prozac [5]

  • miercuri dimineata pe la 10 fara un pic, soare si pustiu in parcarea din spatele mall-ului Vitan; frunze colorate misto, stranse cu grija pe langa borduri, pe care le-am rasfirat cu voluptate, putina vinovatie si mereu regasita placere a fosnetului trosnind sec sub calcaie; ma intreb de cand n-am mai avut ceasuri de tihna, in care sa nu ma grabesc nicaieri, in care sa nu ma gandesc ca am n-shpe chestii de rezolvat, ceasuri pe care sa le traiesc in prezent si de care sa ma bucur, ceasuri in care sa fiu eu cu mine si cateva ganduri nu neaparat coerente; nu mai stiu de cand; e frig dar e soare si in casti am oldies asa ca nu ma pot abtine si fredonez si eu “Che colpa ne ho se il cuore è uno zingaro e va”, ceva mai incolo vad un maturator care aduna grijuliu frunzele in mormane ordonate si ma simt prost ca mi-am bagat picioarele in munca lui, dar imi trece rapid si, cum mall-ul e inchis inca, ii dau ocol zambind la nimeni si cantand apasat “Prendi questa mano, zingara” – e ceva de am nimerit eu numai melodi cu “zingaro / zingara”? nu stiu care o fi varianta politically-corect la treaba asta, sa-l admonesteze cineva si pe Bobby Solo, eu ma simt prea bine ca sa-mi pese
  • pe la pranz sunt in taxi spre birou, e cald si incerc sa acopar inevitabilul Radio Zu cu muzicile din casti, stam intepeniti in trafic pe strada Traian si intr-o curte, pe iarba la soare e o pisica alba cu nas roz, imi vine sa cobor si sa ma duc la ea si in general sa traiesc la impuls, dar ma salveaza de la concediere o doamna incarcata de sarsanale care intra si goneste pisica, revin brusc la realitate
  • seara la MTzR astept sa inceapa lectura lui Radu Cosasu si bag o palinca la aperitiv – contra frigului de afara si emotiilor dinlauntru; ascult atent, cumva mi-e teama sa descopar omul din spatele cuvintelor, dar omul si cuvintele se asorteaza perfect si ma intreb acolo cum o fi sa traiesti langa un om care scrie asa, cum isi bea cafeaua, cum arata scrisorile lui de dragoste, ce il atinge si ce il emotioneaza; de la un punct incolo ma loveste senzatia de “la dracu eu n-o sa pot scrie asa niciodata” si ma simt mica, mica si departe si imi vine sa dispar brusc de la masa; si mi se pare ca sunt complet ridicola ca i-am adus niste muzici care mi-am inchipuit ca-i plac, Bobby Solo si Dassin si Moustaki, pentru ca l-am citit odata demult, prin facultate, povestind despre Dalida si nu m-am mai simtit singura o vreme
Advertisements

2 thoughts on “prozac [5]

  1. Pingback: Întîlnire cu Radu Cosaşu - Caligraf

  2. dar dumneavoastra ai mult talent, cred ca esti singura persona de gen feminin pe care o citesc fara nici o sfortzare. palinca nu stiu daca miroase incretzitor , e ungureasca, prefer tzuica precum iadul de fierbinte , indulcita ca un sherbet , si piperata ca o fata tanara si frumoasa neintrebata nimic la timp.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s