diminetile exasperante ma silesc la o noua comparatie, once again defavorabila capitalei noastre:
paris
metrourile se succed la intervale de cca 2 minute, abia apuc sa ma asez pe bancuta, ca apare urmatorul. statiile duhnesc uneori a subsol inundat, dar au personalitate, una din ele spune povestea agronomului Parmentier si o ilustreaza cu fotografii, cartofi si alte nimicuri imbucuratoare pentru ochi. Alta e boltita cu afise. O a treia te intampina cu aer de art nouveau si irizari metalice. Alte culori, alte mirosuri in fiecare dintre ele. In tren, nimeni duhnind a transpiratie, usturoi sau alte bucurii olfactive.
bucuresti
metrourile circula cam la 8-9 minute distanta. Asta dimineata la 8, in orele de varf. M-am gandit ca o fi o chestie legata de securitate si ca n-au loc ditamai garniturile prin tunel asa de inghesuite unul intr-altul. Ca sa am surpriza anuntului “urmatorul tren spre pipera soseste in statie in 2 minute”. Deci se poate. Dar nu se vrea. De ce, nu inteleg. Nu sunt bani de garnituri? Si lumea se buluceste, se enerveaza. Si pute. Indiferent de ora sau anotimp, varsta sau sex. A diverse, nu intru in detalii. Dusmanos artefact, sapunul.
metrourile circula cam la 8-9 minute distanta. Asta dimineata la 8, in orele de varf. M-am gandit ca o fi o chestie legata de securitate si ca n-au loc ditamai garniturile prin tunel asa de inghesuite unul intr-altul. Ca sa am surpriza anuntului “urmatorul tren spre pipera soseste in statie in 2 minute”. Deci se poate. Dar nu se vrea. De ce, nu inteleg. Nu sunt bani de garnituri? Si lumea se buluceste, se enerveaza. Si pute. Indiferent de ora sau anotimp, varsta sau sex. A diverse, nu intru in detalii. Dusmanos artefact, sapunul.
Advertisements
