still standing after all this time

mie imi place Elton John de multa vreme. cam de pe cand ascultam “Nikita” la magnetofonul de fitza al lu’ unchi-miu, care si el era mare fan (poate pentru ca semanau ei doi, mici, grasuni si cheliosi, nu stiu). asa ca nu puteam sa lipsesc de la concertul din Piata Constitutiei, oripiland multa lume care asista in vremea aia la Poni Hoax, indie stuff pe scena de la Street Delivery (da, mah, bine ca ati fost voi trendy).
anyway.
o mare de scaune de plastic, asezate ca dracu (cei din fata noastra, desi platisera mai mult, vedeau mai prost, pentru ca randul lor de scaune se intindea haaat, pana departe in dreapta). no beer, doar apa si cola. caldura mare, monser. muzica a inceput pe la 8 si ceva, cu ceva slow, iar la “Saturday night’s alright” ne-am ridicat sa ne bataim oleaca, indemnati de domnul sprinten de pe scena. el s-a asezat apoi la pian, si lumea, ca turma, s-a asezat si ea, ca sa nu oboseasca dupa 30 de secunde de miscare. noi am ramas in picioare, cu chef de dancing, pana au venit badigarzii sa ne spuna ca “nu aveti voie, trebuie sa stati jos”. hai sictir. m-am asezat, fierband de nervi. apoi m-am dus dupa badigardul cocalar si i-am explicat ca na, acum nu vad eu din cauza lui, si il rog sa-si miste fizicul la o parte. s-a zapacit, a mormait ceva, si s-a carat mai incolo.


in fata noastra, in spatiul liber dintre sectoarele de scaune, au aparut cateva persoane in carucioare de invalid, impinse de insotitori. au ramas o vreme acolo, pana cand niste doamne romance de bine au chemat aceiasi badigarzi sa le goneasca. pentru ca nu mai vedeau ele scena, cica. desi scaune goale mai erau berechet, puteai sa te muti oricum. dar iarasi necesita efort, scadea curu’, era grav. insotitorii au plecat si femeile in scaunele cu roti au ramas stinghere, incercand sa se bucure si ele de muzica, if possible.

(inteleg de la metropotami ca badigarzii au fost marlani pana la sfarsit. dublu sictir, bai)

deci alta tura de nervi. care ne-a facut sa ne ducem intr-o zona centrala unde se putea sta in picioare si unde am ramas pana la final, ascultand povestea lui “Daniel” si dansand cu maximum de pofta pe “Sad songs” sau “I’m still standing”. Elton John a cantat vreo doua ore si ceva, iar vocea il tine fantastic de bine la aia 63 de ani ai lui. si batraneii din trupa lui, cu multa bucurie in ochi, uau. jos palaria, Sir.

Advertisements

One thought on “still standing after all this time

  1. love elton me too. cam putina lume? placut mai mult articolu’ asta decat ala cu abba. bola rulz.bola ministru turizmului si cultelor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s