand de pe ele hainele ude, trecand direct in hainele de strada. Plus stropit cu parfum, dat cu rujulet, incaltat cu toculet. Peste sudoarea aia. Wtf, again. Care e probabilitatea ca toate, absolut toate, sa stea la 2 pasi distanta si sa prefere dusul acasa? Si-atunci cum? Umbli murata prin tramvaie, prin autobuze? Sau zaci in suc propriu in masina proprietate personala? WHY? Alta chestie care ma depaseste.

Advertisements

5 thoughts on “run lola run

  1. Iata de ce pe balconul nostru troneaza o banda de alergare. Cu un laptop mai vechi montat pe peretele din fata ei pentru muzica/filme care sa insoteasca efortul. Ceea ce va recomandam si dumneavoastra 🙂 Cu riscul de a pierde si aceasta ultima urma de socializare.

  2. acasa n-am balcon, ca a fost restructurat. si clar nu ma mobilizez sa ma misc, am incercat varii posibilitati (bicicleta, stepper etc.). oricum, n-ar fi la fel de fun:)

  3. sa mearga, daca vrea sa mearga, dar care e faza cu admiratul in oglinda? eu alternez mers cu alergat deocamdata, cand alerg bag cu 8,7-9

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s