the cycle of life

se stie, angajatul indragostit e totalmente contra-productiv: viseaza la weekenduri romantice; viseaza la sex; in loc sa se concentreze in sedinte isi aminteste parfumul pielii cuiva ori anticipeaza mangaierile de seara; mai grav decat atat, angajatul cu familie a trecut la treapta in care realizeaza ca exista si lucruri mai importante decat CV-ul.

deci .

daca as fi patron, mi-as spiona angajatii si as angaja niste profesionisti care sa le destabilizeze viata. in felul asta n-ar mai vrea nimeni sa plece acasa la ore normale, ar ramane toti peste program sa se cufunde in exceluri si sa uite de camerele goale care ii asteapta. s-ar indopa cu junk food pe ideea ca “oricum am stat mult la birou, merit si eu o recompensa“. dupa ceva vreme junk food-ul va rezolva singur problemele – angajatul va fi diform si bolnavicios, slabe sanse sa-si mai gaseasca vreo pereche chiar daca, prin absurd, ar avea energie sa iasa in oras seara. asa ca va petrece si mai mult timp la birou, facand si mai multe exceluri, apucandu-se de fumat sau fumand mai mult, conversand cu cana de cafea, convingandu-se treptat ca lucrurile astea chiar ii imbogatesc viata, ca fara el s-ar duce dracului compania si ca realmente o sa-i pese cuiva cand, intr-o buna zi, o sa crape.

da’ nu sunt patron, bucurati-va!

Advertisements

7 thoughts on “the cycle of life

  1. Neah!
    Angajatul cu familie este ideal pt patron: are program regulat (9-18), nu iese seara prin baruri deci nu vine mahmur la serviciu, nu sufera din dragoste (deci poate sa se concentreze), are rate si cheltuieli cu familia (deci nu-si permite accese de independenta).

  2. da’ nici nu e dispus sa presteze overtime sau in weekend;isi face mereu concediile, nu le amana sine die; vrea liber de sarbatori ca taie porcu’ cu socrii; te face sa te simti vinovat cand intarzii cu plata salariului ca n-are ce sa dea de mancare la copilasi etc

  3. 1.da’ti doresti sa fii? patron, vreau sa zic. ca daca nu, ma intreb de unde sadismul asta :).
    2. @florin&bola: cunosc din experienta ambele ipostaze, adica aia a angajatului casatorit si a celui ne-… . sunt la fel de ‘pline de satisfactii’ amandoua. chestia pe care o au in comun si care da idiotenia posturii este cuvantul ‘angajat’. asa incat, in zilele mele bune, ma bate gandul sa ma apuc de agricultura. pe cont propriu.

  4. @fabrica: 1. da uneori imi doresc sa fiu. patron. din pricina iluziei de libertate. da’ imi trece repede cand ma gandesc la birocratie, la angajatii care fura, la cum as sta noaptea sa sufar gandindu-ma ca n-am din ce plati salarii etc. 2. ma gandeam ca la pensie ma mut la tara si cresc gaini. punem de un CAP? 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s