nu mai scrii si tu pe blog..

Well, that’s because i have  a new crush.

Vreo saptamana m-am stresat cu gandul la prima intalnire. Daca o sa ne potrivim, daca o sa ma simt nelalocul meu, daca o sa fiu la inaltimea situatiei.

Prima zi impreuna a fost bizara, cu taceri lungi si priviri furisate, tigari solitare si cafele in sir. Pe urma au venit glumele si conversatiile, pranzurile in cantine comunist-pitoresti si sandvisurile rontaite pe banca in parc. Si entuziasmul de a simti dezmortindu-se neuroni pe care nu credeam ca-i mai am.

Plus febrilitatea lacoma cu care abordez toate lucrurile noi.

Ma provoaca, ma binedispune, ma deprim cand ma neglijeaza, n-as vrea sa ne despartim prea curand. Iar cele dinainte si-au pierdut brusc din stralucire, farmec si interes.

Yeah yeah i’m talking about my new job. E bizar? Ma tem ca da. Sunt spalata pe creier? Sper ca nu. De unde atata entuziasm? Nu stiu nici eu. Cat o sa ma tina? Habar nu am. Tocmai de-asta vreau sa-l consemnez aici. Pe langa lista frustrarilor si enervarilor.

Nu mai scriu pe blog. Asa, si? Are vreo importanta? A avut vreodata? Merg cate o ora in autobuz, am timp de toate introspectiile posibile. Nu simt nevoia presanta sa le mai impartasesc. Posibil sa fie doar o faza. Posibil sa nu. Whatever. Asta mi se pare cuvantul la ordinea zilei. What-e-vah.

Ma trezesc la 6 ca sa plec la munca, asa incat o sa fiu din ce in ce mai putin disponibila pentru bautele semi-boeme. Da, pe la 11 ma apuca somnul, ce naspa sunt. Eram boring oricum, acum o sa fie si mai si. Don’t really care.

poftiti si soundtrack.

Advertisement