cultura de internet

In numarul trecut din Dilema Veche, Andrei Plesu deplange extinderea “culturii de internet”, cea care opune “butonada” veritabilei cautari intelectuale. “a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi” sustine domnul Plesu. “Nu a şti să utilizezi o „maşină de căutare“, ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor.”

Perfect de acord. Dar nu cred ca “lenea mentala, pasivitatea si impostura” sunt apanajul strict al internautilor. Daca tiparul meu este superficialitatea, nici vizitele dese la biblioteca, nici lectura revistelor pe hartie n-are fi ajutat prea mult, iar flanarea mea pe deasupra subiectelor ar fi fost la fel de facila. Nu cred ca aplic principii diferite doar pentru ca utilizez instrumente diferite: daca ajung, din cautare in cautare, pe subiecte care ma intereseaza, le aprofundez; daca nu, dau skip, next, whatever. Asa fac si cu articolele de ziar, cronicile, cartile, filmele sau muzicile care imi ies in cale.

“Cultura te îmbogăţeşte şi prin ceea ce afli fără să fi căutat în mod direct.” – mi s-a intamplat de nenumarate ori sa descopar chestii extrem de interesante din intamplare, in acea “ţopăială arbitrară” la care se refera domnul Plesu (desi l-as contrazice si aici, tzopaiala aceea nu este necesarmente arbitrara, are ritmul ei, un du-te/vino pe propriile urme, o intoarcere pe loc, un batut de trei ori din palme cand dai de lucruri frumoase, un pas la stanga pe o directie, altul la dreapta pe un domeniu conex). M-am imbogatind afland, fara sa fi cautat in mod direct.

Cred ca “intelectualul de Google” exista dintotdeauna. Era cel care vorbea mult si degeaba in orice ocazie, aruncand in capul interlocutorilor fragmente de idei stupide invelite in staniolul fragil al unor citate recitate dupa ureche, ca argumentare suprema. Pe Valentin Stan nu l-a nascut Internetul, doar i-a facut viata ceva mai usoara.

Dar fraza care m-a frapat cel mai tare a fost urmatoarea: “Cunoaşterea ca depozit, inteligenţa ca exerciţiu al memoriei, interogaţia redusă la strictă dexteritate mecanică şi la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de cultură în produs de supermarket şi efortul de cunoaştere într-o subspecie a shopping-ului.” Dexteritatea mecanica, reproducerea papagaliceasca, nivelul sub-minimal de curiozitate, toate astea sunt coordonatele invataturii cu care m-am confruntat in anii liceului. Nu, pe vremea aia Google nu se nascuse, iar calculatoarele pe care butonam erau unele extrem de primitive. Exista in schimb doamna Lucia Z., profesoara de romana, care tocmai il descoperise pe Nicolae Manloescu din care ne cita extensiv, care ne teroriza cu Rosa del Conte si Eminescu pana la punctul in care am dezvoltat o aversiune viscerala pentru sintagmele gen “metafora oglinzii”, “metafora cercului” sau “integrarea in absolut”. Cum volumele de critica pe care ni le prezenta nu prea erau de gasit, solutia de supravietuire si evitare a corijentelor era toceala stupida a unor texte din care nu intelegeam nimic, nu pentru ca n-ar fi fost nimic de inteles, ci pentru ca ni se serveau “al dente“, fara sa fie asezonate cu o explicatie pe masura cerebelului nostru de la varsta aia.

Ingeram si regurgitam la loc niste semi-preparate indigeste de cultura, si prea putin conta daca ramanea vreo fibra hranitoare prin suflete sau creier. Favoritul la ore era colegul Bogdan, mare mester in invartirea aburitoare a cuvintelor, cel care intre un zambet cu gropite si doua neologisme reusea mereu sa para profund fara sa spuna nimic. Naiva fiind, cu vitejia specifica varstei, m-am gandit odata sa ies din tiparul asta exasperant. Asa ca la ora despre Creanga, cand stiam ca o sa ma asculte, m-am apucat sa scriu o tema “reactionara”, pe ideea ca mai slabiti-ne cu simbolurile si metafizica, si haideti sa ne bucuram de alte chestii in “Amintiri din copilarie”, nu atat de mitul reintoarcerii cat de umor, vocabular, oralitate spumoasa. Pe masura ce citeam in clasa se lasa o liniste apasatoare iar mie incepusera sa-mi cam tremurile mainile, acoperite de sudorile reci presimtind un dezastru. Am primit un 2 gratios, iar la urmatoarea sedinta cu parintii mama a aflat ca sunt “o piatra tare” (“incapatanata” ar fi traducerea, presupun), asa ca m-a bombanit intens cateva saptamani dupa aia. Nu spun ca lucrarea mea ar fi fost vreo mostra de spirit si subtilitate – am recitit-o ani mai tarziu si mi-a starnit destule zambete – dar speram sa se aprecieze efortul de a gandi “out of the box”. Gresit. Iesi din norma, iei o linie peste deget. “Bunul dobîndit fără efort, parada de informaţie plutind pe un perfect vid cognitiv, ştiinţa neasimilată, neprelucrată organic”, exact lucrurile pe care domnul Plesu le imputa acum Internetului, erau atunci norma si litera de lege.

Asa ca sa avem pardon: “trişeria intelectuală” este la ea acasa de multa vreme. Si se vede suficient de bine in jur, si la cei din generatia mea, nu doar la mladitele debile crescute la umbra Hi5-ului.

Advertisements

83 thoughts on “cultura de internet

  1. nici nu-mi dau seama daca am ceva de adaugat sau de negat in momentul asta, asa-mi place textul tau.
    da’ lasa, ca mai vin. 😀

  2. Eu nu am ce sa neg, sunt de acord cu boladenieve si detest dascalii isterici si rigizi si de atunci, si de acum.
    E un denunt bine argumentat al faptului ca nu mijlocul, ci felul in care acesta e utilizat determina caracterul lui constructiv ori neconstructiv sau chiar distructiv.
    Dl. Plesu are, probabil, mai multe amintiri frumoase din scoala, din studiul clasic, discipol-mentor, decat majoritatea oamenilor…. Si eu am avut profesori pentru care pastrez o sincera pretuire. Ore de curs la care ti-era drag sa asculti si sa te implici. Dar si destui anti-profesori si destule ore la care mai bine trageai oblonu’ peste creier ca sa nu te apuce migrena. Pe astea din urma le-as fi inlocuit, fara nici un regret, cu o cautare pe net.

    Dar, in articol, domnul Plesu nu face nostalgic apologia scolii si rechizitoriul netului, sa il suspectam ca ne sugereaza sa mai lasam butonatul, ca sa ne mai tocim clasic mansetele pe bancutze in schimb. Nu. Atrage insa atentia asupra potentialului riscant al internetului de a furniza o formare gaunoasa. Dansul denunta zelul cumulativ gaunos, “enciclopedelile” de fatzada, ticsirea –profitand de accesul facil – a creierasului cu informatii nedigerate/ neasimilate, care mai apoi se regurgiteaza cu aer savant drept emanatii ale spiritului profund de soricel de internet, care, culmea, se crede si apt sa formeze pe altii, cand inca nu si-a sters casul informational mozolit de la gura.

  3. Tu nu il contrazici pe dansul, doar nuantezi ca netul poate fi si un mijloc ok de informare, educare, chiar de asimilare culturala, in masura in care cautatorul a ajuns la maturitatea necesara pentru a distinge ce informatie poate fi luata de buna, care rejectata si care incadrata la capitolul “de confruntat cu alta sursa mai credibila”.

  4. nu-l contrazic, “zelul cumulativ gaunos” ma deranjeaza in egala masura, spun doar ca el n-a aparut odata cu google, ca stiu cazuri de “enciclopedii de fatzada” care n-au avut nevoie de net ca sa evolueze cu brio in public, si cred ca nu trebuie afurisit internetul pentru o problema care tine de alegeri personale ale fiecaruia.
    pot sa-mi alcatuiesc o biblioteca din coperti de carton vopsite frumos si sa port conversatii aiuritoare din fragmente prinse din zbor de prin reviste sau de pe la altii. pot sa fac asta si fara net.

  5. pai, bola, am avut experiente extraordinare cu citiva profesori, foarte interesante in sensul pozitiv cu multi dintre ei si cel putin utile cu majoritatea. dar asta nu schimba realitatea ca au fost si unii gaunosi, ceea ce e suficient pentru a demonstra ca proasta invatare nu tine cont de suportul de pe care se invata.
    o chestiune negativa tot vad insa in tendintele actuale:
    tentativa unora de a forta unilateralizarea suportului (exclusiv pe hirtie sau exclusiv online). iar printre generatiile mai noi exista tendinta comoda de-a se orienta aproape exclusiv spre online. aici n-am argumente sa nu-i dau dreptate lui plesu in foarte mare masura: “Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti”.
    (probabil as fi formulat altfel, formularea lui comporta niste limitari.)
    pentru ca, am observat si eu, nu te poti cultiva si nu poti aprofunda online pentru ca pur si simplu nu exista online nici structura, nici materialele pentru asa ceva.
    deocamdata totusi.

  6. @v: structura poate nu. dar materiale se mai gasesc. carti intregi downloadabile, i mean. nu stiu cat de legal, e adevarat, dar se gasesc.
    Un abonament la British Council, de exemplu, mi-a dat acces la o intreaga biblioteca, just a click away. sa mai zic si de Project Gutenberg? si mai sunt sute altele pe care nu le stiu eu.
    trebuie doar sa stii sa cauti. tocmai ce spunea si plesu: “a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi”. si daca nu gasesc cartea, gasesc macar trimiterea catre ea.
    Depinde doar de mine daca aleg s-o citesc, sau ma multumesc cu o compilatie din prefete/postfete. aceeasi alegere o aveam si la scoala, acum multi ani, cu “lecturile obligatorii”. e adevarat, munceam mai mult sa citesc o prefata, acum se gasesc lucrari de-a gata la “referate.ro” sau asa ceva.
    Dar mi se pare ca e o problema muuult prea complexa ca sa o rezolvam in 2 timpi si 3 miscari cu “netul e de vina”, e vorba si de noile modele de succes social si de multe alte lucruri care duc la “cultura de supermarket”.

  7. cautarea poate fi si altfel decat imprevizibila?

    o baza de date precum archive.org e de 1000 x mai valoroasa decat biblioteca universitatii. oricum, articolul lui plesu e un amestesc de truisme si aberatii.

  8. “cautarea poate fi si altfel decat imprevizibila?”
    – da: de ex, atunci cind intri intr-un magazin & stii exact ce cauti ;))))

    dar afirmatia de mai sus face parte din aceeasi lista (nesfirsita) de aiurisme-teribilisme & emanatii-aberatii precum ‘desi exista niste picturi superbe, foarte vechi, in niste pesteri din Franta, spatiul picturii e mult mai larg’, ‘mincatul unui hamburger este o experienta estetica’, “originea lumii” (celebrul tablou al lui courbet) este o pictura de gang, etc etc – emanate de acelasi pe (multe) alte bloguri…

  9. @leo: si cand intru in magazin, stiu exact ce caut, nu gasesc, dar vad ceva mai interesant si ma re-orientez? 🙂

  10. atunci nu ‘cauti’, ci gasesti 😉
    a cauta presupune a avea o lista de cumparaturi pe care o bifezi; daca nu gasesti, te ‘reorientezi’ din compulsivitate, ca sa nu ai sentimentul ca pleci cu mina goala

  11. @bola: da’ stii si tu: ‘carti intregi downloadabile’ nu inseamna mai nimic daca vrei sa aprofundezi un anume domeniu. de-aia am zis ca nu deocamdata. informatiile sint nesistematizate si incomplete. deocamdata.

  12. @v: stiu, de aia si spuneam ca exista macar informatia ca exista cartea cutare, si daca vreau pot sa ma duc sa aprofundez la biblioteca. dar daca mi-e lene, apai nu netul e de vina..
    @leo: i guess i’m an impulse shopper then 🙂

  13. pai nu e vorba dspr ‘shopping’, ala a fost doar exemplul gasit de mine pt a arata ca o cautare nu este citusi de putin ‘imprevizibila’… ba chiar dimpotriva 😉

  14. @leo: si pe net tot impulse shopper sunt. tzopai, ezact cum spune dl. plesu, din link in link. si ma opresc si forez la unele interesante, pe care nu le cautam, dar mi s-au aratat intamplator. that’s me.. shallow 😀

  15. pai, u’ve said it: ‘nu le cautam, dar mi s-au aratat intamplator’!
    eu ma refeream (again!) la sensul verbului ‘a cauta’, care exclude ‘intimplatorul’… (NU ma refer la ‘cautarea’ pe net, nota bene)

  16. ok, deci nu cautarea e imprevizibila, doar gasirea:) (asta suna ca un titlu prost de film romanesc like “rămânerea” or smth..)

  17. @myaunelle, ai nevoie de service. urgent.

    ‘cautarea e cat se poate de previzibila’?!?!?!

    @v: ai incercat sa aprofundezi toate domeniile folosind internetul? de unde le scoateti?!

  18. ‘a cauta’ este verb tranzitiv, presupune un complement dupa: a cauta CEVA.
    rezulta, limpede ca lumina zilei (dar unii au bezna in cap), ca nu poti cauta asa, aiurea, ci stii de fiecare data CE anume cauti; ca gasesti sau nu, asta e partea a doua…

    deci – inca o data! -, cautarea este ceva pre-vizibil (‘vezi dinainte’ ceea ce cauti; nu poti cauta ceva ce nu stii cum arata sau, cum spuneam, cum nu poti cauta decit – necesarmente – CEVA, acel ‘ceva’ are o forma clara, pre-vizibila); abia gasirea acelui lucru este IMprevizibila…

  19. @v: toate revistele serioase au si o varianta electronica. cand ai de cautat un subiect care e posibil sa fi aparut in fo 10-20 de reviste, fiecare cu cel putin 500 articole/an, inmultit cu 30 ani… singura iesire e prin baza de date + internet

    in ce priveste programarea, internetul e cea mai buna sursa, de departe

    mai sunt si alte domenii, d-astea lipsite de importanta si care n-au treaba cu cultura, pentru care internetul e absolut necesar

  20. nu stii care e solutia unei ecuatii, dar n-ai rezolva o ecuatie daca n-ai sti ca are o solutie…
    deci e un calcul previzibil

  21. @Mulliganoglu: pai, da, ca aprofundarea unei discipline tine de publicarea online a unor articole de reviste.

    [programarea e un subiect aparte pentru ca e din acelasi cimp de activitate cu… internetul (sic!)]

  22. tine de accesul la revistele de specialitate; forma electronica e usor accesibila si are multe alte avantaje (facilitatile pentru citare, trimiterea la alte lucrari cu subiect similar etc.) fata de cea imprimata. cel putin asa e in stiinta.

  23. @mulliganoglu: este foarte adevarat ca tine de accesul acela. dar la urma urmei aprofundarea tine de exhaustivitate (nu a ceea s-a scris pe un subiect, balarii included, nu, ci a informatiei necesare) – or, aici mi-am dat eu cu parerea ca inca nu se pune internetul cu tiparitura.

  24. stiinta e ceva in continua transformare si nu exista biblii; sigur, popularitatea unor oameni de stiinta poate induca astfel de idei. dar, spre exemplu, in cursul de teoria relativitatii, partea lui Einstein e subtirica, restul e aparatul matematic si aplicatii gasite de altii.

    daca nu ma insel, in timpul doctoratului tre’ s-un referat despre cat mai multe lucrari care au legatura cu subiectul tezei, un fel de situatiune, ce se stie gen. sper ca se accepta doctoratul ca o modalitate de aprofundare a unui subiect.

  25. si orice monografie e depasita in anul urmator (ma rog, depinde cat de dinamic e domeniul sau daca e la moda, ca exista o moda si in stiinta, cu manifestari din cele mai penibile, ‘fuziunea la rece’ gen)

  26. mi-e din ce in ce mai clar ca vorbim paralel, fiecare despre-ale lui, lasa, s-a dus si vara, mai bine-un cintec vesel sa cintam. 🙂

  27. @v: trebuie sa ajungem la un acord sau cum?

    oricum, era o confuzie intre internet si web, intre wikipedia si britannica s.a.m.d.

    ca ie greu cu inventiile astea diavolesti a caror nocivitate a fost discutata inca de la congresul al xii-lea. asa e toamna, te ia cu melancolie, cu astea.

  28. abia acum am inteles: cultura inseamna flori, filme, fete, baieti, nu Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, ca popa ion stie mai multe despre ‘creatie’ decat Heisenberg s.a.m.d.

    tot in DV, un articol nu chiar nou, dar care atinge (falsa) problema:

    http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=218&cmd=articol&id=8114

    Dar sînt uneltele cultură? Sugerarea unui răspuns negativ la această întrebare conduce imediat la afişarea cu emfază a unui pretins conflict între Internet şi cultură, dependenţa de Internet fiind asimilată cu dependenţa de droguri. O adevărată culme a realizărilor inteligenţei umane, Internetul, este astfel aruncată în derizoriu.

  29. @mulliganoglu: nu e nevoie sa ajungem la un acord ca sa insemne ca am vorbit despre aceleasi lucruri :))
    spuneam ca nu prea stiu discipline care sa-si aiba pus pe net tot instrumentarul. nu stiu despre ce confuzii vorbesti matale (ca doar, dupa cum stii, am capul mult mai mic), dar acum mi-e si mai clar ca inainte ca nu vorbim laolalta.

    cum ziceam cu cintecul ala vesel…

  30. mda. in loc de argumente, cantecele.

    chiar m-am speriat de indrazneala de a-l contrazice pe urmasul lui noica (un alt mare filozof)- acum imi dau seama de proportii: blasfemie curata. voi incerca sa nu mai folosesc internetul in stare de ebrietate. va multumesc pentru intelegere. cu bine!

  31. eu mi-am repetat afirmatia in diverse formulari, pentru ca pareai a nu intelege exact la ce ma refer. vrei s-o mai zic si altfel? disciplinele nu si-au pus INCA pe net tot instrumentarul cunoasterii, deci INCA e nevoie de materialul scris (sau de o parte a lui). in replica, ma iei cu prostioare d-astea ieftine, cu ‘urmasul lui noica’ si alte aiureli nepomenite neam in discutie. cine-a zis ca plesu e de necontrazis sau alte fleoscaieli d-astea? matale te cam plictisesti si te certi de unul singur, bag seama.

  32. dah, mi-am adus aminte de fapt ca auzisem ceva, cica de la anul nu se mai merge pe la scoli, ca si-au pus astia pe net absolut totul, studii, tratate, cercetari, pe gratis, doar sa aprofundeze poporu’ disciplinele. 🙂

  33. (ai extrapolat in afara domeniului. oricum, Marcus a aratat cat se poate de clar starea intelectualitatii; nu mai e nimic de adaugat)

    si cand te gandesti ca paienjenisul a fost inventat tot de echipa care faureste Ciocnitorul… dubla anihilare: fizica si spirituala.

  34. imi pare rau ca nu mi-am dat seama ca am intrat in alt ‘domeniu’. nici acum nu-mi dau seama, de altfel. nu vad ‘celalalt domeniu’.

  35. (cu paienjenisul e clar, dar pentru ciocnitor am mai multe variante posibile, de la acelasi furnizor, si nu duc toate metafora in aceeasi directie.)

  36. daca te referi totusi la ciocnitorul de pe granita inseamna ca m-ai inteles cu totul si cu totul gresit. cum ziceai, sanatosi sa fim. si mai atenti sa citim.
    🙂

  37. da, sa citim.
    (iar eu, ca fapt divers, sustin cu amindoua miinile internetul si mai ales urcarea instrumentelor alora pe iel. gratis, daca se poate.)

  38. am zis despre programare. care programare, orice s-ar zice, e o disciplina a matematicii. e drept ca nu s-a stabilit daca matematica e o arta sau o stiinta, dar orisicat…

  39. este a matematicii, desigur, dar e ilustrativ ca alte sertare de matematica nu si-au urcat bibliografia la liber pe net, de aici ideea mea ca e vorba de o exceptie care confirma regula, fiind ea foarte legata (desi din buzunare diferite) de calculator si, slabut, de internet.
    in momentul asta, dupa parerea mea, care poate fi falsa, desigur, ca e doar o parere, nu o certitudine extrasa din studii cu acces la date reale, dupa parerea aia a mea deci, sintagma ‘secolul informatiei’ a ramas doar o iluzie. informatia inca e partial accesibila, astfel impartita incit sa-ti faca necesar sa platesti pentru a obtine ‘intregul’. nu informatia, ci banul face puterea. ca dovada ca poti face bani si cistiga putere nu neaparat cunoscind informatia, ci fiindu-i pur si simplu cerber.

    (cred ca ma opresc aici, ca lungesc prea mult comentariul asta. e mult de zis, o sa mai zic si la mine pe blog.)

  40. dom’le, pai, la asta ma refeream. disciplinele nu-si pun bibliografia pe net, si nu si-o pun pentru ca…
    adica banul.

    mi-ai dat ca exemplu exact ce spuneam eu. dar acum inteleg exact unde nu ne-am… inteles. cind spun “a-si pune bibliografia pe net” inteleg expunerea gratuita. ca descarcarea unui pdf contra cost nu este ceea ce vorbeam eu in nici un caz. asa, si carti pe hirtie pot cumpara de pe net, nu? dar nu despre asta era vorba.

  41. (pardon, am activat ‘submit’-ul din greseala inainte sa termin)
    deci exemplul dat de tine este internetul ca simpla canava pentru brodat tranzactii comerciale. nu ca mijloc de informare.

  42. ba si-o pun, contra cost. dar plesu nu despre asta vorbea, cel putin din cate am inteles eu- ca de acolo am plecat. el infiera usurinta cu care gasesti bibliografia unui subiect- subiect, buton, pac-pac. adica nu mai pierzi tipul prin biblioteci in care esti tratat ca un potential infractor, nu mai rasfoiesti fisete contaminate cu tot felul de ciuperci, nu mai e sudoarea fruntii.

  43. eu chiar am citit… articolul cu atentie.

    “Ele [retelele] au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar şi lene mentală, pasivitate, impostură.”

  44. d-aia mi-l tot bagai pe git pe plesu?
    pai, imi pare rau, da’ daca tot vii sa ma contrazici, n-ar fi ca lumea sa vezi, inainte de asta, despre ce vorbesc? 🙂

  45. d-aia.

    sunt curios: cate biblioteci din Romania au toate periodicele listate de ScienceDirect la capitolul matematica (fo 300 si ceva)? ca m-ai innebunit cu lacunele internetului. si, inca o data, nu discutam gratuitatea.

  46. deci io N-AM ZIS de lacune, am zis altceva. si da, eu discutam gratuitatea. ca a-mi oferi un pdf pe bani nu inseamna a-l posta pe net. totusi.
    te rog, citeste din urma, altminteri e inutil sa ne tot repetam aceleasi treburi cu alte cuvinte. sau nu citi. e o lume plina de posibilitati.

  47. ok. deci avem de ales intre formatul electronic si hartie. electronicul e mai ieftin, mult mai usor de folosit, printezi doar ce te intereseaza (nici mie nu mi-e comod sa citesc pe ecran), ai acces la articolele in press (a caror publicare pe hartie poate dura luni) s.a.m.d.

  48. si nu e un simplu pdf. pdf-ul e doar pentru print. ai o interfata de cautare extrem de sofisticata, dupa cuvinte cheie, autori, subiecte, siruri de cuvinte intercalate de operatori logici, lucrari citate sau lucrari pe care le citeaza- la care ajungi cu un simlu click etc. etc.

    cu ce e mai bun formatul pe hartie?!

  49. am impresia ca faci misto de mine. sau ne-ntoarcem la ce ti-am zis mai devreme, ca te plictisesti si te certi singur in dublu rol. cind anume am zis eu ca-i mai bun formatul pe hirtie?
    nah, plictiseste-te linistit. 🙂

  50. @v, scuze, mi-am amintit ca “a pune pe net”=acces gratuit prin internet. daca ma iei cu jargoane…

    in fine, ancestralul care urla in plesu, spiritul de plugar fata cu tractorul e ceva infiorator. poate asa au simtit si taranii de pe mosia Baleanului cand a fost instalat primul plug cu aburi. cred ca e ofticat si ca se scrie la gazeta fara a se servi sedinte de partid. deh, coarnele plugului, coarnele dilemei…

  51. postarea pe net = posibilitate de citire gratuita online, eventual si de descarcare.
    cind vinzi pdf-uri pe net nu se mai cheama ca ai postat materialul cu pricina pe net.
    sau cel putin asta e intelesul sintagmelor pe care il stiu eu.

  52. Pingback: Informaţia e putere - dacă o ai. « Computeatralis

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s