prozac [13]

mirosul verde-intepator al patlagelelor verzi pe care le rupi delicat din vrej si le asezi incet in galeata de tabla, langa ardeii iuti rosii ca focul pe care ai vrea sa-i gusti dar nu-ndraznesti

curca bezmetica cu glasul ei de catel milog, care se opreste din cloncanit doar cand incepi sa-i canti ceva, nu stii exact ce, mormai niste cuvinte fara sens pe o melodie auzita la europa fm si te priveste atent, cu un ochi negru-aprins, apoi taci si incepe sa scoata iar sunetele ei deznadajduit-dezarticulate, te gandesti ca esti complet hopeless daca-ai ajuns sa vorbesti cu pasarile de curte

plaja pustie cu vant rece, apa calduta inca, revenind incet la ultramarinul pe care il iubesti atat de mult, scoicile mici de pe mal pe care de data asta n-ai chef sa le mai culegi, gardurile de stuf pe care le cunosti atat de bine

lumina portocalie, dulce, pe autostrada aproape pustie, soarele alb ascuns dupa cativa nori din care curge linia dreapta a unui avion, si la kilometrul 72 haddaway cu “what is love”, apoi brusc senzatia de bine fara legatura cu realitatea, inca un sir de “one hit wonders”, asfintitul care straluceste pe asfalt cand intri in Bucuresti si te gandesti ca ai putea fi oriunde, ca asta ar putea fi orice oras

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s