Respingator dar fascinant precum un paianjen siret care isi savureaza jocul cu mustele picate in plasa, acesta este Nixon-ul lui Frank Langella. Un batranel cocarjat si lacom, obsedat de putere si innebunit de gandul ca o va pierde definitiv. Un animal de prada adulmecand o infruntare pe care nu o poate pierde, cu narile frematand la anticiparea sangelui.
Nu stiu daca asa se simtea, cu 30 de ani in urma, cel mai infam presedinte al Statelor Unite; nici nu mai conteaza prea tare. Silit sa demisioneze in urma faimosului scandal Watergate, sustinand pana in panzele albe justetea actiunilor sale, cu “scopul scuza mijloacele” ca mod de viata impins la extrem. Si pus fata in fata cu o ocazie unica pentru a se reaibilita: interviul cu David Frost, pacaliciul perfect, englezul filfizon, prezentator TV de mana a doua, playboy cu tente kitsch, pasionat de pantofi italienesti si femei frumoase. Interlocutorul ideal pentru a fi jucat pe degete.
De la aceasta premisa porneste filmul lui Ron Howard, incercand sa analizeze jocurile de forta, confruntarea tabereleor de ziaristi, documentaristi si manipulatori aflati in spatele personajelor de sub reflectoare. Un film despre o filmare – la prima vedere un subiect arid, in fapt un thriller politic si psihologic condimentat cu accente dramatice izvorate din interpretarea exceptionala a lui Langella. Interpretare care face din pelicula lui Howard mai mult decat o re-judecare tardiva a unui proces necesar – revolta e sentimentul predominant al spectatorului, dar cumva in spatele minciunilor, incapatanarilor, cinismelor si avaritiei absurde, in spatele privirii grele si al chipului asudand inestetic vedem un Nixon teribil de uman, un leu silit la giumbuslucuri de circ care isi ascute ghearele pentru o lupta cu miza enorma – sa fie rege din nou -, un dinozaur singuratic cu un simt aparte al umorului. Puteti privi “Frost/Nixon” ca pe un talk-show ceva mai lung, flancat de episoade documentare si asezonat cu mici povesti din afara platoului. Dealtfel Howard face din televiziune, cu avantajele si blestemele ei, un element esential, factorul care inclina balantele fragile ale simpatiei publicului dupa criterii naive precum telegenia. Aceeasi televiziune care in 1960 il trimisese pe Nixon in tabara invinsilor pentru ca nu dadea bine “pe sticla”, aceeasi care ni-l reveleaza acum intr-o serie de prim-planuri apasatoare. Priviti-l cum vreti, ca pe un memento, ca pe o felie de viata, ca pe o lectie de istorie, numai priviti-l. Chiar merita.
imdb
Regia: Ron Howard
Cu: Frank Langella, Michael Sheen, Kevin Bacon
BolaDeNieve 