reminder

am visat ca am intrat in Venetia cu o barca micuta, escortata de palcuri de balene si delfini. o fojgaiala nebuna de trupuri vesele sub apa, eu deasupra lor, delfinii s-au raspandit pe canale care incotro si-apoi ingrijorarea: apa era murdara, poluata, neprimitoare. asa ca lumea a inceput sa toarne de la geam galeti-galeti de apa curata, si m-am simtit cumva mandra ca ne intelegem asa de bine, om cu cetaceu.
povesteam mai demult despre damblale, si asta e una de care tin cu dintii, chiat ca o sa se implineasca abia peste 20 de ani: sa inot langa niste delfini. asa dresati si domestici cum or fi ei.

acum vreo 8 ani, cand eram proaspat intrata in campii muncii si nu stiam inca ce e stresul, ma gandeam sa fac un pustiu de bine in jur, asa ca m-am dus la delfinariul din Constanta (am tinut-o si pe bunica-mea in soare cu ocazia asta, deh) si dupa reprezentatie am intrebat dresoarea daca nu au nevoie de voluntari. unii care sa spele pe jos, sa care peste, orice, numai sa stea pe langa delfini. m-a masurat circumspect si mi-a spus cu jumatate de gura ca nuuu preaaa, daca vreau pot sa cer eu audienta la doamna directoare, dar ar fi de preferat sa am studii de biologie marina sau ceva (ete, nu aveam), si oricum nu crede ca e cazul si blabla

mi-am muscat buzele sa nu imi dea lacrimile de frustrare si m-am carat de acolo.

am mai fost odata, ca spectator, acum vreo 4 ani. in bazinul acoperit era un delfin batran si obosit, Marc parca, unul pe care il stiam de cand eram eu mica – nu avea chef de noi, nici de dresoare, statea intr-un colt cu spatele la lume si mi-era rusine ca il sacaim.

in schimb in bazinul descoperit aveau o achizitie noua, delfinita Adina (sau Alina, sau ceva, in fine), era mai tanara, avea energie si chef de joaca, eu nu mai puteam de fericire cand ne improsca cu stropi, si pe urma cand lumea se scurgea spre iesire am stat acolo langa bazin si m-am uitat luuung-luung dupa ea, pana a venit spre mine, s-a intors pe o parte si m-a privit la fel, eu zambind prosteste, neputincioasa si fara cuvinte, ea cercetatoare, am stat asa pana m-a luat la rost femeia de serviciu si m-a evacuat de-acolo.

mai tarziu am auzit ceva la radio cum ca Marc a ramas iarasi singurul pensionar din bazinele constantene. nu m-am dus sa verific. poate trec in vara asta. e ingrozitor de deprimant acolo oricum.

eu cred ca la Constanta delfinii mor de tristete.

dolphin

(sursa foto aici)

Advertisements

3 thoughts on “reminder

  1. Buna, in primul rand.Am dat peste blogul tau intrand din blog in blog si mi s-a parut foarte dragut, dar, la acest post mi-a atras atentia “Marc”.Marc INCA mai e acolo?Stiu ca am fost la mare o singura data, acum …14 ani, si el era atractia principala.Inca mai e?Waw!

  2. bine ai venit:) n-am verificat personal daca Marc mai respira, dar asa inteleg de pe site-ul oficial, delfinariu.ro : “[…] Mark, veteranul si totodata vedeta actuala a Delfinariului.”
    saracul…

  3. Pingback: goodbye, mark « BolaDeNieve

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s