le wikend culturel

Vineri

fuga-fugutza spre ICR , sa nu ratez “Betting on shorts” – festival de scurt-metraje. ajuns, constatat ca toate scaunele sunt rezervate pentru diverse personalitati sau institutii. 3-4 fotolii disponibile in spate, ocupate de niste pensionari (or smth). nervi. fumat pe hol cu Cristi. intre timp se mai aduc cateva scaune de plastic (insuficiente), inghesuite printre celelalte. aaa, stiti, de fapt evenimentul incepe la 20:30, la 19 e asa, o chestie introductiva, cu proiectii de trailere, cu nu-stiu-ce. hai sifon. plec.

Sambata

Gaudeamus, coada la intrare, ploaie si frig, imbecilism organizatoric care ne face sa ne inghesuim cu totii la o casa in timp ce la celelalte doua (dedicate unei expozitii de echipament dentar or smth) bazaie musca, adidasul stang paseste gratios intr-o balta si se umple de apa, eu injur maruntel, ploua, ploua

Lansare Humanitas ceva din colectia “Biblioteca de film” (“Faire un film”, Frederic Strauss si Anne Huet) – in programul festivalului de pe site nu apare deloc, doar la Humanitas pe pagina, ajung la 11 la stand, intreb care e miscarea, nimeni nu stie nimic

Plec mai departe, Jeanette Winterson cu “Oranges are not the only fruit” (citit in original, sunt curioasa de traducere), foiala mare la Polirom, cu Andrei Gorzo si Irina Margareta Nistor prezentand cartea lui Tudor Caranfil – “Cetateanul Kane: Romanul unui film”, lesin de cald, n-am rabdare sa stau, inapoi la Humanitas, in fine se misca lucrurile si aici, apar Alex Leo Serban si o doamna de la editura (imi scapa numele), lumea nu prea se inghesuie (poate pentru ca lansarea n-a fost promovata mai deloc??), ascult, iau cartea

Hai la restaurant, fum, aglomeratie, suc cald adus intr-un tarziu de o chelnerita depasita de evenimente, lume buna, Marius Chivu nu pare suparat pe mine ca l-am bombanit pe-aici, Cezar cu nelipsita pipa arata inalt si impunator si ma intimideaza brusc, de undeva de la masa din spate il aud pe Serban Foarta, Ramona se entuziasmeaza topita dupa el, mai fumam nitel, in adidasul stang imi balteste apa si mi se face frig in caldura sufocanta de acolo, e ca o excursie la Ikea, dar cu carti, buluceala ma nauceste si vreau sa ies la aer curat si la liniste, asa ca ma retrag strategic, regretand ca n-am apucat sa stau la o vorba pe indelete cu cp-b-ul (adica eu sa tac el sa vorbeasca, ha-ha), autobuz cu geamurile aburite, o ora in trafic, finally home.

Nouvelle Vague, unde organizarea e cretina again – daca ai fost bou si ai luat bilete pe doua zile, fa bine de stai la coada, e complicat sa distribui bratarile la doo intrari, vezi bine. besides, ora oficiala e 8, pe bilete scrie ca se poate intra pana la 8:45, nimeni nu stie prea bine care e adevarul, intram in sfarsit, iarasi am apa in incaltari (multumesc din suflet primariei sectorului 2 pentru faptul ca la fiecare ploaie mai mare blocul meu devine o insula in mijlocul unor ape furioase prin care nu poti trece fara sa te faci fleasca), anyway, apar duduile pe scena, lumea se incalzeste, “just because you have seats doesn’t mean you have to use them”, cata dreptate au fetele astea, ne dezmortim cu totii si incepe o tzopaiala generala pe “Too drunk to fuck” (oh, don’t we all know that feeling?), si nu mai mai opresc din tzopaiala decat ca sa privesc fericita in jur, sa vad alti oameni zambind, o domnisoara de pe scena in rochie flu-flu coboara in public si se catara pe scaune in entuziasmul general, duca-se dracului morga de la Sala Palatului, i feel good, nu vreau sa se termine… but it does.

Si-apoi party la Carturesti, la 8 ani de la infiintare – ghinionul celor ajunsi mai tarziu: vinul se bause, sandvisurile fusesera devorate, ne-am multumit cu punch si gustari exotice pe scobitoare (cascaval cu smhochine yummy), niste tort ceva mai tarziu si muzica de Clandestino, foiala generala si reduceri la carti, fumat o tigara afara pe scari intr-un frig ascutit, la revedere tabara draga, sa mai dormim si noi.

Duminica

La Koop inainte (un eveniment cu sosetele uscate marca emagic), iarasi ma stupefiaza prostia, daca tot mi-ai pus bratara pe mana de ce-mi mai ceri bilet, of of mai-maaaai, anyway, sala ceva mai goala, ochesc locuri libere in sectoarele mai scumpe si ne refugiem acolo, apar baietii machiati mai discret decat ma asteptam, solista e usor ragusita si nu e Ane Brun, stramb putin din nas apoi imi revin, jazzul curge mangaietor, ne ridicam in picioare si ne fatzaim bucurosi, fara sa stim prea bine care sunt miscarile potrivite, astept “Island Blues” si vine la bis-uri, hello my love, it’s getting cold on this island, se face frig in orasul asta prafuit, plecam la o prajitura de inecat amarul zilei de luni ce va sa vie, acasa nu am somn si ma uit la “the edge of love” (chira knightley e chiar tampita, si complet nefutabila pe deasupra), 3 ore de somn nu sunt cel mai bun mod de a incepe saptamana, si dupa cum spun mereu la status “vreau concediu”

p1040224p10401051

(more pics here and here)

Advertisements

3 thoughts on “le wikend culturel

  1. @jen: aha deci tu ai baut vinu din Carturesti pana sa ajung io.. ca am vazt poze:D
    @andrei: deloc, zau! si in curand aniversez 1 an de cand am luat cea mai simpatica decizie din viata, aia cu jobu:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s