ABBA (around the) world

Cândva demult, înainte de liceu, muzica celor de la ABBA mi-a fost dată drept exemplu pentru a înţelege mai uşor diferenţele între apolinic şi dionisiac. Nu mai ţin minte cine se afla la capătul celălalt al comparaţiei, dar din vremea aceea am rămas cu impresia că apolinicii sunt un soi de fiinţe limfatice care trec prin viaţă cu un zâmbet tâmp pe buze, fără a se lăsa atinşi ori mistuiţi de vreo pasiune ardentă. Motiv pentru care “Money, Money, Money” ori “Chiquitita” mi-au fost o bună bucată de vreme plăceri vinovate, savurate pe ascuns, cu conştiinţa faptului că sunt un-cool până peste poate. Din fericire pragul celor 30 de ani n-a venit cu depresii, ci cu înţelepţiri, aşa încât de-acum sunt dispusă la mărturisirea amorului etern pentru cei patru suedezi (cu precădere pentru Agnetha, pasiunea mea din copilărie).

Cu sufletul uşor, deci, am purces la vizitarea minunăţiei care se cheamă ABBA World, o expoziţie itinerantă ce urmăreşte traseul trupei pas cu pas, în detalii bogate. Am prins-o la Londra, pe ultima sută de metri; din iunie lumea lui Anni-Frid, Agnetha, Bjorn & Benny se va muta în Australia, apoi în Statele Unite.

La intrare o tânără mă invită să-mi înregistrez biletul, pentru ca mai apoi să pot accesa online conţinutul stocat pe el – mărturia plimbării mele prin cele 25 de camere ale acestui veritabil muzeu ambulant. Aprob, cu o strângere de inimă. O să mă fac de râs? Fie. După ce zâmbeşte scurt, fata SMS-uieste frenetic. Nu pare să aibă mai mult de 18 ani, probabil ABBA i se pare muzică de boşorogi patetici, dar nu afişează nici o secundă aerul acela superior-acru-plictisit al funcţionarelor românce. Primesc un set de căşti şi o telecomandă, iar în prima cameră mă învăluie vocea caldă a lui Stellan Skarsgard: rând pe rând aflu istoria fiecăruia din cei 4 membri ai grupului. Cei de dinainte de ABBA. Tineri, zâmbitori, entuziaşti, nişte copii frumoşi. Muzica curge de peste tot din jur, pereţii sunt ticsiţi de imagini – coperte de discuri, afişe, fotografii de demult. Nu mai prididesc cu pozele: aici- succesul cu primul single, “Ring Ring”; dincolo – o cameră unde rulează un scurt-metraj; mai în faţă – triumful de la Eurovision ’74, cu “Waterloo” şi costumele glam-rock desenate de Inger Svenneke. Pensionari suedezi şi tinere englezoaice, suntem cot la cot cu gurile căscate pe coridoarele întortocheate de la Earl’s Court Exhibition Center.

Nişte maşinării dolofane îmi pun la încercare memoria: ABBA Quiz pe trei niveluri, de la amatori la fanatici. Într-o cameră e reconstituit parţial Polar Music Studio, deschis în mai 1978, sala de naşteri a albumului „Voulez-vous” şi locul unde s-a filmat clipul pentru „Gimme! Gimme! Gimme! (A man after midnight)”, acelaşi studio de înregistrări care 6 luni mai târziu avea să-i găzduiască pe cei de la Led Zeppelin în aventura lor „Through the Out Door”.

Alături poţi să te joci la butoane şi să mixezi câteva melodii, iar ceva mai în faţă te aşteaptă un colţ de Paradis: cabana de la Viggso, o insuliţă din arhipelagul Stockholm unde cei patru magnifici îşi petreceau verile împreună cu prietenul şi managerul lor, Stig Anderson. Mobilă albă, simplă, un pian lângă fereastră, o chitară, stâncile împădurite şi marea sclipind senină (reconstituită în 3D de dragul expoziţiei): nu-i de mirare că Benny şi Bjorn au găsit aici refugiul perfect, sursa de inspiraţie pentru „Waterloo”, „Fernando” sau „Dancing Queen”. Curat apolinic!

Vreţi să vă odihniţi puţin? Poftiţi la cinema: rulează „ABBA – The Movie”, în regia lui Lasse Hallstrom, pe jumătate comedie, pe jumătate documentar, filmat în timpul turneului din Australia (1977), când ABBA-mania era în toi, zeci de mii de spectatori aplaudau frenetic în ciuda ploii torenţiale de pe stadionul din Sydney, iar drumul de la aeroportul din Melbourne până în centrul oraşului era plin de fani entuziasmaţi.

Din nou la drum: o sală cu oglinzi adăposteşte costumele flamboiante de turneu: paiete, horbote, cizme-platformă, moda din finele anilor ’70, care acum pare de un kitsch înduioşător, inofensiv. Lângă ea, un colţ cu papiote, cutii şi maşini de cusut: atelierul de croitorie în care desenele lui Owe Sandstrom prindeau viaţă sub degetele iscusite ale croitorului Lars Wigenius. Curiozitate şi emoţie la cabina din culise, reconstituită minuţios: halate, piepteni, truse de machiaj, pahare de şampanie golite, câte un prosop aruncat neglijent pe un colţ de scaun. Dacă închid ochii îmi pot imagina cu uşurinţă că sunt în spatele scenei, iar Agnetha, Bjorn, Frida şi Benny tocmai au urcat în grabă să întâmpine ovaţiile publicului. Urc şi eu, cu un nod în gât: patru holograme, un microfon, un vis împlinit – să cânţi împreună cu ABBA. “Feeling like a number one“.

Povestea sfârşeşte curând: „Super Trouper” e penultimul album de studio, în ’82 trupa decide să ia o pauză, fetele înregistrează câte un proiect solo în timp ce băieţii lucrează cu Tim Rice la muzicalul „Chess”. Magia se spulberă încet, cei patru îşi văd de drumurile lor, saga ABBA se sfârşeşte paşnic, iar paşii mei prin expoziţie devin mai grei, mă agăţ de ultimele discuri şi fotografii, de ecranele unde rulează interviuri recente cu Frida şi Agnetha, de afişul filmului „Mamma Mia!”. Şi cum nu vreau ca totul să se termine, rămân minute în şir în sala cu memorabilia: tricouri şi umbrele, şepci, căni şi caiete, o industrie de marketing perfect pusă la punct.

Predau telecomanda la ieşire, dar lucrurile nu se termină aici: urmează cabinele de karaoke în care zbier cu entuziasm, alături de alţi vizitatori care şi-au lăsat inhibiţiile deoparte. Lângă ele – platformele de dans pe care exersez câteva mişcări disco deşucheate, ţopăind în locurile indicate de săgeţi, încercând să ţin pasul cu rimturile complexe marca Andersson & Ulvaeus. Ies cu zâmbet şi pas uşor, cu melodiile pe buze, cu bucurie.

So i say Thank you for the music, the songs i’m singing Thans for all the joy they’re bringing Who can live without it, I ask in all honesty? What would life be? Without a song or dance what are we?

[articol publicat partial in Dilema Veche]

[+few more pics]

Advertisements

2 thoughts on “ABBA (around the) world

  1. congrats pt reportaj( sau cum vreti sa-l numiti), si

    http://www.you-tube.ro/agnetha-fltskog–abba–remember-wont-forget-agnetha-april-th-v225439.html

    http://www.imdb.com/title/tt0075617/
    film pe care nu se poate sa nu-l fi zarit la cinema in copilarie( si ne certam , noi fetele, care sa fie agnetha si care anni-frid( frida, ziceam noi).
    caree cantecul preferat sau un top 3 abba forever?
    al meu:
    1. toate
    2.mai ales in italiana si
    3.Nämndöfjärden
    nu cred ca au vreun cantishel prost acesti mozarzi ai sec.XX. thx, mi-ati luminat ziua:)

  2. “frida” ii ziceam si eu, si nu pricepeam deloc de unde se trage numele formatiei.
    greu de facut top 3, dar sa zicem “the day before you came”, “one of us” si “happy new year” .. oricum, in engleza sa fie, nu-mi plac versiunile italienizate, spanicizate ectzetera:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s