Only unfulfilled love can be romantic

Nu va lasati pacaliti de combinatia Penelope Cruz / Javier Bardem / Barcelona: filmul cu Vicky si Cristina nu e o poveste suculenta a la Almodovar, ci una cizelata de nevroze newyorkeze in stilul tipic lui Woody Allen, acelasi Allen pe care il adulmecam in rolul naratorului, chiar daca vocea ii apartine lui Christopher Evan Welch. Povestea a doua tinere americance – Cristina cea blonda si boema, cu aplecare spre poezie si pasiune sub toate formele ei, Vicky cea bruna si cuminte, cu un logodnic plicticos, dar statornic, si o viziune foarte terre-a-terre asupra vietii, cel putin pana la proba contrarie.
Care proba nu intarzie sa apara in vacanta lor de vara la Barcelona, locul incarcat de magie, de formele mangaietoare ale lui Gaudi si culorile vii ale lui Miro, locul cu vinuri ametitoare si oameni la fel, locul care li-l scoate in cale pe Juan Antonio, pictor in voga si barbat de o senzualitate debordanta (Bardem intr-o forma grozava). Cu zambet ademenitor si indrazneala cuceritoare, aceeasi care se manifesta in tusele groase si culorile intense din panzele lui, Juan Antonio invita turistele la o plimbare prin Spania cea veritabila, la o carafa de sangria, un colt de paine si un weekend de amor – din fericire Bardem evita cu mult umor cliseul latin lover-ului, asa incat personajul nu cade in ridicol iar propunerile sale indraznete se implinesc cu brio, intr-o mostra fermecatoare de educatie sentimentala pentru incepatori si avansati.
Juan Antonio poseda nu numai darul seductiei, ci si un tata poet care isi ascunde opera de ochii lumii si o fosta sotie nabadaioasa, Maria Elena, la fel de talentata dar ceva mai vulcanica, jumatatea langa care si fara de care nu se poate trai, partenera de pat si de violente conjugale, prietena, amanta, sora, salvarea si damnarea – toate concentrate in gesturile, privirea si coafura navalnica a Penelopei Cruz. O Penelopa cu aer de sirena ademenitoare careia ii va ceda in final si Cristina, intr-un menage-a-trois condimentat de fotografie, pictura, vin si imprecatii in spaniola alternand cu engleza vorbita pe tonuri joase, guturale, teribil de sexy.

Penelope_Scarlett

Aproape un film turistic, acest “Vicky Cristina Barcelona“, cu peisajele si muzicile si aerul de culoarea mierii, cu verdeata si cladirile vechi, daca n-ar fi fost atmosfera invaluita de melancolie, senzatia ca vacanta asta e doar o pauza de la realitate si in curand lucrurile vor reveni in matca lor ceva mai cenusie – si aerul asta o prinde mai bine pe Rebecca Hall, cu a sa Vicky trezita la viata de o intalnire intamplatoare dar resemnata cu alegerile bine temperate, decat pe Scarlett Johansson care nu livreaza cine stie ce performanta actoriceasca, mai ales in compania cuplului Cruz / Bardem alaturi de care o regasim doar blonda, usor naiva, destul de stearsa. Mai convingatoare, desi in rol secundar, este Patricia Clarkson, un soi de Vicky “dupa douazeci de ani”, secatuita de viata alaturi de un barbat pe care nu-l mai iubeste de mult (daca l-o fi iubit vreodata), incercand sa-si rascumpere greselile tineretii prin experienta altora.
Un film bun, dulce-amarui, care s-ar putea sa va zgandare nostalgia unor lucruri niciodata indraznite. Si un Woody Allen ceva mai putin mizantrop, care nu se rataceste in finaluri fericite dar ne ofera ragazul unor momente senine, care merita traite chiar si-asa, in paranteze, strecurate printre ochiurile unui cotidian comod dar banal.

(publicat pe cinetv.ro)

PS pentru capricornk13: voiai sa stii “ce spune cineva care se pricepe”.. well, eu nu ma pricep, doar imi dau cu parerea. dar am vazut ca m-a ajutat leo cu link de la Cannes:)

PS2 pentru luiza (si salul si sarpele ei): fulfilled love can be romantic, too. for a while 😀

Advertisements

18 thoughts on “Only unfulfilled love can be romantic

  1. foarte frumoasa cronica, merci! asa mi s-a parut si mie filmul, dar n-am atatea cuvinte la mine cum ai tu!:) oricum te pricepi mult, mult mai bine decat mine, vezi ce i-am scris lui als si te lamuresti:)

  2. e bun şi pentru o vreme:)
    din cauza voastră, a cinicilor temperaţi, mi s-au cam clătinat convingerile. în asemenea hal, încât luni seară, când am văzut slumdog millionaire, mi s-a părut siropos până la greaţă şi plictisitor (preferam să n-ajungă cei doi împreună, decât să se pupe în faţa camerei, pe peron). în orice caz, parcă nu-i normal să fii înţelept la vârsta mea 😀
    ps: să vezi once 🙂

  3. @luiza: shhhh, nu-mi povesti slumdog ca n-am apucat sa-l vaz (bag cu liiceanu, ca m-ati complexat:p). ce misto tagline are “Once”: “How often do you find the right person?”
    ps: trece si faza cu intelepciunea.. look at me:(

  4. luiza,
    eu acu citesc konrad lorenz (‘cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate’ – ‘tema pt acasa’ de la job) unde zice k noi, cei de azi, ne-am blindat contra durerii & suferintelor (such as love) & k nu e normal…
    acu, cine-s eu sa-l contrazic pe nenea lorenz (premiu nobeol etc), da park prefer asa, ‘blindat’ & cinic, decit cu muci in batista 😉

  5. poate mai exista si varianta sa ai o “armura” de suprafata pe care sa o poti da jos in preajma unor “selected few”.
    if not i’m siding with mr. L 😉

    btw, mie mi-a placut slumdog millionaire. mi se pare foarte fresh!

  6. leo, deocamdată constat că mă “blindez” fără voia mea (deşi am colecţia de batiste pregătită, în caz că).

    supastar, soluţia e să ai o armură de plastilină, eu aşa cred.
    iar slumdog trebuia să-mi placă, văzusem trailerul, eram convinsă că o să mă înduioşeze ş. cl. şi când colo, mi s-a părut un film atât de demonstrativ şi-atât de praf în ochi, încât n-a mai rămas loc decât de enervare. iar personajele alea îs goale, da’ goale rău.

  7. mie mi-au placut rau de tot pustiulachii aia din slumdog.
    nu mai vreau sa comentez de once, un ‘superfilmulet’, ca sa zic asa 😀 – desi nu cine stie ce jucat, ca doar irlandezu’ obisnuieste sa cinte pe trotuare, dupa cum ne arata generosul iutub :))

    si nu po’ sa cred ca stau cu vicky, cu cristina si cu barcelona-n brate, not to mention bardem, si nu gasesc doua ceasuri tihnite sa ma uit la ei. 😦

  8. sa nu vezi “once”. No way, e cel mai chinuit film pe care l-am vazut anul trecut. Nu, nu, nu!!!
    ref la slumdog fara un strop de sirop , nu ar fi fost India in toata splendoarea ei.

  9. deci:

    luiza + v = love ‘once’;
    egon + raul = hate ‘once’;
    pantacruel + raul = love ‘slumdog’;
    luiza + ? = hate ‘slumdog’…

    🙂

  10. nu urasc Once; ii compatimesc pe cei care l-au facut.
    numai ideea cu aspiratorul tras prin oras e atat de epatanto-penibilo-miloaga (falsa milogie) incat l-as chinui pe scenarist cu cateva bidoane de ceai irlandez, cu aroma de sosete (asa mi-a descris mie cineva ceaiul respectiv)

  11. daca n-am hbo, ca se da maine dupa-amiaza.. bine, torenti deci. dar nu ma injurati daca scriu dupa aia cronica najpa, da?:)

  12. da’ de unde pina unde!
    mie mi-a placut tare mult si mi-ar placea sa te bucuri si tu de el. daca se-ntimpla sa nu-ti placa, asta e, care-i problema? da’ daca se-ntimpla sa-ti placa, nu era pacat sa nu-l vezi?

  13. leo si matematica cinefilă :)) (sună a roman de rodica ojog aia)

    raul, discuţia despre aspirator am avut-o tot anul 2008 cu numitul egon. fata era săracă, avea un aspirator stricat. cum era să-l care după ea prin oraş până la atelierul de reparaţii? să-l ia în braţe? nu se poate, e prea greu. deci îl trage de trompă (scuzaţi expresia).

    bola, v are dreptate. nu ne mai asculta pe noi şi vezi filmul. eu nu mă supăr dacă scrii de rău, egon a absorbit ca un burete toată furia mea legată de anti-once-ieni 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s