ca melcul umblu de colo-colo printre platformele de blogging incercand sa recuperez ce se mai poate recupera
din orgoliu? dunno. ca sa nu pierd niste momente de care altminteri nu-mi mai aduc aminte. chit ca in ultima vreme mai toate insemnarile erau sub semnul enervarii. e de bine, intr-un fel, sa nu mai am depresii, ci doar sacaieli de suprafata.
anyway. e frumos la mare cand n-a dat lumea navala. chiar daca vant, chiar daca nisip scrasnind in dinti. aer proaspat, sarat, gustos.
unul dintre putinele locuri unde nu simt nevoia acuta de a-mi pune castile pe urechi si de a ma izola inlauntru, ci dimpotriva. imi vine sa ma despoi si sa simt apa si nisipul cu toata bucuria epidermica de care sunt in stare.
mi-a trecut un val peste picioare si m-a facut sa rad. vorbesc uneori la malul marii asa, cu ea. probabil par cam tampita cum zambesc asa, la alge. dar n-are nici o importanta.
zimbitul la alge e pentru initiati, asa ca aia carora le parem timpiti n-au decit sa se duca. in alta parte.
bine-ai venit, tanti!
(ha? da’ di she pusesi moderare la alge?)
pen’ ca inca mai bajbai cu interfata, iertare:) and welcome…
ahhh, marea… imi vine sa-mi sa-mi fac o plaja mica de 1/2 in balcon doar sa mai simt nisipul sub talpi… pina una alta mai imi alin dorul cu niscaiva poze din anii trecuti.
sper ca n-a fost prea grea mutarea si te-a ajutat cineva la caratul articolelor mai grele.
@cristache:a fost cumva fun, ca am recitit vechituri si am ajuns la concluzia (imbucuratoare) ca imi sunt simpatica (cu unele exceptii, da’ nah acum..). o plaja mica? ar merge si un colt cu scoici
(nu, nu merge. stai si te uiti strimb la el – la coltul cu scoici – sau la ea – la plaja mica-mica – si tot ce poti face e sa te enervezi. am probat.)