povestitorii de la sosea

la prima intalnire cu “povestitorii de la sosea” aveam o usoara strangere de inima: ideea de lectura publica mi se parea ceva uber-intelectual, pentru oamenii care respira literatura, se ocupa cu literatura, sau in fine, o abordeaza ceva mai profi decat mine.
cum vine asta, ma gandeam, oamenii aia citesc ceva, noi ne bem sucurile la masa, pe urma se baga vreo discutie de dragul discutiei, pe urma plecam cu totii multumiti ca am mai bifat un eveniment cultural?

i was so wrong.
nu stiu cum fac, dar reusesc sa-mi inchid urechile si mintea la fosnetul din jur, la chelnerii care trec printre mese, la oamenii care se zgaiesc sa vada cine a mai venit (cred ca e si o oarecare componenta de “hai sa fiu vazut” acolo). asa ca dupa un minut sau doua ma cufund in fragmentul lor de poveste. si raman mereu cu dorinta de mai mult.
pe urma apar intrebarile, oamenii de pe scena redevin brusc scriitori (cat mi-au citit i-am dezbracat de etichete, au fost doar niste voci care m-au purtat undeva) si incerc sa inteleg cum traiesc ei in preajma cuvintelor si, de fiecare data, fara exceptie, simt o pofta nebuna sa mai scriu si eu. pentru asta – toata recunostinta mea. e o pofta care nu mai mai incearca prea des. sau o risipesc eu in nimicuri, in fine. si de fiecare data, iesind in frigul eliberat de fum, imi scapara degetele si as bea si as vorbi si totusi m-as retrage in eu cu mine ca sa pun pe taste..ce? nu stiu exact. n-are importanta.

de obicei n-o fac. pana ajung acasa mi se risipesc aburii aia efervescenti, ma ajunge oboseala orelor de birou, a noptilor prea scurte, o las pe a doua zi, si ziua aia nu mai vine niciodata.
de ce nu are publicul intrebari, se mira Marius zilele trecute. de ce n-am eu, m-am mirat mai apoi.
dunno.

probabil nu vreau sa stiu la cine se gandea Ana Maria Sandu cand scria despre Geo si doamna Manea. ori daca Matei Florian arunca cu fesul de pereti in casa lui de la tara, si asta se regaseste in paginile cu Regretel.
probabil nu vreau sa stiu “ce-a vrut autorul sa spuna” in cartea lui, si ma izolez in “ce-am simtit eu cand am citit-o” (am vrut sa scriu “ce-am inteles”, dar “ce-am simtit” e mai adecvat).

poate ca vreau sa stiu ce viseaza omul din spatele cuvintelor, dar nu e treaba mea de cititor sa-l intreb asa ceva in public. nici in privat nu indraznesc.
vreau sa stiu ce-l misca, ce-l bucura pe el – omul, nu tin neaparat sa aflu detalii din bucataria scriitorului. daca bate la masina ori ia notite cu pixul, daca scrie mai bine dimineata ori abia dupa somnul de amiaza. e treaba lui de scriitor. daca am vreodata sansa sa aflu despre asta la o bere, foarte bine. daca nu, nu-mi vine sa intreb chestii de genul asta asa, de la masa mea din public. bai scriitorule, ia spune-ne tu, cand creezi te scobesti visator in nas?

nu stiu exact de ce am reactia asta. e ca si cum cuvintele alea de dinainte ma duc intr-un spatiu prea intim, unde nu pot decat sa tac. sa zambesc, daca e cazul. sa ma fac mica intr-un colt si sa spun “mai citeste”.

noroc cu moderatorii:)

Advertisements

12 thoughts on “povestitorii de la sosea

  1. “poate ca vreau sa stiu ce viseaza omul din spatele cuvintelor, dar nu e treaba mea de cititor sa-l intreb asa ceva in public. nici in privat nu indraznesc.” — pai de ce sa nu il intrebi? cred ca depinde cum formulezi. go ahead and ask, and leave shyness aside.

    “bai scriitorule, ia spune-ne tu, cand creezi te scobesti visator in nas?” — Seinfeld a avut un intreg episod pe tema asta:)

    atitudinea si starile care le descrii mai sus sunt exact cele din fata unui “povestas”. mission accomplished, i’d say.

    ai vreun un link, ceva? nu ca as veni prea curand prin bukres…but who knows, poate le vine ideea sa puna ceva online…wishful thinking, i know.

  2. ‘atitudinea si starile care le descrii mai sus’… parca il aud pe geoana, nici el nu foloseste ‘PE care’ 🙂

  3. “(cat mi-au citit i-am dezbracat de etichete, au fost doar niste voci care m-au purtat undeva)” — ai citit mai povestasul lui Llosa? stii ce inseamna povestas in sens propriu? nu cred ca stii ce e aia “a povesti”, ce implicatie are.

    da sunt agramat, nu sunt cultural, am zis-o de sute de ori. asa, si?

  4. credeam k folosirea corecta a limbii romane nu se limiteaza la ceea ce numesti ‘culturali’ (= sa traduc: oameni care lucreaza in domeniul cultural)…

  5. tu vorbesti de folosirea corecta a limbii romane? tu?! cu “k” si “omg” si altele din acelasi set?

    mai bine spune ca nu ai citit Llosa, ca nu ai citit povestasul (“recunosc cu umilinţă că n-am citit nimic de Llosa” – Cotidianul 31 iulie, l-ai citit de atunci?, ma indoiesc.), ca nu intelegi/stii rolul central al “story-teller” in psihicul fiecaruia si terminam povestea asta de 2 lei.

    ai emis o tampenie numai “sa te razi”, dar de fapt ai dat in bola si nu in mine. the message nu era in “care” sau “”PE care”, sau orice altceva, ci in ce scrisese adela, chestie care am comentat-o scurt.

  6. nu stim, dar va vom anunta prin telegraf sau cind ajunge postalionul

    ps nimic nu-mi face mai mare placere decit sa se vorbeasca dspr mua – deci, va rog, continuati! 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s