poezie si alcool

singurul “cenaclu” de care imi amintesc din copilarie a fost o mare de oameni adunata pe stadionul din Constanta, ascultand-o pe Jeanina Matei (o doamna blonda si mica de intaltime daca nu ma insel.. dar e posibil sa gresesc, aveam doar 7-8 ani pe-atunci).
n-am scris poezii in adolescenta, nici proze fantastice, si chiar daca as fi facut-o nu mi-ar fi trecut o clipa prin cap ca as putea sa le citesc in public, la un cenaclu adevarat. eram timida, deh.
am avut o epoca in care m-am exhibat cu niste versuri pe net. din varii motive – sa le vada cine trebuia, sa capat feedback de la public.
acum timiditatile mi-au mai trecut, dar s-au dus si lirismele.
daca as mai produce niscai literatura, as merge si eu la un pahar de absint cu baietii si fetele de la “Recitiri“.
sau poate merge si invers – intai absintul, pe urma inspiratia?