algebra confuses me

ani in sir m-am simtit precum pisica irezistibila din poza de mai jos, bulversata de misterele matematicilor. inca din scoala primara, cand tovarasa invatatoare ne punea sa rezolvam probleme din alea gen “daca se aseaza cate 2 elevi in banca raman 4 elevi in picioare, daca se aseaza cate 3 elevi in banca raman 2 banci libere”

io n-am inteles cum se rezolva asta fara sistem de ecuatii nici pana in ziua de azi

era un cosmar cand mergeam cu raspunsul invatat pe de rost de acasa si ma prefaceam ca pricep ceva

algebra

prin gimnaziu era febra asta cu olimpiadele, un soi de intrecere socialista intre scoli, cine are mai multi “olimpici” pe capul de vita cornuta, asa ca profa de mate, madam Mocanu, o doamna care ma ingrozea prin dimensiuni, prin mersul schiopatat si izul patrunzator de transpiratie imprastiat indiferent de anotimp, m-a impins de la spate sa ma duc si eu. chiar nu stiu de ce, eram de-o mediocritate feroce in domeniu. si aveam si momente din alea cand mi se intunecau mintile si eram convinsa ca numai EU am rezolvat corect o problema la lucrarea de control, chiar daca toti ceilalti obtinusera alt rezultat (greseam, desigur).

anyway, m-am dus pana la scoala unde se tinea “faza pe judet”, m-am invartit aiurea pe acolo, imbracata cu un palton pe care il uram si simtindu-ma complet stinghera, dupa care am facut stanga-imprejur si m-am carat acasa.

in liceu obsesia mea era sa nu ma scoata la tabla la mate, asa ca atunci cand adulmecam ca imi vine randul hop! ma mutam in alta banca si pretextam ca m-am certat cu colegii – cat de jalnic. clasa a 9-a am tarait-o cu note de 4, intr-a 10-a ma uitam lung la proful timid si frumusel (poreclit “haiducu'”, nu stiu de ce), intr-a 11-a scrijelisem pe banca “all i wanna do is have some fun” spre amuzamentul profei cu parul vopsit blond-albastrui, intr-a 12-a faceam meditatii si ma prefaceam ca inteleg cum vine cu geometria in spatiu.

la facultate am copiat cu nesimtire la examenul din anul 1 si nu m-am simtit deloc vinovata, dimpotriva, mandra ca i still had the skills.

atatia ani cu nervii mancati degeaba. la ce mi-o fi folosit? sa deprind o anume disciplina in gandire? poate. dar bazele cred ca sunt tot alea de la tabla inmultirii. intrebati-ma acush ce zicea teorema lui Cauchy sau cum aflu locul geometric al varfului nasului meu – nu stiu si nici nu mai vreau sa stiu. atata teorie dea-n pulea, asa de putine lucruri cu aplicabilitate practica.

mai visez uneori ca sunt la cursuri, ca am vreun examen, ca niste profi ma intreaba diverse – ma scol cu stres, apoi rasuflu usurata: nu mai sunt la scoala.

Advertisements

10 thoughts on “algebra confuses me

  1. mama, ce te inteleg.cu exceptia ca pe mine numa trimiteau la olimpiada, ca eram bata.Doar la alea de lb straine&romana, logic.In skimb la mate, era sa ajung sa nu mai dau BAC’ul, la ce varza eram, nu vad in spatiu, nu pricep ecuatii, in ciuda meditatiilor. M-am resemnat cu gandul ca’s prea umana si fericita ca la facultate faceam numai Limbi si atat 😀

  2. am copiat la ambele examene de mate din facultate si ziua in care l-am trecut pe al doilea a fost minunata (pana am dat de statistica in anul 2…)

  3. haoleooo… si io muream de dragul matematicii, puteti sa credeti ca stateam dupa-amiezele de vara in casa si faceam probleme din culegerea de matematica? algebra, un vis! geometria in spatiu, pfuai da mine, croaziera! trigonometria, oleaca mai grea, da’ ce frumoasa iereaaa!
    in schimb, va rog sa-mi spuneti si mie cite judete are tara asta, ca n-am reusit in viata vietilor mele sa retin ceva la geografie. ni-mic! nada! nopetz, ca sa zic asa… io sint persoana care se inrosea-n obraji cind se dadeau la tv interviuri d-alea cu americani intrebati care-i capitala norvegiei si ei ziceau danemarca. 😦

  4. Matematica. O materie la care eram mereu pe limita corigentei, mai ales ca in 5-12 am urmat cel mai al naibii liceu din oras. Era nostim, pe partea romana- limbi moderne – istorie etc. aveam 9 sau 10, iar pe “emisfera stanga” abia luam media de trecere.
    😦

  5. Zi multumesc ca nu se aplica :singura materie la care s-a aplicat matematica (in constructia de avioane) era si cea mai dura.
    Pe de alta parte, matematica este mai simpla ca viata :unde , in viata, ai ipotezele necesare( toate, nici una in plus, nici una in minus) si concluzia ?

  6. mie mi-a placut matematica. Din cauza asta am ajuns si sa o folosesc. Se aplica intr-o groaza de domenii (medicina, finante, sociologie), numai rabdare sa ai sa stai cu fundul pe scaun, sa pricepi ce vrea sa zica si pana unde poate sa mearga.

    In general, profele de mate pe care le-am avut au fost simpatice si total ne-obsedate de olimpiade.

    amintirea cea mai stupida legata de mate: in clasa a 2-a sau a 3-a, ma certam cu o colega vis a vis de solutia la o problema gen “cate rate si cate vaci sunt daca numarul picioarelor…etc”. Argumentele care zburau erau de genul “taticul meu a zis ca e asa.”, “ba nu e asa, ca taticul meu zice”, “da’ taticul meu zice ca e asa si el e inginer”, “taticul meu are dreptate”. Eram ambele foarte pasionate care tatic are dreptate.

  7. Pe mine ma enervau problemele alea de tipul: intr-o curte sunt x animale si y picioare. Stiind ca animalele sunt gaini si vaci sa se afle cate gaini si cate vaci.

    :-?? imi amintesc ca se rezolvau cu “metoda presupunerii”, metoda alambicata pe care mintea mea refuza cu obstinatie sa o ingurgiteze.

    In schimb la metoda segmentelor eram as 😀

    Si mai tarziu la teorema celor trei perpendiculare… parca asa-i zicea :-/

    Altfel… who the fuck was Cauchy? 😀 (just kidding :P)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s