basme

raul intreaba “care e basmul tau preferat?” si ne povesteste despre fetita cu chibrituri. prin urmare ma ia cu frig amintindu-mi discul pe care il ascultam over and over again in lipsa de altceva (nu exista youtube pe vremea aia, epuizasem colectia revistelor “anticipatia” din biblioteca bunicilor, iar programul tv era de jale). well, ce am retinut eu din poveste era ca o fetita moare inghetata pe strada, visand la mese imbelsugate, camine calduroase si rata cu portocale (i might be wrong cu rata, nu ma certati).

mai tin minte si basmele pe care le ascultam pe banda de magnetofon, in dormitor, cand ai mei erau plecati aiurea sau aveau chef de putina liniste. unul mi se parea mai cu seama de infricosator, cu un personaj negativ numit “Genarul” (ce-o fi ala?) – cred ca era povestea cu Fat-Frumos din Lacrima, dar nu bag mana in foc. cert e ca efectele sonore erau asa de bine facute ca abia asteptam sa se termine basmul, sa ajung la ceva mai light (nu, tata nu imi aratase butonul de fast-forward din pacate)

nu eram asa hi-tech tot timpul, mai citeam si pe hartie, sau imi citea mama niste povesti roz-bombon, era o duduie pe nume Lăptiţa care nu stiu cu ce se ocupa, dar fiindca numele mi se parea teribil de amuzant, o puneam pe mama sa mi-l citeasca mereu in niste seri friguroase de iarna cand ne incalzeam la un resou mesterit dintr-o caramida de BCA.

in familie mai circulau diverse istorii despre o domnisorica pe nume Pipelcuţa, dar nici despre ea nu stiu mai multe. doar ca mi-o imaginam imbracata cu o rochie cu buline mici si albe, o combinatie de gargarita si ciupercuta cumva.

de la Alba ca Zapada am ramas cu o anume suspiciune in ceea ce priveste merele – nu stii niciodata care e otravit, nu? in plus, in cartea mea de povesti mama vitrega arata chiar bine, stil Marlene Dietrich, sofisticata si bitchy. Alba ca Zapada nu mi se parea deloc interesanta, iar intrebarea aia cu “oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara?” mi-a adus necazuri mai tarziu: o prietena de familie m-a intrebat intr-o zi cine cred eu arata mai bine, ea sau mama. ce era sa zic, si eu precum oglinda fermecata, decat adevarul. mama, duh!.. in ziua aia mi s-a explicat notiunea de “gafa”.

niste basme africane am citit mai tarziu, foarte bizare si interesante ele, un stil complet diferit de cel european, cu animale ciudate, oameni cu capul tuguiat si pasari care inghiteau lumea. cartea o am si acum, am recitit-o de curand si mi-a placut la fel de mult.

deci eu cred ca basmul meu preferat este Superman. stiu ca nu e un basm in adevaratul sens al cuvantului, dar pe mine m-a fascinat si l-am gasit foarte credibil. asa incat eram ferm convinsa ca pot sa zbor de la balcon, e suficient sa intind bratul semet si sa ma concentrez un pic. din fericire nu am simtit niciodata nevoia sa-mi confirm convingerea asta.

Advertisements

6 thoughts on “basme

  1. si eu imi aduc aminte de ceva cu ratsa aia, must check, am un morman de discuri, alice in tara minunilor crd ca l’am ascultat in tampenie, aveam vreo 5 ani si repetam pana ii ameteam pe ai mei “ce te uiti cu capu in jos…in jos..in jos?” creca era pisica de cheshire pe repeat (sau discul zgariat) :)) mai imi placea si ala cu ali baba, avea povestitorul o voce infricosatoare cand zicea “sesam deschide’te”!

    cat despre superman – tu si cu seinfeld, care credeti ca e basm :))

  2. lol, really, seinfeld? :))
    cu Ali Baba n-am avut, dar erau unele cu printesa Bedrel Budur (si Aladin parca? hmm)
    eu din Alice in Tara Minunilor n-am inteles nimic dp disc:( ma tot intrebam ce e cu pisica aia, si cu iepurele, si cum a incaput Alice prin vizuina, si chestii din astea tehnice

  3. pai nu stii ca el e biggest fan Superman ever, avea figurinele alea in serial&all that crap.Ah da, in Aladin cred ca era..acum am gasit un disc cu Duhul Apelor, that was some scary stuff.
    Eu eram fascinata (si acum sunt) de absurditati d’astea, maica’mea mi’a zis ca eram suprarealista de mica =))

  4. povestea cu cel mai penibil nume din lume: Muc cel Mic. povestea nu e rea totusi.
    frumuri bune la Viana si sa mananci bunatati si sa faci poze mii si mii!

  5. Laptita? Parca-mi amintesc o poveste de Slavici, cu doua surori, una dintre ele era Laptita…. stai, am fost pe Google, Ana, Stana si Laptita! (cei patru apostoli au fost trei: Luca si Matei)

    Dar povestile dramatizate!
    “Alice” nu-mi placea prea mult la acea vreme, era cam “de groaza” , ulterior am aflat ca se adreseaza mai mult adultilor, matematicieni, daca se poate, si mi-a placut grozav.
    In schimb, “Din legendele popoarelor” (Lorelei, Vrajitorul apelor, Calusarii etc.) , plus 1001 de nopti, cred ca ne-au placut tuturor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s