solar

“Beard nu era total sceptic în privinţa încălzirii globale. Era doar una dintre problemele de pe lunga listă a necazurilor iminente care formau fundalul emisiunilor de ştiri şi despre care el citise, deplângându-le vag şi aşteptându-se ca guvernele să se adune şi să treacă la acţiune. Şi, de asemenea, ştia că o moleculă de dioxid de carbon absoarbe energie în infraroşu şi că omenirea elibera aceste molecule în atmosferă în cantităţi considerabile. Dar el, unul, avea alte lucruri la care să se gândească. Şi nu era impresionat de unele comentarii isterice care sugerau că lumea este în „pericol“, că omenirea se îndreaptă spre dezastru, oraşele de coastă vor dispărea sub valuri, recoltele nu vor mai da roade şi sute de milioane de refugiaţi vor da năvală dintr-o ţară în alta, de pe un continent pe altul, mânaţi de secetă, potopuri, foamete, vijelii, neîncetate războaie pentru resursele din ce în ce mai scăzute.

Aduceau oarecum cu Vechiul Testament asemenea prevestiri, plăgi cu puroi şi potop cu broaşte, fapt care sugera înclinaţia profundă şi constantă a omului, reiterată de-a lungul secolelor, de a crede că trăieşte în permanenţă timpuri apocaliptice, că moartea lui trebuie să aibă o legătură urgentă cu sfârşitul lumii, prin urmare, să capete un sens sau poate doar să fie mai puţin irelevantă. Sfârşitul lumii nu era niciodată promovat la timpul prezent, ca să i se poată desluşi natura de basm, ci pândea tot timpul imediat după colţ, iar când nu avea loc, apărea un nou anunţ, o nouă dată, în curând, la care să aibă loc. Vechea lume purificată de o incendiară violenţă, spălată de sângele celor nemântuiţi, aşa văzuseră lucrurile sectele creştine milenariste – moarte necredincioşilor! Şi comuniştii sovietici – moarte culacilor! Şi naziştii, cu veşnica lor himeră – moarte evreilor! Şi apoi echivalentul cu adevărat democratic, un război nuclear care să şteargă lumea – moarte tuturor! Iar când asta nu s-a întâmplat, când imperiul sovietic s-a autodevorat din cauza contradicţiilor interne, în absenţa altor motive copleşitoare de îngrijorare în afară de plictiseală, intransigenta sărăcie globală, instinctul apocaliptic a născut iarăşi un monstru.”

“Cunoştea prea bine acest tip special de sufocare mentală care provenea din contactul cu un gen mărginit, agresiv de inteligenţă.”

“Întotdeauna se gândise că va veni un moment, în viaţa sa de adult, un soi de prag dincolo de care va fi în stare să se descurce, va deprinde toate trucurile, va fi pur şi simplu în stare să existe. Va termina de răspuns la toate scrisorile şi e-mailurile, îşi va pune ordine în hârtii, va avea cărţile aranjate alfabetic pe rafturi, hainele şi pantofii în bună stare, în şifoniere şi toate lucrurile acolo unde ar fi putut să le găsească, cu trecutul, inclusiv scrisorile şi fotografiile sale, sortat în cutii şi dosare, viaţa personală aşezată şi senină, iar gospodăria şi finanţele, de asemenea. În toţi aceşti ani, această reglare, acest prag al liniştii n-a apărut niciodată, şi totuşi continua să creadă, fără să se gândească prea mult, că trebuia să apară curând, de după următorul colţ, când avea să se încordeze şi să-l atingă, momentul în care viaţa sa va deveni clară şi mintea, liberă, când existenţa sa de adult va putea în sfârşit să se desfăşoare aşa cum se cuvine.”

IanMcEwan – Solar

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s