paradoxul iubirii

Pascal Bruckner vine azi la Carturesti sa-si lanseze cea mai demotivationala carte de amor pe care am citit-o lately (aveti mai jos cateva mostre; traducerea + redactarea lasa de dorit in destule locuri, dezacordurile ma racaie la timpan; pacat).

“Virtutea vietii in doi: indulgenta. Sa fii acceptat asa cum esti, cu slabiciunile tale, fara sa fii pedepsit. Verdict suspendat. Sa poti renunta la imaginea ta, in timp ce in afara, in societate, trebuie sa aduci mereu dovezi in favoarea ta. Lenea de a-ti parasi cuibusorul, starea ta de bine, ca sa devii un animal social, lenea de a-ti pune o masca si de a te arata interesant, bun vorbitor. Fermecatoarea posibilitate de a spune tampenii in doi, de a ciripi, de a te prosti fara sa suporti rigorile cenzurii, de a da celuilalt nume de rasfat care sa intre in concurenta cu starea civila. […] Viata in doi este o rutina, dar o rutina fericita, o promisiune de securitate. Blandetea lucrurilor familiare, placerea de a regasi in fiecare seara langa tine fiinta iubita. Sa nu o coplesesc cu afectiunea mea, sa nu o stanjenesc, sa intemeiez intimitatea cea mai puternica pe intervalul cel mai potrivit.”

“Spaima partenerilor moderni este sa nu-si vada viata in doi degenerand intr-un cuplu de eunuci, semanand cu “doua vagoane abandonate pe calea ferata si care se ciocnesc intre ele cand fac amor (Zeruya Shalev). […] Sexualitatea durabila este una dintre utopiile cele mai emotionante ale lumii moderne, uzura dorintei constituie versantul sau tragic, chiar si atunci cand o intretinem ca pe o flacara sacra. Faptul ca doua persoane care nu puteau sa stea singure intr-o incapere mai mult de cinci minute fara sa se repeada una asupra celeilalte ajung sa coabiteze, cu simturile calme, ani de zile, cu exceptia unor scurte momente, are in el ceva sfasietor.”

“Eu mai cred inca in marea iubire, auzim adesea spunandu-se. Dar trebuie sa credem in persoane, vulnerabile, imperfecte, si nu intr-o abstractiune, oricat de minunata ar fi ea. A iubi iubirea in general mai mult decat fiintele inseamna a ne amagi cu un ideal.”

“Cei doi pot sa nu traiasca in acelasi apartament, ceea ce presupune o buna stare financiara, ei pot sa se crute in felul acesta de constrangerile coabitarii, sa practice de la distanta o utopie inteligenta. Am gresi daca n-am vedea in aceste procedee decat o cadere intr-un materialism grosolan; astazi teama de a fi devorat este atat de mare incat cei doi sunt prudenti inca de la inceput. A veghea asupra spatiului tau vital inseamna a te apara de sufocare, a evita ca detaliul domestic sa-ti paralizeze universul sentimentelor. Se pare ca in bancurile de pesti cu cat trupurile sunt mai apropiate unele de altele, cu atat se reproduc mai putin. Inghesuiala le taie pofta de a se reproduce. De asemenea, buna intelegere izgoneste simbioza. Daca absenta desfiinteaza pasiunile trecatoare, prea multa prezenta omoara pana si pasiunile cele mai puternice. Iubirea dintre amanti moare de prea multa apropiere, caci le lipseste intervalul necesar ca sa comunice. Iata imaginea tipica a cuplului contemporan: doua persoane imbratisate pe strada sau stand la masa intr-un restaurant, in care fiecare duce, pe telefonul sau mobil, o conversatie cu al treilea. Este placerea de a fi impreuna si totodata despartiti.”

“Traim intr-o vreme a dublei obscenitati, afective si erotice, a nuntii lui Bridget Jones si a lui Rocco Sifredi, a sexului si a prostiei, a chick lit si a trash-ului. Dubla iruptie a sentimentului si a sexului pe scena publica, furtuna de dulcegarie si de hard. […] orgia perpetua a genului porno nu-i mai putin idealista decat povestile fade din romanul roz; ea reduce aventura umana la o singura dimensiune: cea a inimii ce palpita sau cea a genitalitatii integrale. Aceeasi aspiratie spre sublim pe latura tandretii sau a animalitatii. Paradisuri imbecile pline de flori pe de o parte, salturi frenetice de cealalta parte traduc aceeasi cautare a unei puritati in care am inceta sa iubim tulbure, intr-un amestec de angelism si de luxura, de priapism si de gangureli.”

“Toti oamenii beneficiaza de dreptul de a fi lasati in pace.”

“[…] sa nu va fie rusine de contradictiile voastre sau sa fiti ceea ce sunteti: naivi, sentimentali, fideli sau usuratici. Nu va lasati intimidati! Spre bucurie nu exista o singura cale. Iubim atat cat pot iubi oamenii, adica imperfect.”

Advertisements

6 thoughts on “paradoxul iubirii

  1. god de mult nu m’a facut ceva sa casc in halu asta…o insiruire de banalitati pentru gospodine frustrate, thefuck.macar marc levy e fun si siropos :)) asta e de’a dreptul tragic si anost…

  2. @dragos c: eu nu-mi dau seama a cui e vina pentru dezacorduri, a traducatorului sau a redactorului sau a amandurora? ca citatul de mai sus in carte arata asa: “Traim intr-o vreme a dublei obscenitati, afective si erotice, a nuntii lui Bridget Jones si a lui Rocco Sifredi, AL sexului si AL prostiei, AL chick lit si AL trash-ului.” (pag. 234) o vreme AL?
    si mai sunt destule asemenea care zgarie pe timpan.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s