les heures mortes

asa ma apuca un plictis existential la orele astea ale amiezii cand nici entuziasmul primelor cafele nu mai ramane sa ma tina in picioare, nici anticiparea orei de plecare nu se face inca simtita prin dendrite, ay mi vida, cum sa fac sa nu recad in ipostaza brain-dead prin care m-am balacit de prea multa vreme incoace, ma agat de cuvintele astea ca de o disciplina auto-impusa, neuronul se delecteaza cu “world in my eyes” si adulmec o dezmorteala incipienta, cum sa fac sa n-o sperii, azi o tura la anticariate, poate maine niste henry moore la muzeul de arta (daca n-o sa ma potopeasca lenea, desigur), poimaine e deja prea departe ca sa fac vreun plan cu oareshce shanse de realizare, cert e ca am gustat si anul asta zapada si am regasit-o cu acelasi iz de stea indepartata si am ras atunci prosteste dar din toata inima spre nedumerirea populatiei inconjuratoare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s