i drove for miles in a city trance

cativa soferi de autocar, adunati pe scaunele din fata, spun bancuri rasuflate, asteptand sa se faca ora de plecare. un val de frig imi amorteste picioarele cu fiecare pasager care urca. nu ploua, nu ninge, nimic nu prevesteste urgia cu care m-au amenintat toate jurnalele de stiri. cod galben, cod portocaliu, viscol. draci. in Constanta e o liniste mohorata, cu gust de plumb, de noiembrie tarziu.

18:30. incepem sa ne miscam. de data asta n-avem film pe dvd, desi ecranele exista, spanzurate de tavan. probabil suntem prea putini ca sa merite efortul.

ma asez mai comod pe scaunele mele – am doua la dispozitie, asa ca rasfir geanta, castile, o carte, fularul, manusile. imi fac un cuib. in spatele meu, o baba isi suge maselele. simt un fir de enervare metalica curgandu-mi prin maxilare. ma gandesc sa ma mut. in spate – destule locuri libere. dar mi-e lene. daca o sa se uite ciudat la mine? daca o s-o fac sa se simta prost? raman pe locul meu si sper ca muzica din casca sa-i acopere zgomotele necuviincioase. se bataie, se sprijina de scaunul meu, ma zgaltaie, se foieste, ma enerveaza.

serenity now.

in fata mea – un rocker pletos cu o sticla de ice tea.
pe randul de vis-a-vis o blonda sexoasa, revarsata dintr-o bluza prea stramta. vorbeste la telefon precipitat, zgomotos, in greceste.
ignore.
mai in spate un tip nebarbierit. tresar. seamana cu Codrin, colegul meu din generala pe care il visasem in noaptea dinainte. mai avea 7 zile de trait, ne chemase sa ne luam la revedere si sa ne imparta niste haine care nu-i mai trebuiau. am ales o caciula cu doua fete. ma uit pe furis. nu e el.
n-am chef sa citesc. imi sprijin tampla de geam si ma uit la neoanele din noapte. la farurile masinilor. la ochiul palpaitor de la o bariera.

Groove Armada pe repeat. over and over again. de mult nu mi-a placut un album asa de tare. de la Empire of the sun incoace, cred. but this is better. suna a synth-pop, a electro, a rockereala indie, a 80’s, a disco, a de toate. nicio melodie nu e ca cea dinainte, si toate se aduna laolalta coerent, dark si acidulat si melodios, cu gust de Bronski beat si voce de Brian Ferry.

inchid ochii, soferul da caldura mai tare, e intuneric si bine si alunecam incet, purtati de animalul asta cu roti, mare si prietenos, ma intreb unde-o fi zapada prevestita si zambesc vag, nu ma pot hotari sa aprind lumina si sa iau cartea in brate, savurez momentele de singuratate tacuta.
momente in care cuvintele se aduna, se aduna si se joaca si isi recapata puterea, puterea irosita in trancanelile zilnice, in glumele obosite facute cu jumatate de gura, in conversatiile de complezenta, in raspunsurile evazive cu care incerci zadarnic sa parezi intrebari incomode. hemoragia asta zilnica de vorbe in care ne scaldam de parca ne-am adapa de la un izvor nesecat.

pe la Drajna ma ridic in capul oaselor si ma trezesc intr-o tara de zahar pudra – pe soseaua neagra zboara valatuci de zapada, parbrizul e asaltat de vant si fulgi uriasi, masinile din fata isi croiesc drum cu greu prin noaptea alunecoasa, le depasim semet, ma uit de sus la ingrijorarile lor si as vrea sa-i incurajez cumva, haide, o sa ajungem cu totii, haide, nu e prea tarziu, haide, la o adica o luam pe jos de-aici, in sir indian, scart-scart prin nametii astia de lapte praf.

fleosc-fleosc la Timpuri Noi prin zapada ingramadita pe borduri, apoi la pas pe langa parc, e liniste si alb si intuneric si m-as duce sa umblu aiurea printre copacii inghetati dar sunt un om cuminte si pastrez cap-compasul spre casa, unde e warm & cosy, desfac o portocala, weekendul pare mai lung asa, intr-o poveste din doua orase, si pentru o vreme ma bucur de iluzia vacantelor.
apoi imi trece.

Advertisements

3 thoughts on “i drove for miles in a city trance

  1. being yonder…

    ma uit acum pe rhapsody si vad ca groove armada (nu-i stiam pana acum) au o gramada de albume. la care din ele te referi?
    i won’t kneel il vad listat ca single. are vreo 3-4 versiuni (remixes).

    imi par a fi un fel de erasure adaptati la 2010. tot brits, tot 2, tot electronica-synth pop. cel putin melodia asta.
    altfel, vad ca rhapsody ii clasifica drept “downtempo”, un fel de hodge-podge definit mai mult drept “mood” decat “style”.

  2. ziceam de ultimul album, “black light”, “i won’t kneel” e printre primele extrase pe single, pe 3 feb l-au lansat in australia (de ce acolo? beats me), intre timp a ajuns pe torenti, slava domnului
    yaz / yazoo rulz, alison moyet are o voce f misto, mie imi place mult si asta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s