reclame

iar ma enerveaza niste reclame pe la tv.
si anume.
reclama la CEC in care un dobitoc cu moaca insipida pune muzica intr-un amfiteatru. “andrii popa”. n-am inteles legatura cu internet banking-ul. “hai ca se poate”..se poate ce? ca functionarele de la CEC, care au ramas tot alea in ciuda cosmetizarii dubioase a bancii, sa-si scoata batul din fund si sa nu mai aibe aiba (later edit: cand am nervi sunt agramata. stiu, asta nu e o scuza) aerul de birocrat kafkian? sa nu se holbeze la mine cu ochi senini si goi cand le spun ca am de platit o taxa la masterat online? sau poate nu le-a spus nimeni ca onlain e ceva legat tot de internetu’ ala.
reclama la Autan in care ni se explica insistent ca produsul ala e un “repelent IMPOTRIVA tantarilor”. poate repelent pentru tantari, mai baieti si fete publicitari zglobii.
reclama la Omv parca, si finalul ei de un optimism desantat care ne asigura ca “Romania va creste prin bun simt si responsabilitate”. ai, zau. mi se pare absolut deprimant sa aud asta si sa stiu ca e o gogoasa sfruntata, infirmata zilnic de tot ce vad in jur.
ma enerveaza pentru realismul ei crud reclama la Adria, cu gospodina tzatza, copiii aia aschilambici si subnutriti care umfla burta cu suc ieftin, si tatal de familie transpirat si gras si slinos si fara coaie care vine cuminte cu sticla de carbogazoase acasa si intreaba mieros “e bine, mami?” (acest “mami” in sine spune enorm). ma enerveaza ca imaginea e atat de reala, ca o pot adulmeca pe la usile vecinilor si pe strada. si ca bautura aia jegoasa “te-ndulceste romaneste”, pentru ca da, asa arata romanii. futui.