melo-terapie

imi placeau diminetile ploios-cenusii din facultate: deschideam ochii, ma uitam pe geam, se auzeau picurii in vita-de-vie, si decideam pe loc, cu o satisfactie indicibila: nu ma duc la scoala!
fie atipeam la loc, fie imi faceam o cafea pe care o beam pe indelete, cu bucuria aia nebuna si unica pe care ti-o da chiulul.
pe urma citeam. mult, haotic, terapeutic, dracu stie. mult, oricum.
eram cam anti-sociala.
aveam un televizor prapadit alb-negru cu o antena de camera care prindea numai Tele7abc. dimineata mai treaca-mearga, erau Teo si Mircea, very funny pe vremea aia. sau Urania, funny si ea in felul ei. cu cateva luni in urma iarasi petreceam diminetile cu Mircea Badea (in reluare, pe antena 2). pana am constatat ca-mi face rau, ma umplu de nervi asa cu noaptea in cap, nu-mi mai tihneste prima tigara si plec la birou cu draci pe mine, tunand si fulgerand impotriva politicienilor, afaceristilor, concetatenilor etc.
acum am renuntat la sportul asta si sunt mult mai zen. dimineata e cu vh1, accidental cu vreun protv sau realitatea, cautand rubrica meteo. dar Busu o face si pe aia imposibila. besides, exista weather.com. daca n-ar fi discovery-urile si national geographic si vh1 probabil as renunta la tv cu totul.
in facultate ascultam radio. radio romantic, in principal. erau cele mai putine reclame, si scapau oldiz goldiz din cele care-mi placeau (frantuzisme si italienisme de prin anii ’60). in zilele senine deschideam geamul larg si o fericeam si pe tanti Lucki, care trebaluia prin curte, cu cate o Rita Pavone sau ce se mai nimerea. tot un fel de cocalara eram si eu, ca aia care bubuie cu maneaua in masina, dar la alte dimensiuni. eh.
aveam cateva casete cu opera, trase de la matusi-mea, nimic fancy, “Carmen”, “Traviata” sau “Barbierul din Sevilla”. cu interpretari foarte misto. mostly inregistrari de la Scala din Milano. nu le ascultam prea des, dar erau zile cand simteam ca altceva nu pot sa ascult.

asa, ca azi de dimineata. and all throughout the day today. e o senzatie misto sa fredonezi Habanera trecand pe langa piata Obor. being miles away.

Callas, ladies and gentlemen. pe care am iubit-o mereu. and always will. si din pricina careia (stiu ca o sa sune ca un snobism teribil) am retineri cu mersul la opera in zilele noastre. coz’ i don’t wanna hear anything less than this:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s