m-am plictisit de toate controversele intelectuale, si imi pare rau ca am vazut deja Mio fratello è figlio unico, un film cald si colorat si mangaietor pe sinapse si atat de ne-american si cu niste muzici atat de misto… acum mi-ar fi picat la fix (stiu, e stupid, dar ma apuca parerea de rau din cand in cand ca nu pot sa mai vad pentru prima oara un film..la fel e si cu cartile).
asa ca raman cu Nada – “Ma che freddo fa”, cu niste muzici descoperite prin facultate si care tare m-au mai bucurat, de atunci si pana acum… cu cata grija scoteam discurile alea mici de 45 de turatii din copertile jerpelite care abia se mai tineau intr-un fir de hartie, ce placut ma gadilau pe timpan un Little Tony sau Nicola di Bari, o Mina sau un Celentano. desigur, nu era cool deloc. so fuckin what. cum nu e nici Abba. so fuckin what.
(when did i stopped caring about what’s cool and what’s not? oh, dear. m-am facut om mare?)
si zi asa de controversele intelectuale … urat! urat! :p
da mey, parol ca erau ‘telectuale… adica prin comparatie, zic.
si a propos de icr&rest, in fond si la urma urmei poate ar trebui sa apreciem faptul ca unii ‘are’ pareri. cum ‘e’ ele, bune-rele. altfel unde ar mai fi funul?