berlin – part one

Zidul Berlinului l-am vazut sub forma de farame. ambalate in bule de plastic si vandute pe post de suvenir la Checkpoint Charlie. acolo unde turistii americani se hlizeau, fotografiindu-se cu soldatii de opereta, unde negustorii turci vindeau caciuli de blana rusesti si papusi tip Matrioska, unde la fast-food mancai pizza incalzita la microunde de un angajat indian la patron neamt, sub privirile placide ale unor suedezi molfaind sushi. a dracului globalizarea asta. oricum, mie comertul ala cu tragedia mi-a intors stomacul pe dos. povestile despre incercarile de evadare ale germanilor din Est, vazute ca o chestie funny, entertaining, numai buna de scenariu hollywoodian. bleah. in fine, probabil comertul cu bucati de istorie are aceeasi incarcatura oriunde, doar ca pe asta o simteam eu in plex, fiind vorba de crampeie de istorie cunoscuta. oarecum traita.

charlie

aceleasi bucati de istorie regasite la FilmHaus, intr-o expozitie cu fotografii si filmulete din orasul taiat in doua. hainele triste, blocurile, masinile, privirile. le cunosteam pe toate. le regaseam, familiare, dar imi faceau rau. la iesire, un caiet de impresii: “cum ati petrecut ziua de 9 noiembrie 1989” (ziua caderii Zidului). lumea se oprea, scria cate ceva. o clipa am vrut sa spun si eu despre decembrie 22, dar nu cred ca avea vreun sens.

la un etaj mai sus expozitia permanenta Marlene Dietrich. ce de valize cara dupa ea femeia asta, mon dieu! burdusite cu rochii elegante, costume cu taietura barbateasca, palarii extravagante. now THAT’S a Diva.

impresionant Sony Center, in care am nimerit buimaca iesind de la metrou. mult otel si sticla, imblanzite pe alocuri de bucatile de cladire conservate inlauntru. vis-a-vis, in Potsdamer Platz, mall-ul de la Arkaden, langa o pajiste de un verde ireal pe care lumea se aduna ca sa stea la soare, sa manance fast-food stuff si sa respire asa, intre doua cladiri futuristice. ceva mai incolo, Kulturforum pe care l-am gasit aproape pustiu, cu o colectie impresionanta de arta din secolele 13-18, cladirea Filarmonicii, niste biblioteci uriase.

arkaden

peste tot in Berlin mi se pare ca vad aceeasi risipa de spatiu, cladiri raspandite ici colo, intre ele niste spatii verzi, relativ salbatice (iarba, arbusti, cate un copac, nicicum rondurile de flori bibilite ale lui Hontanu, par egzamplu), cate un santier, foarte putine cladiri vechi, probabil s-au dus cu toatele la bombardament, bulevarde largi cu benzi comode pentru biciclisti, in Est blocuri comuniste si o tristete maxima in Alexanderplatz, metroul care n-a mai avut loc in subteran, si cand iese din Vest ramane la suprafata, multi imigranti turci, foarte putina lume care vorbeste bine engleza (nici soferul autobuzului expres de la aeroport, nici doamnele de la muzeu, nici vanzatoarele de bilete de la CineStar IMAX).

mancare relativ ieftina, mai putin pe Kurfürstendamm, unde esti jumulit in calitatea ta de turist, dar chiar si-acolo poti manca ceva din picioare – CurryWurst, specialitatea locala (un soi de crenvurst cu ketchup si praf de curry), quiche de varii modele, sau niste chiftele locale de-ale lor invelite in varza (un soi de sarma uriasa, am uitat cum ii spunea). Berliner Pilsner e buna, pacat de obsesia nemtilor pentru Bionade, un fel de Cico Bio (asta cu Bio si cu reciclatul sunt la mare pret) – o fi naturala si sanatoasa si all that, but tastes shitty. i’ll stick to beer.

atat for now, lunch break. vom reveni. pana atunci, more pics here.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s