Haosul din capul lui Medem

Haotica Ana” pare a fi produsul unor viziuni aiuritoare, obtinute dintr-o tigara in care s-a amestecat canepa ieftina cu radacini de ciubotica-cucului. Impartit in 11 episoade, filmul incepe relativ pasnic, cu o Ana blonda si virginala, traind intr-o pestera alaturi de tatal ei – “ursul grizzly”, cum ii place fetei sa-l numeasca. Existenta idilica inceteaza dupa ce o doamna frantuzoaica cu vocatie de mecenat (Charlotte Rampling) zareste desenele fetei si o trimite intr-o scoala de arte din Madrid. Nu doar orasul e altfel aici, ci mai ales oamenii, si Ana invata despre viata, arta si sex de la prietena ei Linda, tot Linda fiind cea care ii vorbeste prima data de berberul Said, “masculul fabulos”.
Pe langa look-ul fermecator, Said picteaza si foarte intens, atat de intens ca Ana se pierde intr-una din panzele lui infatisand desertul, si de-aici povestea de dragoste e gata. Un episod bizar petrecut intr-un restaurant, cand Ana ii vorbeste in araba,desi nu invatase niciodata limba, il pune pe fuga pe proaspatul amant, si starneste interesul unui hipnotizator (aflat, nu-i asa, intamplator pe-acolo).

Aflam astfel ca Ana adaposteste amintirile a zeci, chiar sute de femei, toate omorate brutal de barbatii din vietile lor (iubiti, dusmani, soldati, putin importa). Amintiri pe care le va aduce la suprafata cu ajutorul hipnozei, urmand firul vietilor de-a lungul a doua mii de ani pana la femeia-zeita dintr-un trib de amerindieni, cea care a jurat sa traiasca vesnic, dand nastere unor “barbati buni” (nu stim ce inseamna “barbati buni” iar regizorul nu ne explica. In afara de fiul femeii berbere, regasit tardiv, nu se arata vederii niciun soi de maternitate). Firesc, ne intrebam daca Ana cea din prezent va reusi sa scape de blestemul asta al asasinatelor, dar dupa ce o vedem manifestandu-se impotriva razboiului din Irak cu un gest stupid, si hlizindu-se dupa, il intelegem perfect pe barbatul furios care ar vrea sa-i crape teasta cu o veioza.
Medem nu rateaza niciun cliseu posibil, si nicio tema asa-zis controversata, de la complexele Oedipiene la asuprirea berberilor din Sahara, de la emanciparea femeilor la indienii din rezervatiile americane, de la voiajele initiatice peste ocean la picturile animate – o intentie laudabila care sfarseste lamentabil, intr-o scena de final imbibata de comic involuntar. Greu de inteles cum s-a pricopsit Charlotte Rampling cu rolul de aici: replicile gen “ar trebui sa pictezi in ulei, sa-ti explorezi subcontientul[…] sa capeti profunzime” sunt mai mult decat rizibile, iar personajul ei apare miraculos cand nu te-astepti, insistand ca Ana sa-si afle “originile” si expunandu-i teorii aiuritoare despre spiritul feminin, care stapaneste viata, bla-bla.
Hipnotizatorul, departe de a fi vreo prezenta magnetica, e un nesarat care nu i-o trage pacientei nici cand aceasta ii da voie – sau o face, dar nu vedem noi… oricum, erotismul inabusitor din “Lucia si sexul” lipseste aici cu desavarsire, inlocuit fiind cu niste sani fluturati cu seninatate si o scena pasional-metaforica.
Din pacate, “Haotica Ana” e doar un trip nereusit.

(publicat pe cinetv.ro)

Later edit: si apropo, Wilco-“How to fight loneliness” s-a folosit deja, si multtt mai misto, in “Girl interrupted”. Cat despre Cesaria Evora cu “Tiempo e silencio”, suna bine, dar nu salveaza nimic.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s